ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 592 alin. (1) cu referire la art. 589 alin. (4) C. proc. pen., s-a luat act de declarația condamnatului A., deținut în Penitenciarul Iași, de retragere a cererii de întrerupere a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., i-a fost aplicată contestatorului condamnat A. amenda judiciară în cuantum de 1000 RON pentru abuz de drept procesual.

A fost sesizată comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași pentru a analiza posibila săvârșire de către condamnatul A. a abaterii disciplinare grave prev. de art. 108 alin. (8) din H.G nr. 157/2016 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuielile judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 340 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator a rămas în sarcina statului, fiind avansată către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune această soluție, prima instanță a arătat că, prin Sentința penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, în esență, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A., acestuia fiindu-i stabilită o pedeapsă rezultantă de 16 ani, 6 luni și 23 zile închisoare, din care au fost deduse perioadele de reținere, arestare preventivă (inclusiv cele dispuse în vederea predării în baza unor mandate europene de arestare), precum și perioada executată de la data de 27.04.2015 la zi. Alături de pedeapsa principală rezultantă, s-a dispus ca A. să execute și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, dispunându-se, totodată, ca acesta să execute și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

A mai notat Curtea de Apel Iași că, împotriva Sentinței penale nr. 127/F din 09.07.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, condamnatul A. a formulat o cerere de întrerupere a executării pedepsei, invocând motive medicale, cerere ce a fost înregistrată pe rolul curții la data de 19.05.2022.

S-a reținut că, inițial, în conformitate cu dispozițiile legale, cererea petentului-condamnat A. de întrerupere a executării pedepsei a fost repartizată, spre analiză și soluționare, judecătorului delegat cu executarea din cadrul compartimentului de executări penale al instanței. La dosarul cauzei a fost atașat dosarul medical al condamnatului de la Penitenciarul Iași . Totodată, la solicitarea judecătorului delegat, condamnatul a fost examinat medico-legal, Institutul de Medicină Legală Iași comunicând Raportul de expertiză medico-legală pentru întreruperea/amânarea executării pedepsei din motive medicale cu nr. x din 04.10.2022 .

Prima instanță a reținut că, potrivit concluziilor acestui raport medico-legal (bazate pe analiza documentației medicale, a examinării deținutului și a examenelor de specialitate):

"1: Numitul A. prezintă diagnosticele lombosciatică și acuze algice craniene, pentru care prezintă recomandări de tratament medicamentos și investigații medicale complementare, care pot fi aplicare în regim de detenție (în unități sanitare ale Administrației Naționale a Penitenciarelor sau în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății cu asigurarea pazei permanente) 2. Starea sus-numitului nu îl pune pe acesta în imposibilitatea executării imediate a pedepsei" .

S-a mai arătat că, după atașarea raportului de expertiză medico-legală, prin încheierea din data de 28.10.2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2022, judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curții de Apel Iași a dispus sesizarea instanței cu judecarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A., iar în urma acestei sesizări, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 31.10.2022, sub nr. x/2022*.

În cuprinsul sentinței contestate s-a menționat că, petentul-condamnat A. a fost legal citat pentru termenul din 10.11.2022, însă acesta nu a dorit să fie prezent, solicitând judecarea cererii în lipsa sa. În data de 08.11.2022, acesta a trimis la dosar, prin administrația locului de deținere, o solicitare prin care a arătat că își retrage cererea formulată.

Curtea, raportat la dispozițiile art. 592 alin. (1) cu referire la art. 589 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că, cererea poate fi retrasă de persoana care a formulat-o, a luat act de declarația condamnatul A., de retragere a cererii de întrerupere a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2020.

