ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6346/2021

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, la data de 22.12.2017, reclamanta Electrocentrale București (ELCEN), Societate în Insolvență reprezentată de administrator special A. și Practician în Insolvență B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și SNTGN Transgaz S.A., a solicitat:

Prin sentința nr. 4747 din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins capătul principal de cerere, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 32/21.11.2007 privind pe reclamanta Electrocentrale București S.A. și pârâții ANRE și SNTGN Transgaz S.A., ca neîntemeiată; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei pe capătul 2 de cerere, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare; s-a respins capătul 2 de cerere, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare a Energiei, ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SNTGN Transgaz S.A., ca neîntemeiată; s-a admis excepția inadmisibilității capătului 2 de cerere și s-a respins capătul 2 de cerere având ca obiect anularea parțială a facturilor seria x nr. x/17.03.2017, nr. x/15.03.2017 și nr. x/17.03.2017 și y/15.03.2017, în contradictoriu cu pârâta SNTGN Transgaz S.A., ca inadmisibil.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Electrocentrale București S.A., cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Ordinului ANRE nr. 61/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea comisiei pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale și ale Ordinului ANRE nr. 16/2013 privind aprobarea Codul rețelei pentru Sistemul de Transport Gaze Naturale, cu modificările și completările ulterioare.

A arătat că este neîntemeiată admiterea excepției inadmisibilității și respingerea cererii de anulare a facturilor fiscale și inadmisibilă, deoarece Hotărârea nr. 32/21.11.2017 a fost emisă de ANRE în calitatea sa de organ administrativ, în baza art. 174 alin. (8)-(11) din Legea nr. 123/2012. În conformitate cu art. 17 alin. (2), pct. IV, lit. e) din Ordinul nr. 61/2013 al ANRE, solicitanții nemulțumiți de hotărârea Comisiei o pot atacata în contencios la Curtea de Apel București.

Or, în condițiile in care a atacat pe fond Hotărârea nr. 32/26.09.2017, contestând modul de calcul a suplimentărilor de capacitate rezervată datorită evidentei nelegalități a actului administrativ atacat, consecința anulării hotărârii conduce la anularea parțială a facturilor aferente contravalorii suplimentării de capacitate rezervata pentru lunile ianuarie - februarie 2017, fiind astfel extrem de clară legătura de cauzalitate între aceasta și facturile emise.

Având în vedere principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", anularea unui act juridic inițial (primar) atrage și anularea actului juridic subsecvent (următor) datorită legăturii lor juridice, este evident că, în condițiile în care a arătat legătura de cauzalitate între Hotărârea nr. 32/21.11.2017 a Comisiei ANRE și facturile emise (facturi a căror modalitate de calcul nu a fost recunoscută niciodată de ELCEN, facturile fiind certificate tocmai prin hotărârea a cărei anulare a solicitat-o), anularea hotărârii conduce la anularea facturilor menționate, toate acestea fiind întărite de prevederile art. 1254 alin. (2) din Noul C. civ. "desființarea contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui", aceste dispoziții aplicându-se și în cazul actelor juridice unilaterale ce au fost lovite de nulitate, conform art. 1325 din Noul C. civ.

