ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 380/2022
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 380/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 39 din 8 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 598 alin. (1) lit. a) și c) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 7, art. 104 alin. (11) teza finală și art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.
Totodată, s-a respins, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării dispusă prin sentința penală sus-menționată, formulată de persoană solicitată A.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea contestatoarei-persoană solicitată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin Sentința penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 104 alin. (11) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. s-a admis contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Iași.
S-a constatat că a intervenit un impediment în executarea Sentinței penale nr. 35 din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022, prin care s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 20 ianuarie 2022, în dosarul de referință nr. x/2021 SIEP, pe numele persoanei solicitate A., precum și predarea acesteia către autoritatea judiciară emitentă și, pe cale de consecință:
În temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii arestului la domiciliu luată față de persoana solicitată A. prin încheierea din 18 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2022, menținută, în vederea predării, prin Sentința penală nr. 35 din 29 martie 2022 a aceleiași instanțe.
În temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.
În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A.
În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că dispozițiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd în mod clar și imperativ că arestarea persoanei solicitate în vederea predării este obligatorie în situația în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea specială nepermițând o măsură alternativă în această situație întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv.
A mai reținut că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care fac referire la menținerea și verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condițiile prevăzute în art. 211 - 222 C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, dar nu și la momentul pronunțării asupra acestuia prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
În fine, a constatat că susținerile persoanei solicitate privind inadmisibilitatea contestației la executare, raportat la caracterul definitiv al soluției de menținere a măsurii arestului la domiciliu din cuprinsul hotărârii de predare, sunt nefondate.
În acest sens, a notat că dispunerea arestării persoanei solicitate prin hotărârea de punere în executare a mandatului european de arestare are rolul de a sprijini executarea dispoziției de predare către autoritatea judiciară emitentă. Măsura arestării fiind, prin urmare, de esența punerii în executare a dispoziției de predare, în situația în care, în faza de executare, se constată că față de persoana solicitată s-a dispus o altă măsură preventivă (în cazul speței - arestul la domiciliu), care nu este de natură să asigure predarea persoanei solicitate, există un impediment la executare, ce se impune a fi înlăturat pe calea contestației la executare.
Împotriva sentinței penale sus-menționate a formulat contestație la executare persoana solicitată A., susținând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive de predare, pe care a modificat-o în mod nelegal, într-o cale de atac neprevăzută de lege, sub aspectul măsurii preventive dispuse.
Prin precizările scrise depuse la 7 aprilie 2022, contestatoarea, prin apărător ales, a solicitat admiterea contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare și punerea sa de îndată în libertate, invocând ca temeiuri de drept dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) și c) teza a II-a C. proc. pen., iar ca argumente de fapt:
- nelegalitatea procedurii de executare, în condițiile în care, în pofida mențiunii "definitivă" din dispozitivul ei, hotărârea atacată fiind pronunțată în materia executării, nu este definitivă, fiind contestabilă în condițiile art. 599 rap. la art. 597 alin. (7) C. proc. pen.
- existența unei împiedicări la executare întrucât Sentința penală nr. 38 din 4 aprilie 2022 nu poate fi pusă în executare, măsura arestării în vederea predării neputând fi dispusă decât prin hotărârea de predare, iar nu printr-o altă hotărâre, ulterioară, pronunțată în contestație la executare.
Persoană solicitată A. a formulat și cerere de revocare a măsurii arestării dispuse prin Sentința penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Iași.
Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 5 aprilie 2022, sub nr. x/2022/a1, a fost reunită, la termenul din 8 aprilie 2022, la cauza având ca obiect contestația la executare formulată de persoana solicitată.
În contextul prezentat, procedând la evaluarea contestației la executare și a cererii de revocare a măsurii arestării formulată de persoana solicitată A., prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 35 din 29 martie 2022 a Curții de Apel Iași s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 20 ianuarie 2022, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio, Italia, în dosarul cu numărul de referință x/2020 SIEP, pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene în vederea executării unui rest de pedeapsă de 7 ani, 11 luni și 21 de zile închisoare (din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată acesteia prin Decizia nr. 2/2017 din 7 noiembrie 2017 a Curții cu Jurați din Busto Arsizio, confirmată prin sentința Curții de Apel cu Jurați din Milano, Secțiunea I cu nr. 26/2019, pronunțată la data de 12 iunie 2019, menținută prin Sentința nr. 32824/2019 a Curții Supreme de Casație din data de 11 noiembrie 2021).
