ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

09.09.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 09 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 842 din data de 06.06.2025 a Judecătoriei Tulcea, secția Civilă și Penală, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tulcea invocată din oficiu.

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. coroborat cu art. 598 alin. (2) teza II din C. proc. pen. raportat la art. 50 din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria Tulcea a reținut că în cauză, potrivit susținerilor contestatorului-condamnat, măsura preventivă privativă de libertate a fost dispusă în legătură cu cauza în care s-a pronunțat hotărârea care se execută, respectiv la punerea în executare, pe teritoriul Marii Britanii, a mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de către Judecătoria Sectorului 1 București, în baza sentinței penale nr. 902/17.12.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Potrivit jurisprudenței relevante din materie, respectiv încheierea nr. 183 din 30.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală:

"Deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate se realizează pe calea contestației la executare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., numai în ipoteza în care măsurile preventive privative de libertate au fost dispuse în cauza în care s-a pronunțat hotărârea care se execută. Cererea de deducere a duratei măsurilor preventive privative de libertate dispuse în altă cauză soluționată definitiv se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., referitor la existența unei cauze de stingere sau de micșorare a pedepsei, competența de a se pronunța cu privire la deducere revenind instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii."

Prin sentința penală nr. 870/2025 din data de 31.07.2025 a Judecătoriei Sector 1 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de instanță din oficiu.

În temeiul art. 47 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., raportat la art. 50 din C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Tulcea.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Tulcea.

În temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sector 1 București a reținut următoarele:

La termenul de judecată din data de 31.07.2025, instanța a calificat contestația petentului ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în același sens cum a fost calificată și de către contestator, întrucât nu există nicio nelămurire cu privire la sentința în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.

În acest sens, instanța a reținut că se invocă o cauză de micșorare a pedepsei, care a intervenit ulterior rămânerii definitive a hotărârii și emiterii mandatului de executare a pedepsei, acesta fiind privat de libertate tocmai în vederea extrădării din Marea Britanie.

A apreciat că o altă interpretare ar conduce la situația în care instanța care a pronunțat o soluție va fi mereu sesizată să deducă orice privare de libertate a inculpatului ulterioară rămânerii definitive a hotărârii, independent de locul de detenție, chiar dacă dispozitivul și considerentele hotărârii nu prevăd vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Totodată, a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea și ulterior declinată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2025, sub nr. x/2025, petentul A. (încarcerat în Penitenciarul Tulcea) a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În drept, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., competența de soluționare a contestației la executare - în cazul arătat în art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., aparține instanței de executare sau instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că este competentă teritorial să soluționeze o cerere de contestație la executare instanța corespunzătoare celei de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere unde condamnatul este încarcerat la momentul introducerii cererii.

Așadar, instanța a reținut că la data introducerii contestației la executare, petentul se afla în executarea pedepsei în Penitenciarul Tulcea, iar în, raport cu, dispozițiile legale menționate și cu considerentele reținute, competentă să soluționeze cererea este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere al petentului la data introducerii cererii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 5 septembrie 2025, formând obiectul dosarului nr. x/2025, cu termen de judecată la data de 09 septembrie 2025.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sector 1 București și Judecătoria Tulcea, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență îl constituie contestația la executare formulată de petentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., condamnatul solicitând, în esență, să fie computată durata pedepsei executate în arest la domiciliu, de 354 de zile pe teritoriului Marii Britanii.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanța de executare) sau alin. (6) (instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Prin Decizia nr. 15 din 17.09.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat, referitor la sintagma "loc de deținere", că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Înalta Curte apreciază că, în ce privește determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de petentul condamnat A., criteriul unic este acela al locului încarcerării condamnatului la momentul învestirii instanței.

Se constată că la data formulării cererii, respectiv la data de 29 aprilie 2025, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Tulcea, aflat în circumscripția Judecătoriei Tulcea.

Drept urmare, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, precum și la Decizia nr. 15/2018 pronunțată în recurs în interesul legii, competența de a soluționa cererea formulată de condamnatul A. aparține Judecătoriei Tulcea, întrucât aceasta este instanța în a cărei circumscripție se afla locul de deținere a contestatorului la momentul formulării cererii introductive.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.