Cu privire la respingerea acțiunii, consideră că a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept, Hotărârea nr. 32/21.11.2017 a Comisiei de soluționare fiind nelegală. Recurenta a prezentat situația de fapt privind Contractul de transport al gazelor naturale nr. 14 încheiat la data de 22.09.2016, obiectul acestuia prevăzut de art. 2, modalitățile și condițiile de plată conform art. 5, drepturile și obligațiile părților stipulate în art. 6-9 din contract, a arătat că în zilele de 12, 23 și 28 ianuarie și, respectiv, 1, 4, 10 și 13 februarie 2017, Electrocentrale București S.A. (UR) a nominalizat în puncte de intrare și/sau ieșire în/din SNT, cantități de gaze naturale care depășeau capacitatea rezervată în acel punct, și după ora 14:00, ora de la care ELCEN nu mai avea acces pentru a face modificări, SNTGN Transgaz S.A. (OST) a efectuat o suplimentare de capacitate la valoarea nominalizată de ELCEN, iar după corelare a aprobat o nominalizare cu o cantitate mai mică de gaze decât cea la care a fost făcută suplimentarea de capacitate. SNTGN Transgaz S.A., în baza contractului nr. x/22.09.2016, a emis către Electrocentrale București S.A.: factura seria x nr. x/17.03.2017 în valoare totală de 1.540.958,39 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale suplimentărilor capacității rezervate în luna ianuarie 2017, factura seria x nr. x/15.03.2017 în valoare totală de 1.767.358,90 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale suplimentărilor capacității rezervate în luna februarie 2017.

Prin adresa nr. x/25.04.2017 a acceptat parțial la plată aceste facturi emise de SNTGN Transgaz S.A. (OST), conform situației suplimentărilor calculate din punct de vedere al SNTGN Transgaz și din punct de vedere al ELCEN prezentate în anexa adresei, refuzând la plată sumele de 54.548,09 RON, respectiv 123.110,00 RON, motivat de faptul că SNTGN Transgaz a calculat suplimentări de capacitate ținând seama doar de cantitatea nominalizată de ELCEN, nu și de nominalizarea aprobată de SNTGN Transgaz (în calitatea sa de OST) în platforma GMOIS.

Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale din cadrul ANRE a reținut prin Hotărârea nr. 32/21.11.2017 faptul că cererea SNTGN Transgaz S.A. este intemeiată, constatând faptul că facturarea contravalorii capacității zilnice suplimentare, înregistrată în lunile ianuarie și februarie 2017, realizată în baza Contractului de transport al gazelor naturale nr. 14/22.09.2016, respectă prevederile art. 51 din Codul rețelei.

Apreciază că Hotărârea nr. 32/21.11.2016 este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece, așa cum a arătat în argumentația din fața comisiei, în zilele de 12, 23 și 28 ianuarie și, respectiv, 1, 4, 10 și 13 februarie 2017 a nominalizat, în puncte de intrare și/sau ieșire în/din SNT, cantități de gaze naturale care depășeau capacitatea rezervată în acel punct, și după ora 14:00, ora de la care ELCEN nu mai avea acces pentru a face modificări, SNTGN Transgaz S.A. (OST) a efectuat o suplimentare de capacitate la valoarea nominalizată de ELCEN, iar după corelare a aprobat o nominalizare cu o cantitate mai mică de gaze decât cea la care OTS a fost făcut suplimentarea de capacitate.

Ulterior, SNTGN Transgaz a calculat și facturat suplimentări de capacitate ținând seama doar de cantitatea nominalizată de ELCEN, dar nu și de nominalizarea aprobată de SNTGN Transgaz (în calitatea sa de OST) în platforma GMOIS.

Or, în Codul rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 16/2013 se precizează la art. 51 alin. (1) lit. a) că, atunci când un UR nominalizează în platforma GMOIS, într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT, o cantitate de gaze naturale mai mare decât capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct, OST ăsuplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieșire până la nivelul cantității nominalizateî, iar la art. 51 alin. (3) se menționează că suplimentarea de capacitate este obligatorie pentru UR și OST și că ăUR nu poate renunța la respectiva capacitate zilnică suplimentară, odată ce OTS a aprobat o nominalizare ce depășește capacitatea rezervată de UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNTî. Prin urmare, rezultă în mod cert din formularea alin. (3) că UR poate renunța la respectiva capacitate zilnică suplimentară până ce OST aprobă nominalizarea.