În ceea ce privește exercitarea de către petent cu rea-credință a drepturilor procesuale, faptă ce constituie un abuz de drept, prima instanță a constatat faptul că, din evidențele programului ECRIS, ce au fost atașate la dosar, reiese faptul că, după încarcerarea contestatorului, acesta a formulat în anul 2022, un număr mare de cereri, având ca obiect contestații la executare, modificare pedeapsă, contestație în anulare, revizuire, ce au fost adresate Curții de Apel Iași, pe care fie nu și le-a însușit (Dosar nr. x/2022), fie le-a retras (Dosar nr. x/2022, nr. y/2022), fie au fost respinse ca inadmisibile (Dosar nr. x/2022 și nr. y/2022). S-a notat, deopotrivă, că și alte cauze se află încă pe rolul Curții de Apel Iași, ceea ce a determinat instanța să ajungă la concluzia că petentul contestator, prin formularea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulate în prezenta cauză și retragerea ulterior a acesteia, și-a exercitat cu rea-credință drepturile procesuale, ceea ce constituie abatere judiciară conform art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a reținut că petentul condamnat trebuie să execute pedeapsa privativă de libertate în Penitenciarul Gherla (conform dispoziției A.N.P. nr. x). Or, prin formularea unor cereri repetitive, având ca obiect contestații la executare, modificare pedeapsă, contestație în anulare, revizuire, întrerupere executare pedeapsă adresate Curții de Apel Iași, acesta a urmărit, în mod vădit, să nu fie transferat în Penitenciarul Gherla.

Curtea a avut în vedere și gradul de supraaglomerare a Penitenciarului Iași, care este de 180,48%, considerând că trebuie sancționate persoanele care potrivit deciziilor A.N.P. trebuie să execute pedepse privative de libertate în alte penitenciare, însă formulează cu rea-credință cereri instanțelor din circumscripția Penitenciarului Iași pentru a fi transferate în acest penitenciar, ajungându-se, prin aceasta, la încălcarea drepturilor celorlalte persoane condamnate privind asigurarea condițiilor minime de detenție prevăzute de art. 48 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 cu referire la O.M.J. nr. 2772/C/2017.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 108 alin. (8) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal aprobat prin H.G. nr. 157/2016, prima instanță a dispus sesizarea comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași.

Împotriva Sentinței nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, condamnatul A. a formulat contestație.

Prin motivele de contestație expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, contestatorul a solicitat, în principal, anularea amenzii judiciare de 1000 RON, precum și anularea sesizării comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași. În subsidiar, a solicitat reducerea amenzii judiciare la minimul prevăzut de lege.

Examinând contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Din analiza dispozițiilor legale în materia abaterilor judiciare, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., constituie abatere judiciară, abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și procedurale de către părți, abatere care se sancționează cu amendă judiciară de la 550 RON la 5.000 RON.

Prevederile art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., reprezintă o particularitate a dispozițiilor art. 57 din Constituție potrivit cărora "cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți".

La nivel doctrinar și jurisprudențial, abuzul de drept a fost calificat ca fiind o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, în structura căreia trebuie să coexiste două elemente, unul subiectiv, respectiv reaua-credință, și unul obiectiv, respectiv deturnarea dreptului de la finalitatea sa legală.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 353/2017, Decizia nr. 560/2017 și Decizia nr. 675/2018, prin care s-a statuat, în esență, că norma cuprinsă în art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., este suficient de clară, precisă și previzibilă în așa fel încât destinatarul acesteia să-și poată adapta conduita la exigențele impuse de legiuitor, întrucât nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigențelor constituționale referitoare la obligația exercitării drepturilor și libertăților cu bună-credință, care este prezumată de însuși faptul că prin indicarea unei conduite de urmat orice alte variante sunt excluse.

În speță, persoana condamnată A. a formulat, în temeiul art. 592 C. proc. pen., o cerere de întrerupere a executării pedepsei stabilite prin Sentința penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2020, invocând motive de natură medicală, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 19 mai 2022 .

În vederea soluționării acestei cereri, judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curții de Apel Iași, preliminar, a dispus atașarea dosarului medical a condamnatului A., precum și efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească bolile de care suferă condamnatul, precum și dacă, din punct de vedere medical, acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor . În vederea efectuării expertizei medico-legale și depunerii raportului, în cauză au fost acordate șapte termene succesive, din 26.05.2022 până la data de 28.10.2022. Condamnatul a fost examinat medico-legal, Institutul de Medicină Legală Iași comunicând Raportul de expertiză medico-legală pentru întreruperea/amânarea executării pedepsei din motive medicale cu nr. x din 04.10.2022.

