ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 584/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 58 din data de 14 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022 a fost respinsă contestația la executare formulată de persoana condamnată A., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că prin Sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 288/A din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, la solicitarea autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, privind persoana condamnată A., cu consecința dispunerii recunoașterii și punerii în executare pe teritoriul României a Sentinței nr. T20197050 a Curții Coroanei Guildford din data de 24.02.2020, rămasă definitivă la aceeași dată, prin care a fost aplicată pedeapsa de 5114 zile închisoare, persoanei condamnate A., pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de viol, prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea privind infracțiunile sexuale din 2003, potrivit legii penale române, faptele persoanei condamnate fiind prevăzute de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a luat act că persoana condamnată A. nu și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare britanice, într-un penitenciar de pe teritoriul României, precum și că expirarea executării pedepsei de 5114 zile închisoare va avea loc la data de 03.03.2033.

În plus, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5114 zile închisoare aplicată prin hotărârea sus - menționată, respectiv emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 5114 zile închisoare, la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 141 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei deja executate de 633 zile și a perioadei de la 25.11.2020 la zi, iar în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cuantum de 964 RON, urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiției și a se vira în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei sentințe, la data de 18.04.2022 a formulat contestație la executare persoana condamnată A., solicitând ca din pedeapsa închisorii în a cărei executare se află să se dispună deducerea perioadei arestului preventiv începând cu data de 04.03.2019, sens în care a depus la dosar înscrisul existent la fila x, ce a fost tradus în limba română conform actului existent la fila x.

Examinând contestația persoanei condamnate prin raportare atât la susținerile acesteia, cât și la înscrisul depus și dispozițiile legale incidente, Curtea a reținut, că perioada petrecută în arest preventiv (începând cu data de 04.03.2019) a fost dedusă din pedeapsa închisorii de 5114 zile aplicate de Curtea Coroanei Guildford prin Sentința nr. T20197050 din data de 24.02.2020, aceasta fiind inclusă în cele 633 zile menționate în Sentința nr. 2 C. civ. din 11.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (calculate până la data de 25.11.2020, conform certificatului existent la f.35 și urm. Dosar nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești).

În privința argumentelor suplimentare invocate de persoana condamnată în sprijinul contestației, constând în lipsa acordului de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare britanice într-un penitenciar de pe teritoriul României, existența unor condiții mai severe ce trebuie îndeplinite conform legislației române pentru a se putea libera condiționat sau condamnarea pe nedrept, Curtea a constatat că cel dintâi a fost analizat cu prilejul recunoașterii și punerii în executare pe teritoriul României a sentinței penale de condamnare pronunțate de Curtea Coroanei Guildford, intrând în puterea lucrului judecat, iar celelalte nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. civ. penală, pentru a putea face obiectul analizei instanței în acest cadru procesual.

Împotriva Sentinței penale nr. 58 din data de 14 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022 formulat contestație condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 05 iulie 2022, fiind acordat termen aleatoriu la data de 28 septembrie 2022.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public și de apărătorul din oficiu al contestatorului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale.

Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speță, condamnatul a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, reducerea pedepsei de 5.114 zile închisoare, stabilită prin (Sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2021 a Curții de Apel Ploiești, în procedura recunoașterii și punerii în executare pe teritoriul României a Sentinței nr. T20197050 a Curții Coroanei Guildford din data de 24.02.2020, rămasă definitivă la aceeași dată), prin deducerea perioadei de arest preventiv din pedeapsa de 5.114 zile închisoare. Totodată, contestatorul nu este de acord să execute pedeapsa în România, deoarece ar executa cu 4 ani mai mult decât în Marea Britanie, întrucât există o deosebire în ceea ce privește calculul zilelor de liberare condiționată, în Marea Britanie având posibilitatea să se elibereze mai devreme.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

În cauză, criticile privind legalitatea pedepsei au fost examinate în cadrul contestației declarate de persoana condamnată A. împotriva hotărârii de recunoaștere și punere în executare a Sentinței penale nr. 2 din 11 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 288/A din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a reținut că, s-a recunoscut și pus în executare pe teritoriul României Sentința nr. T20197050 a Curții Coroanei Guildford din data de 24.02.2020, rămasă definitivă la aceeași dată, prin care a fost aplicată pedeapsa de 5114 zile închisoare, persoanei condamnate A., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de viol, prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea privind infracțiunile sexuale din 2003, potrivit legii penale române, faptele persoanei condamnate fiind prevăzute de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., astfel că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare britanice este compatibilă ca durată și natură cu legislația română.

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat A., Înalta Curte reține că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Se constată că verificarea modului în care instanța română a dat o rezolvare cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce privește stabilirea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează în condițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaștere (asupra căreia secția penală din cadrul instanței supreme s-a pronunțat prin Decizia penală nr. 288/A din 24 noiembrie 2021 în Dosarul nr. x/2021), drept de care condamnatul a uzat în cauză. Prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării.

În consecință, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Ploiești a concluzionat că nu există nicio modificare cu privire la situația juridică a condamnatului A., respectiv cu privire la durata pedepsei care trebuie executată, având în vedere că, pe calea contestației la executare nu se poate modifica Sentința penală nr. 2 din 11.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat modalitatea de calcul și cuantumul pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România, în raport cu Sentința nr. T20197050 din data de 24.02.2020 pronunțată de către Curtea Coroanei din Guildford, definitivă la aceeași dată, durata arestării preventive (începând cu data de 04.03.2019 până la data de 25.11.2020) fiind dedusă din pedeapsa închisorii de 5114 zile, aceasta fiind inclusă în cele 633 zile menționate în Sentința nr. 2 din 11.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 58 din data de 14 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 58 din data de 14 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2022.

GGC - ED