ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 984/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.10.2017, reclamanta A. S.A., societate în insolvență, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., anularea Hotărârii nr. 31/26.09.2017 a Comisiei de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale, cu consecința anulării parțiale a facturilor seria x nr. x/03.02.2017, nr. x/27.02.2017 și nr. x/21.03.2017, aferente contravalorii depășirilor de capacitate rezervată pentru lunile decembrie 2016, ianuarie 2017 și februarie 2017, respectiv pentru suma de 798.818,28 RON și anularea integrală a facturii nr. x/21.04.2017, aferentă lunii martie 2017, în suma de 27.341,52 RON.

Prin sentința civilă nr. 1104 din 09 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește capătul al doilea al cererii privind anularea facturilor, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei în privința capătului de cerere accesoriu prin care s-a solicitat de către reclamantă anularea facturilor fiscale, a respins capătul accesoriu formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei ca fiind introdus în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A.

Împotriva sentinței civile nr. 1104 din 09 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., reprezentată prin administrator judiciar C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a învederat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, în esență, pentru următoarele motive:

SNTGN Transgaz S.A. a interpretat dispozițiile art. 99 din Codul rețelei și a calculat depășirea de capacitate pentru fiecare punct de intrare în SNT, fără să țină cont că acest articol a fost modificat prin Ordinul ANRE nr. 160/2015, în sensul reformulării sintagmei "pentru fiecare zi gazieră și fiecare punct de intrare/ieșire în/din SNT".

Acest punct de vedere a fost împărtășit de către Comisia de soluționare a disputelor, care a reținut în mod eronat că dispozițiile art. 99 din Codul rețelei trebuie corelate cu prevederile art. 18 alin. (2) din același cod, întrucât rezervarea de capacitate, facilitatea de transfer de capacitate și determinarea respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate sunt operațiuni care se realizează în fiecare dintre punctele descrise la art. 18 alin. (2) din Codul rețelei.

Or, această interpretare conduce la situația de a aplica prevederile art. 99 din Codul rețelei, în forma anterioară modificării aduse prin Ordinul ANRE nr. 160/2015.

În mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea dedusă judecăți, întrucât depășirea de capacitate se calculează pentru fiecare zi gazieră și fiecare tip de puncte, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 99 din Codul rețelei, coroborate cu cele ale art. 80 alin. (3) lit. b) din același cod, articol care definește tipurile de punctele și nivel tarifar.

Astfel, potrivit Codului rețelei, există două tipuri de puncte, respectiv puncte de intrare în SNT și de ieșire din SNT, iar depășirea de capacitate se plătește doar în cazul în care alocarea pe toate punctele de intrare/ieșire în/din SNT depășește suma capacităților rezervate pentru toate punctele de intrare/ieșire în/din SNT.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a invocat, în principal, excepțiile tardivității și nulității în privința recursului declarat de reclamantă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea excepției nulității recursului declarat de reclamantă, intimata-pârâtă a arătat că în cuprinsul cererii de recurs nu sunt formulate critici la adresa sentinței recurate.

Pe fondul recursului, intimata-pârâtă a învederat, în esență, că modul de calcul al sumelor facturate s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Codul rețelei, respectiv aplicarea tarifului de depășire a capacității rezervate de transport pentru fiecare punct fizic/virtual, așa cum rezultă din coroborarea prevederilor art. 13, art. 17, art. 18 alin. (2), art. 31, art. 51, art. 80, art. 99 și art. 101 din Codul rețelei.

D. S.A. a corelat prevederile art. 99 cu cele ale art. 18 alin. (2) din Codul rețelei, și a calculat depășirea capacității rezervate în fiecare punct descris în norma mai sus citată, cu atât mai mult cu cât, art. 99 din Codul rețelei nu reprezintă o normă specială, derogatorie de la restul normelor cuprinse în Codul rețelei.

4.2. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimată-pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a invocat, în principal, excepția nulității recursului declarat de reclamantă, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă a susținut, în principal, că prevederile art. 18 alin. (2) din Codul rețelei trebuie coroborate cu cele ale art. 99 din acest cod, întrucât rezervarea de capacitate, facilitarea de transfer de capacitate și determinarea respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate sunt operațiuni care se realizează în fiecare din punctele descrise la art. 18 alin. (2) din Codul rețelei.

La același termen de judecată, Înalta Curte a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului declarat de reclamantă, excepție invocată de către ambele intimate-pârâte, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință pronunțate la acel termen.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Criticile recurentei-reclamante circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Prin Hotărârea nr. 31/26.09.2017 adoptată de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale din cadrul Autorității Naționale de Reglementare din Domeniul Energiei, contestată de recurenta-reclamantă, s-a reținut că modalitatea de calcul a depășirii capacității rezervate în lunile decembrie 2016 și ianuarie 2017 - martie 2017, a respectat prevederile art. 99 din Codul rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 16/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Problema de drept în discuție o constituie modul de calcul al tarifului pentru depășirea capacității rezervate, generat de interpretarea dispozițiilor art. 99 din Codul rețelei, în temeiul cărora D. S.A. a emis facturile refuzate la plată de către reclamanta A. S.A., aceasta din urmă susținând că depășirea de capacitate se calculează pentru fiecare zi gazieră și fiecare tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT, invocând în acest sens prevederile art. 80 alin. (3) lit. b) din Codul rețelei.