Printr-o cerere formulată în data de 04.11.2022, petentul condamnat A. a precizat că își retrage cererea formulată în cauză, astfel că, prin Sentința penală nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a luat act de declarația condamnatului de retragere a cererii de întrerupere a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2020.

Totodată, din actele aflate la dosar, Înalta Curte reține că, persoana privată de liberate A. a formulat mai multe cereri și căi extraordinare de atac, aproximativ 12 doar în cursul anului 2022, fiind înregistrate tot atâtea dosare pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Analizând soluțiile pronunțate în aceste dosare față de A., se constată că acestea, fie au fost respinse, ca inadmisibilei, fie s-a luat act de retragerea acestora, ca în prezenta cauză.

În acest context, evaluând, în această cauză, conduita procesuală a contestatorului A. care, după formularea cererii de întrerupere a executării pedepsei, aflându-se în Penitenciarul Iași (ceea ce a determinat competența instanței de soluționare), a revenit asupra acesteia după efectuarea expertize medico-legale, coroborat și cu faptul că, din dispoziția Administrației Naționale a Penitenciarelor, trebuia să execute pedeapsa privativă de libertate în cadrul Penitenciarului Gherla, se consideră, în acord cu prima instanță, că și-a exercitat cu rea-credință dreptul procesual de a sesiza instanța, doar în scopul de a fi menținut în Penitenciarul Iași, aceasta fiind o cale ce îmbracă forma unui transfer provizoriu în alt penitenciar decât cel în care s-a dispus de către ANP executarea pedepsei, ceea ce conduce, în final, urmare unor asemenea comportamente ale deținuților la supraaglomerarea anumitor locuri de detenție.

Contestatorul a determinat consumarea unor resurse umane și logistice ale autorităților statului implicate în actul de justiție, cu depășirea limitelor bunei-credințe, în absența unor dovezi contrare care să emane de la contestator și care să justifice manifestarea sa de voință privind retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, care, deși este guvernată de principiul disponibilității, nu poate fi este exclusă de la aprecierea instanței, prin prisma exercitării cu bună-credință, în contextul concret al fiecărei cauze în parte.

Ca atare, Înalta Curte constată că exercitarea drepturilor de către contestatorul A., în condițiile mai sus arătate, se înscrie în sfera abuzului procesual, aflându-se în disonanță cu scopul instituit de normele procesual penale.

În ceea ce privește cuantumul amenzii judiciare, luând în considerare gravitatea încălcării dispozițiilor legale menționate, precum și gradul de afectare a derulării procesului penal, Înalta Curte apreciază că, aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 RON, cuantum situat ușor peste limita minimă a amenzii, contribuie în mod just la sancționarea abaterii judiciare săvârșite, având rolul de a disciplina comportamentul procesual al contestatorului A., motiv pentru care nu se impune diminuarea acestui cuantum.

Cât privește dispoziția de sesizare a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, pentru a analiza posibila săvârșire de către condamnatul A. a abaterii disciplinare grave, prev. de art. 108 alin. (8) din H.G. nr. 157/2016 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, Înalta Curte reține că aceasta nu reprezintă o sancțiune ce poate fi cenzurată prin intermediul vreunei căi de atac prevăzute de lege.

În acest sens, sunt dispozițiile art. 104 din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora numai împotriva hotărârilor comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, ceea ce înseamnă că doar soluția acestuia din urmă poate fi contestată la judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 alin. (7) raportat la art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva dispoziției de aplicare a amenzii judiciare din cuprinsul Sentinței penale nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva dispoziției de sesizare a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, din cuprinsul aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva dispoziției de aplicare a amenzii judiciare din cuprinsul Sentinței penale nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva dispoziției de sesizare a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, din cuprinsul aceleiași sentințe.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2023.

GGC - ED