Prin aceeași hotărâre, în baza dispozițiilor art. 104 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menținut măsura arestului la domiciliu luată inițial față de persoana condamnată, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 martie 2022 și până la data de 27 aprilie 2022, în vederea asigurării efective a predării.
Conform art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, această hotărâre a rămas definitivă la data pronunțării ei, 29 martie 2022, ca urmare a consimțământului la predare exprimat nemijlocit de către persoana solicitată A.
La momentul punerii în executare a hotărârii s-a constatat că există un impediment la executare, motivat de faptul că persoana solicitată se afla în arest la domiciliu, iar nu arestată în mediu custodial, aspect care făcea imposibilă punerea în executare a dispoziției de predare către autoritatea judiciara italiană.
Ca urmare, judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Iași a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., contestație la executare cu privire la Sentința penală nr. 35 din 29 martie 2022 a Curții de Apel Iași, susținând că există o împiedicare în executarea dispoziției de predare a persoanei solicitate, determinată de dispoziția de menținere a măsurii arestului la domiciliu față de persoana condamnată, până la momentul predării.
Contestația la executare astfel formulată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub numărul de dosar x/2022 și a fost soluționată prin Sentința penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, prin care, constatându-se că există un impediment în executarea Sentinței penale nr. 35 din 29 martie 2022 a Curții de Apel Iași, s-a dispus revocarea măsurii arestului la domiciliu al persoanei solicitate A. și luarea față de aceasta a măsurii arestării provizorii în vederea predării sale către autoritatea judiciară emitentă din statul italian.
Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat contestație la executare persoana solicitată A., invocând ca și temei de drept dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) și c) teza a II-a C. proc. pen.
Raportat la aceste rețineri factuale, prima instanță a apreciat ca nefondată contestația la executare, constatând că în cauză nu este incident niciunul dintre cele două cazuri invocate de contestatoare.
Astfel, referitor la cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța a reținut că, în condițiile în care hotărârea de predare (Sentința penală nr. 35 din 29 martie 2022) a rămas definitivă chiar la data pronunțării ei, conform art. 109 alin. (1) și art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, neputând fi supusă, prin urmare, contestației, conform principiului accesorium sequitur principale, nici hotărârea prin care a fost soluționată contestația la executare împotriva acesteia (Sentința penală nr. 38 din 4 aprilie 2022) nu poate fi atacată cu o cale ordinară de atac, aceasta fiind definitivă.
Sub același aspect, a reținut că, deși potrivit normelor de procedură penală române (art. 599 alin. (1) rap. la art. 597 alin. (7) C. proc. pen.), hotărârea prin care se soluționează contestația la executare în primă instanță poate fi atacată cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare, norma juridică națională este aplicabilă în materia cooperării judiciare internaționale doar dacă prin legea specială (Legea nr. 302/2004, republicată) nu se prevede altfel (dispozițiile art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată).
Or, art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, derogă de la prevederile normei generale înscrise în art. 597 alin. (7) C. proc. pen., stabilind că hotărârea de predare consimțită de parte este definitivă de la pronunțare. Ca urmare, norma generală (invocată de contestatoare) nu este aplicabilă în speță, astfel că Sentința penală nr. 38 din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași a rămas definitivă și a devenit executorie la momentul pronunțării ei.
Pe de altă parte, chiar și în ipoteza în care legea specială prevede posibilitatea atacării cu contestație a hotărârii de predare (situația prev. de art. 110 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 302/2004, republicată), calea de atac nu suspendă executarea dispozițiilor privind măsura arestării, art. 110 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilind că acestea sunt executorii de la data pronunțării hotărârii, indiferent dacă este sau nu definitivă. Or, prin Sentința penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, aspectul rezolvat pe calea contestației la executare a vizat exclusiv măsura arestării persoanei solicitate, dispoziție executorie chiar de la momentul pronunțării hotărârii sus-menționate.
În ceea ce privește cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., instanța a notat că, potrivit art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea persoanei solicitate către autoritatea emitentă a mandatului european de arestare presupune, în mod obligatoriu, ca dispoziție accesorie, arestarea persoanei în cauză. Cu alte cuvinte, măsura arestării persoanei predate reprezintă un "accesoriu" față de dispoziția principală de predare în baza unui mandat european de arestare către un stat membru UE.
Ca urmare, dispoziția de menținere a măsurii arestului la domiciliu față de persoana solicitată A. din dispozitivul hotărârii de predare (Sentința penală nr. 35 din 29 martie 2022) este în dezacord cu norma imperativă prev. de art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, și face imposibilă misiunea Centrului de Cooperare Polițienească Internațională de predare a persoanei solicitate către autoritatea judiciara emitentă a mandatului european de arestare.