Dar, la art. 53 din Cod se menționează că după ora 14:00 a zilei D-1 (ora de la care UR nu mai are acces sa facă modificări în platforma GMOIS pentru ziua D) și până la ora 15:00 a aceleiași zile D-1, OTS parcurge următoarele etape: a) Suplimentează capacitățile rezervate de UR in cazul in care nominalizările UR sunt mai mari, conform art. 51 (fără să fie evidențiată în platforma GMOIS cum și de ce s-a făcut această suplimentare); b) Corelează nominalizarea UR cu informațiile primite de la partenerii UR (și afișează în platforma "Nominalizarea corelată"); c) Aprobă nominalizarea, dacă suma cantităților nominalizate pe toate punctele de intrare în SNT este egală cu suma cantităților nominalizate pe toate punctele de ieșire din SNTî. Astfel, atât suplimentarea capacității zilnice, cât și aprobarea nominalizării, se efectuează de către OST la ora la care UR nu mai are acces, deci nu mai poate face modificări în platforma GMOIS și nu poate renunța la capacitatea zilnică suplimentară.

Prin urmare, în zilele de 12, 23 si 28 ianuarie și, respectiv, 1, 4, 10 si 13 februarie 2017, SNTGN Transgaz a efectuat suplimentarea capacităților rezervate la valorile nominalizate de ELCEN, deși nu a aprobat nominalizările la cantitățile solicitate de ELCEN. Deci, deși OST a aprobat o nominalizare mai mică decât nominalizarea ELCEN și implicit mai mică decât noua capacitate rezervată în urma suplimentării de capacitate efectuată, OST nu a revenit diminuând capacitatea suplimentată, astfel încât nominalizarea aprobată să fie egală cu capacitatea rezervată în urma suplimentării. Suplimentarea de către OTS a capacității zilnice rezervate până la o valoare mai mare decât cea aprobată ulterior tot de către OTS conduce la o îmbogățire fără justă cauză pentru SNTGN Transgaz (în calitatea sa de OTS), în conformitate cu prevederile Art. 1.345 din C. civ.

Totodată, a prezentat în fața comisiei, defalcat pe zile, situația suplimentărilor calculate din punct de vedere al ELCEN, situație în care s-a ținut cont de faptul că au existat suplimentări de capacitate și în zilele în care, deși nominalizarea aprobată a fost mai mică decât capacitata rezervată în urma suplimentării, dar în care alocarea a fost mai mare decât aceasta din urmă, deoarece tariful pentru suplimentarea de capacitate este același cu cei pentru depășire de capacitate. Comisia de soluționarea disputelor retine în mod eronat "că facturarea contravalorii capacității zilnice suplimentare, înregistrate în lunile ianuarie și februarie 2017, realizată în baza Contractului de transport al gazelor naturale nr. 14/22.09.2016, respectă prevederile art. 51 din Codul rețelei".

Față de evidenta nelegalitate a actului administrativ atacat, a solicitat anularea Hotărârii nr. 32/21.11.2017, să se rețină ca fiind temeinică și legală susținerea sa cu privire la modul de calcul al suplimentărilor de capacitate rezervată, cu consecința anulării parțiale a facturilor seria x nr. x/17.03.2017, nr. x/15.03.2017 aferente contravalorii suplimentării de capacitate rezervată pentru lunile ianuarie - februarie 2017, respectiv pentru suma totală de 177.658,09 RON, compusă din 54.548,09 RON pentru factura nr. x/17.03.2017 și 123.110 RON pentru factura nr. x/15.03.2017.

Instanța de fond a respins neîntemeiat acțiunea formulată, concluzionând că argumentele, criticile ELCEN vizează modul în care Comisia a interpretat norma de drept. Or, atât în fața Comisiei, cât și în fata instanței de fond, a argumentat în mod temeinic că poziția sa respectă întru totul prevederile Ordinului președintelui ANRE nr. 16/2013 privind aprobarea Codului rețelei.