Înalta Curte achiesează la opinia exprimată de instanța de instanța de fond, reținând că dispozițiile art. 99 din Codul rețelei se interpretează și se aplică în mod corelat cu cele ale art. 18 alin. (2) lit. a) și i) din același cod, potrivit cărora rezervarea de capacitate și determinarea respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate sunt operațiuni care se realizează în punctele fizice de intrare/ieșire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieșire spre sisteme de distribuție, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum și în punctele virtuale de ieșire din SNT menționate la art. 171 alin. (2) lit. b) - d).

Astfel, prevederile art. 18 alin. (2) din Codul rețelei identifică în mod clar punctele de intrare/ieșire la nivelul cărora se aplică procedura de determinare a respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate, punctele fizice de ieșire spre sistemele de distribuție fiind indicate în rândul punctelor de ieșire pentru care se aplică această procedură și fiind luate în considerare, în mod explicit, la nivel individual și nu la nivel grupat.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că depășirile de capacitate rezervată și implicit, tarifarea acestora, se realizează pentru fiecare punct individual, și nu pentru totalul punctelor de intrare/ieșire, astfel că suma capacităților din formula de calcul a depășirilor de capacitate rezervate, prevăzută de art. 99 din Codul rețelei, o constituie suma capacităților pe fiecare punct de intrare/ieșire în/din SNT, aferent fiecărui contract încheiat de utilizatorul rețelei.

Un argument suplimentar în susținerea acestei concluzii îl reprezintă faptul că dispozițiile art. 51 și art. 80 din Codul rețelei prevăd posibilitatea utilizatorului de rețea de a suplimenta capacitatea rezervată și respectiv, de a solicita operatorului de transport efectuarea unui transfer de capacitate de transport din punctele de intrare/ieșire în/din SNT în care a rezervat capacitatea de transport, în alte puncte de același tip și nivel tarifar.

Or, acceptarea punctului de vedere al recurentei-reclamante ar conduce la eliminarea incidenței dispozițiilor art. 51 și art. 80 din Codul rețelei, întrucât, dată fiind egalitatea între tariful de suplimentare a capacității și tariful depășirii de capacitate rezervată, utilizatorul de rețea nu ar mai avea interes să solicite realizarea transferului de capacitate de transport între puncte de același tip, în condițiile în care ar interveni anularea diferențelor pozitive cu cele negative dintre capacitatea rezervată și capacitatea utilizată pe același tip de puncte.

Susținerile reclamantei potrivit cărora modul de calcul realizat de pârâta Transgaz S.A. era aplicabil anterior modificării aduse art. 99 din Codul rețelei, prin Ordinul ANRE nr. 160/2015, au fost corect înlăturate de către judecătorul fondului.

Analizând comparativ conținutul acestor dispoziții legale, atât anterior, cât și ulterior modificării intervenite prin Ordinul ANRE nr. 160/2015, în mod judicios instanța de fond a concluzionat în sensul că modificarea esențială nu are în vedere înlocuirea sintagmei "fiecare punct" cu sintagma "fiecare tip de puncte", având în vedere că în forma anterioară, art. 99 prevedea obligația de plată a tarifului de depășire a capacității rezervate în situația în care utilizatorul de rețea "a depășit capacitatea rezervată maximă cu mai mult decât limitele intervalului specificat în Tabelul 4 - Limite de toleranță pentru depășirea capacității rezervate", spre deosebire de forma actuală a textului art. 99, care stabilește formula de calcul a tarifului de depășire a capacității rezervate.

Totodată, din examinarea comparativă a reglementării aplicabile perioadei anterioare lunii octombrie 2016 și a reglementării introduse prin Ordinul ANRE nr. 39/2016, se constată că nu au intervenit modificări în privința tipologiei punctelor de intrare/ieșire și a metodei referitoare la modul de calcul al depășirii capacității rezervate. Gruparea subcategoriilor punctelor de intrare/ieșire din cuprinsul Anexei 1 la Ordinul nr. 39/2016, a avut la bază exclusiv unificarea tarifelor pentru toate subcategoriile, fiind menținute tarife diferențiate sub aspectul perioadei de timp (trimestrial/lunar/zilnic, vară/iarnă).

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., reprezentată prin administrator judiciar C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar C., împotriva sentinței nr. 1104 din data de 09 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2021.