Astfel, ulterior rămânerii definitive a sentinței penale sus-menționate, misiunea de predare/preluare efectivă a persoanei solicitate A. nu a putut fi executată întrucât aceasta nu se afla la dispoziția organelor abilitate cu executarea, adică în stare de privare de libertate în mediu custodial, ci în arest la domiciliu. Această împrejurare a constituit, prin urmare, o împiedicare la predare întrucât misiunea autorității naționale ce are competența de predare (Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională) presupune doar această activitate, iar nu și acțiuni de căutare, identificare și reținere a persoanei în cauză.
Or, față de această situație factuală, contestația la executare (ce a format obiectul dosarului nr. x/2022) a reprezentat unicul mijloc/remediu procesual prin intermediul căruia a putut fi soluționat și remediat/corectat impedimentul la executare ivit.
Practic, în condițiile în care acesta a fost determinat de dispoziția privitoare la măsura preventivă luată față de persoana solicitată, în mod evident, pentru a face posibilă punerea în executare a Sentinței penale nr. 35 din 29 martie 2022, dispoziția sus-menționată trebuia modificată în așa fel încât să se poată asigura predarea părții către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio, Italia, autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare.
În considerarea acelorași argumente și având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora "(...) În acest caz (cu referire la situația în care procedura de executare a mandatului european are loc cu persoana solicitată în stare de arest la domiciliu sau în stare de control judiciar ori pe cauțiune), în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă", dar și împrejurarea că sentința penală de predare este definitivă și executorie, prima instanță a apreciat ca nefondată și cererea de revocare a măsurii arestării formulată de persoana solicitată A.
****
Împotriva acestei sentințe penale, la data de 11 aprilie 2022, a formulat contestație persoana solicitată A., prin apărător ales, avocat B.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 2 mai 2022, sub nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 14 iunie 2022.
Anterior termenului fixat în contestație, la data de 3 iunie 2022, la dosar a fost transmisă adresa din 27 aprilie 2022 prin care Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, Centrul de Reținere și Arestare Preventivă a informat asupra faptului că persoana solicitată A. a fost predată autorităților judiciare italiene la data de 27 aprilie 2022.
La termenul fixat în cauză, 14 iunie 2022, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată au formulat concluzii asupra contestației și din perspectiva împrejurării anterior menționate, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând contestația formulată, pe baza actelor de la dosar și a dispozițiilor legale relevante în materie, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul contestației de față îl constituie Sentința penală nr. 39 din 8 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins contestația persoanei solicitate A. împotriva executării Sentinței penale nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.
Prin această ultimă hotărâre, constatând intervenit un impediment în executarea Sentinței definitive de predare nr. 35 din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022, ca urmare a lipsei unui mandat de arestare în baza căruia persoana solicitată A. să poată fi reținută în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia, Curtea de Apel Iași a admis contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Iași, a revocat măsurii arestului la domiciliu menținută față de parte prin hotărârea atacată și, în temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea acesteia, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.
Altfel spus, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă sentința prin care i s-a respins contestația la executare formulată împotriva hotărârii prin care, în procedura punerii în executare a sentinței definitive de predare, s-a dispus arestarea sa în vederea predării.
Anterior înregistrării prezentei cauze pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 27 aprilie 2022, contestatoarea persoană solicitată A. a fost predată autorităților judiciare italiene conform dispozițiilor Sentinței penale definitive nr. 35 din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022, astfel cum rezultă din adresa din 27 aprilie 2022 emisă de Ministerul Administrației și Internelor-Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, Centrul de Reținere și Arestare Preventivă, transmisă instanței la 3 iunie 2022.
În contextul factual prezentat, notând că măsura arestării în vederea predării dispusă față de persoana solicitată A. (prin Sentința penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020), care face obiectul nemulțumirilor fățișe ale acesteia în demersurile judiciare succesive întreprinse, inclusiv în cauza pendinte, a încetat la data de 27 aprilie 2022, ca urmare a predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene, Înalta Curte constată că prezenta contestație a rămas fără obiect, concluzie care face inutilă evaluarea criticilor formulate de contestatoare în actualul cadru procesual.
Distinct de această constatare, Înalta Curte notează că soluția contestată este legală și temeinică întrucât argumentele primei instanțe detaliat prezentate în preambulul prezentelor considerente susțin în mod adecvat concluzia neincidenței în cauză a cazurilor de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. a) și c) teza a II-a C. proc. pen., invocate de persoana solicitată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 alin. (7) raportat la art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 39 din 8 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori.
Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatoarei persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 39 din 8 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2022.