Intimata-pârâtă SNTGN Transgaz S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat, în ceea ce privește motivul de recurs vizând respingerea capătului de cerere privind anularea parțială a facturilor, faptul că în calea de atac împotriva hotărârii ANRE se poate solicita doar anularea hotărârii ANRE, nu și a facturilor, anularea hotărârii Comisiei ANRE nu ar avea ca efect și anularea facturilor Transgaz.

Reclamanta nu aduce în realitate critici de nelegalitate a hotărârii, ci reiterează susținerile sale din cuprinsul cererii de chemare în judecată, susțineri pe care le preia întocmai, în sensul că nu se raportează la motivarea instanței de fond, motivul de recurs fiind indicat pur formal, pentru a se putea prevala de aceleași susțineri pe care le-a avut și pe fondul cauzei.

Instanța de fond în mod corect a apreciat că hotărârea Comisiei de soluționare a disputelor din cadrul ANRE este temeinică și legală, a înțeles întru totul mecanismul de suplimentare a capacității rezervate și cum se face plata, observând în mod corect faptul că facturile contestate sunt emise în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (4) din Codul Rețelei aprobat prin Ordinul ANRE nr. 16/2013, care prevăd faptul că, pentru capacitatea suplimentară, rezultată în condițiile art. 51, se percepe tariful de rezervare de capacitate pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi, în vigoare la data aprobării nominalizării.

Reclamanta în mod eronat consideră că tariful pentru suplimentarea capacității rezervate trebuie să fie perceput pentru nominalizarea aprobată, ca urmare a efectuării corelării conform art. 53 lit. b) din Codul Rețelei, astfel că această critică este neîntemeiată, face o confuzie între ceea ce presupune suplimentarea capacității rezervate prin nominalizare și ceea ce presupune aprobarea nominalizării, ulterior desfășurării etapei de corelare, prevăzută la art. 53 lit. b) din Codul Rețelei, face o interpretare greșită a dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Codul Rețelei,

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

A arătat că este inadmisibilă, astfel cum în mod corect a reținut Curtea de Apel București, în materia contenciosului administrativ, acțiunea având ca obiect anularea unor facturi, întrucât acestea nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pretinsele critici ale sentinței civile sunt aceleași cu apărările formulate de ELCEN București S.A. anterior. În mod corect a reținut judecătorul fondului aplicabilitatea dispozițiilor art. 51 alin. (3) și (4) din Codul rețelei, contextul prevederilor art. 51 din Codul Rețelei, transmiterea de către un utilizator de rețea a unei nominalizări pentru un punct de intrare/ieșire în/din SNT care depășește nivelul capacității rezervate de către respectivul UR în acel punct este echivalentă cu o solicitare de suplimentare a capacității rezervate în acel punct exprimată de către respectivul UR prin intermediul nominalizării transmise.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta Electrocentrale București S.A. (ELCEN), în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și SNTGN Transgaz S.A., a solicitat anularea Hotărârii nr. 32/21.11.2017 a Comisiei de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale, precum și anularea parțială a facturilor seria x nr. x/17.03.2017, nr. x/15.03.2017 aferente contravalorii suplimentării de capacitate rezervată pentru lunile ianuarie- februarie 2017, respectiv pentru suma totală de 177.658,09 RON, compusă din 54548,09 RON pentru factura nr. x/17.03.2017 și 123110 RON pentru factura nr. x/15.03.2017.

Situația de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului este următoarea:

Între SNRGN Transgaz S.A., în calitate de operator de transport și de sistem (OTS) al gazelor naturale, și ELCEN București S.A., în calitate de utilizator al rețelei (UR), s-a încheiat contractul de transport al gazelor naturale nr. 14/22.09.2016, având ca obiect, conform art. 2, îprestarea serviciilor de transport: a) ferme în punctele de intrare în/ieșire din SNT, altele decât cele de intrare din/ieșire înspre depozitele de înmagazinare subterană; b) întreruptibile în punctele de intrare în SNT din depozitele de înmagazinare subterană/ieșire din SNT înspre depozitele de înmagazinare subterană, desemnând ansamblul de activități si operațiuni desfășurate de OTS pentru sau în legătura cu rezervarea capacității de transport în punctele de intrare/ieșire în/din SNT și transportul prin SNT al cantităților determinate de gaze naturale, exprimate in unități de energie, in conformitate cu prevederile Codului rețelei pentru SNTî. Contractul a fost încheiat conform contractului-cadru anexă la Codul rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 16/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 5 prevede modalitățile și condițiile de plată:

Potrivit art. 9 lit. a) din contract, Electrocentrale București S.A. are obligația de a plăti integral si la termen facturile emise de SNTGN Transgaz S.A., reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate și, după caz, a majorărilor de întârziere aferente.

SNTGN Transgaz S.A., în baza contractului nr. x/22.09.2016, a emis către Electrocentrale București S.A.: factura seria x nr. x/17.03.2017 în valoare totală de 1.540.958,39 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale suplimentărilor capacității rezervate în luna ianuarie 2017, factura seria x nr. x/15.03.2017 în valoare totală de 1.767.358,90 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale suplimentărilor capacității rezervate în luna februarie 2017.

Electrocentrale București S.A., prin adresa nr. x/25.04.2017, a acceptat parțial la plată aceste facturi emise de SNTGN Transgaz S.A. (OST), refuzând la plată sumele de 54.548,09 RON, respectiv 123.110,00 RON, pentru următoarele motive:

Prin adresa nr. x/06.10.2017, SNTGN Transgaz S.A. a invitat Electrocentrale București S.A., la data de 10.10.2017, la concilierea divergenței privind modalitatea de facturare a capacității zilnice suplimentare în lunile ianuarie - februarie 2017, care stau la baza facturilor emise de SNTGN Transgaz S.A.

Ca urmare a absenței Electrocentrale București S.A., motivate prin imposibilitatea de participare, și trimiterii unui punct de vedere cu privire la divergență, modalitatea de facturare a suplimentărilor de capacitate rezervată în lunile ianuarie - februarie 2017, a fost încheiat Procesul-verbal înregistrat la nr. x/10.10.2017.

SNTGN Transgaz S.A, prin cererea nr. x/19.10.2017, înregistrată la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) la nr. 72269/25.10.2017, a solicitat soluționarea disputei intervenite în derularea contractului de transport al gazelor naturale nr. 14/22.09.2016, încheiat între SNTGN Transgaz S.A. și S.C. Electrocentrale București S.A., având ca obiect contestarea de către S.C. Electrocentrale București S.A. a modului de calcul al facturilor seria x nr. x/17.03.2017 și nr. x/15.03.2017, aferente contravalorii suplimentărilor de capacitate rezervată pentru lunile ianuarie - februarie 2017, la data de 16.11.2017, la sediul ANRE, fiind organizate lucrările ședinței de audieri în vederea soluționării disputei

Prin Hotărârea nr. 32/21.11.2017, Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale din cadrul ANRE a constatat că cererea SNTGN Transgaz S.A. este întemeiată, că facturile contestate sunt emise în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (4) din Codul Rețelei aprobat prin Ordinul ANRE nr. 16/2013, care prevăd faptul că, pentru capacitatea suplimentară, rezultată în condițiile art. 51 alin. (1), se percepe tariful de rezervare de capacitate pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi, în vigoare la data aprobării nominalizării, că facturarea contravalorii capacității zilnice suplimentare, înregistrată în lunile ianuarie și februarie 2017 respectă prevederile art. 51 din Codul rețelei.

Prin sentința recurată a fost respinsă în mod corect acțiunea formulată de reclamanta Electrocentrale București S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și SNTGN Transgaz S.A., prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 32/21.11.2017 a Comisiei de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale și anularea parțială a facturilor seria x nr. x/17.03.2017, nr. x/15.03.2017 și y/17.03.2017 și 20170147/15.03.2017, ca nefondată în ceea ce privește primul capăt de cerere, și ca inadmisibilă în ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere.

Dispozițiile art. 51 - 53 din Ordinul ANRE nr. 16/2013 privind aprobarea Codului rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale prevăd următoarele:

În ceea ce privește motivele de recurs privind admiterea excepției inadmisibilității și respingerea cererii de anulare a facturilor fiscale ca inadmisibilă, sunt nefondate.

Facturile nu sunt acte administrative tipice sau asimilate și nici operațiuni administrative premergătoare emiterii actului administrativ, în sensul dispozițiilor art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. De asemenea, contrar susținerilor recurentei, nu sunt subsecvente Hotărârii nr. 32/26.09.2017 a Comisiei de soluționare a disputelor. Facturile au fost emise în baza contractului de transport al gazelor naturale nr. 14/22.09.2016, încheiat între SNRGN Transgaz S.A., în calitate de operator de transport și de sistem (OTS) al gazelor naturale, și ELCEN București S.A., în calitate de utilizator al rețelei (UR), conform contractului-cadru anexă la Codul rețelei aprobat prin Ordinul ANRE nr. 16/2013, potrivit prevederilor art. 5 privind modalitățile și condițiile de plată, care prevede emiterea facturilor separate aferente contravalorii capacității suplimentare, calculată în conformitate cu prevederile art. 51 din Codul rețelei, rezultată în urma nominalizării de către UR a unei cantități de gaze naturale care depășește capacitatea rezervată de UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 32/21.11.2016 a Comisiei de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale din cadrul ANRE, sunt nefondate susținerile recurentei reclamante privind faptul că este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, că SNTGN Transgaz a calculat și facturat suplimentări de capacitate ținând seama doar de cantitatea nominalizată de ELCEN, dar nu și de nominalizarea aprobată de SNTGN Transgaz (în calitatea sa de OST) în platforma GMOIS, rezultând din alin. (3) al art. 53 că UR poate renunța la respectiva capacitate zilnică suplimentară până ce OST aprobă nominalizarea, că atât suplimentarea capacității zilnice cât și aprobarea nominalizării se efectuează de către OST la ora la care UR nu mai are acces, deci nu mai poate face modificări în platforma GMOIS și nu poate renunța la capacitate zilnică suplimentară, că SNTGN Transgaz a efectuat suplimentarea capacităților rezervate la valorile nominalizate de ELCEN, deși nu a aprobat nominalizările la cantitățile solicitate de ELCEN, astfel că suplimentarea de către OTS a capacității zilnice rezervate până la o valoare mai mare decât cea aprobată ulterior tot de către OTS conduce la o îmbogățire fără justă cauză pentru SNTGN Transgaz (în calitatea sa de OTS), în conformitate cu prevederile art. 1.345 din C. civ.

Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile Ordinului ANRE nr. 16/2013.

Astfel cum rezultă din contractul de transport al gazelor naturale nr. 14/22.09.2016, art. 5 alin. (4) lit. d), OST transmite UR, până la 15 ale lunii următoare celei pentru care a prestat serviciul de transport facturi separate (facturi lunare) întocmite în baza alocărilor finale, respectiv: "o factură aferentă contravalorii capacității suplimentare, calculată în conformitate cu prevederile art. 51 din Codul rețelei, rezultată in urma nominalizării de către UR a unei cantități de gaze naturale care depășește capacitatea rezervată de UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT".

Art. 51 alin. (1) din Codul Rețelei aprobat prin Ordinul ANRE nr. 16/2013 prevede situația în care cantitatea de gaze naturale nominalizată de un UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT depășește capacitatea rezervată de acel UR în punctul respectiv, caz în care OTS verifică dacă suma cantităților de gaze naturale nominalizate de către toți UR în acel punct de intrare/ieșire în/din SNT se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia, și procedează astfel: fie suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieșire până la nivelul cantității nominalizate, în situația în care suma cantităților de gaze naturale nominalizate de către toți UR în punctul de intrare/ieșire în/din SNT respectiv se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia; fie suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieșire până la nivelul cantității rezultate în urma aplicării principiului pro rata cu capacitățile rezervate asupra cantităților de gaze naturale aferente tuturor UR ale căror nominalizări depășesc capacitățile rezervate de aceștia în punctul respectiv.

Art. 51 alin. (3) și (4) din Ordinul ANRE nr. 16/2013 prevăd imperativ că suplimentarea, în condițiile prevăzute la alin. (1), a capacității rezervate, este obligatorie pentru UR și OTS pentru ziua D, iar UR nu poate renunța la respectiva capacitate zilnică suplimentară, odată ce OTS a aprobat o nominalizare ce depășește capacitatea rezervată de UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT. Pentru capacitatea suplimentară rezultată în condițiile alin. (1), se percepe tariful de rezervare de capacitate pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi, în vigoare la data aprobării nominalizării.

Rezultă, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, contrar susținerilor recurentei reclamante, că, atunci când nominalizarea depășește capacitatea rezervată, iar operatorul de transport și sistem suplimentează capacitatea rezervată de respectivul utilizator de rețea, în condițiile art. 51 alin. (1) alin. (1) din Codul Rețelei, factura aferentă tarifului de rezervare de capacitate se emite pentru capacitatea suplimentară efectuată, iar utilizatorul nu mai poate să își modifice nominalizarea în sensul diminuării cantității suplimentare rezervate.

Nu este relevant dacă aceasta a fost sau nu utilizată de către utilizatorul de rețea și nu se pune problema unei imbogățiri fără just temei, întrucât tariful se percepe pentru rezervarea de capacitate suplimentară, OTS limitând, ca urmare a nominalizării peste capacitatea rezervată, alte nominalizări ale altor utilizatori care solicită suplimentarea capacității rezervate.

Astfel cum instanța de fond a observat, calculul tarifului aferent suplimentării capacității rezervate se face prin intermediul platformei GMOIS, platformă informatică care este creată și funcționează conform dispozițiilor prevăzute de Codul Rețelei, care nu mai permite utilizatorului rețelei să revină asupra nominalizării care depășește capacitatea rezervată.

Tariful de rezervare de capacitate, așadar, se percepe pentru suplimentarea capacității rezervate, efectuată inițial, nu pentru nominalizarea aprobată, tariful perceput prevăzut de art. 51 alin. (4) Ordinul ANRE nr. 16/2013 fiind tariful de rezervare de capacitate pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi, în vigoare la data aprobării nominalizării, pentru capacitatea suplimentară rezultată în condițiile alin. (1), nefiind relevant ceea ce rezultă din etapele de corelare prevăzute de art. 53 în vederea aprobării nominalizării, care sunt ulterioare suplimentării capacității rezervate.

În condițiile în care tariful nu se percepe pentru nominalizarea aprobată în condițiile art. 53 lit. b) din Ordinul ANRE nr. 16/2013, ci pentru capacitatea suplimentară care depășește capacitatea rezervată, rezultată conform art. 51 alin. (1) din Ordinul nr. 16/2016, este nerelevantă renunțarea la capacitatea zilnică suplimentară, anterior/ulterior aprobării nominalizării de către Transgaz.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, instanța de fond a constatat cu aplicarea corectă a dispozițiilor Ordinului ANRE nr. 16/2013 incidente că sunt neîntemeiate motivele invocate de reclamantă pentru anularea Hotărârii nr. 32/21.11.2017 a Comisiei de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale și este inadmisibilă cererea de anulare a facturilor emise în baza contractului de transport al gazelor naturale aferente contravalorii capacității suplimentare, calculată în conformitate cu prevederile art. 51 din Codul rețelei, rezultată în urma nominalizării de către UR a unei cantități de gaze naturale care depășește capacitatea rezervată de UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT, fiind nefondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.