ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3863/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 22.01.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. (actualmente, B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A., anularea Hotărârii nr. 40 din 12 decembrie 2017 pronunțate de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul constituită în cadrul Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei; respingerea cererii de soluționare a disputei nr. x/29.06.2017 formulate de Transgaz și înregistrate la ANRE sub nr. x/04.07.2017; constatarea caracterului nelegal al modalității de calcul a depășirii capacității rezervate în lunile octombrie- decembrie 2016 și ianuarie- aprilie 2017, al facturării contravalorii capacității zilnice suplimentare aferente lunilor octombrie- decembrie 2016 și februarie- aprilie 2017 și al contravalorii dezechilibrelor zilnice aferente lunilor noiembrie- decembrie 2016 și ianuarie- februarie 2017.

I.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1743 din data de 17.05.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile necompetenței materiale și teritoriale, inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (actualmente, B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, București și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz, a anulat Hotărârea nr. 40/12.12.2017 a pârâtei A.N.R.E., cu consecința obligării acestei pârâte de a emite o hotărâre motivată și sub aspectul apărărilor formulate de reclamanta A. S.R.L. (actualmente, B. S.R.L.) în cadrul procedurii privind cererea nr. x/29.06.2017 a pârâtei SNTGN Transgaz S.A. înregistrată la pârâta A.N.R.E. sub nr. x/04.07.2017, de soluționare a disputei intervenite în derularea contractului de transport al gazelor naturale nr. 12/22.09.2016. A respins, în consecință, în rest, acțiunea.

I.3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinței 1743 din data de 17.05.2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au exercitat calea de atac a recursului ambele pârâte chemate în proces, respectiv Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A..

I.3.1. Prin recursul său, recurenta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii recurate în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere ce vizează anularea Hotărârii nr. 40/2017 și respingerea în totalitate a acțiunii promovate la fond.

I.3.1.1. Recurenta invocă efectul pozitiv al lucrului judecat, arătând că, în speță, Înalta Curte, prin decizii definitive a statuat asupra legalității Hotărârilor Comisiei ANRE, având problema de drept a interpretării și aplicării prevederilor art. 99 din Codul rețelei aprobat prin Ordinul ANRE nr. 16/2013 (în continuare "Codul rețelei") prin deciziile definitive nr. 3637/2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 și nr. y/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Învederează, de asemenea, că există două hotărâri pronunțate de către Curtea de Apel București pe cereri identice cu cea pendinte unde B. este reclamanta, care a preluat A. și C. și care au fost respinse de Curtea de Apel București, pe aceeași critică, respectiv neanalizarea, de către Comisia din ANRE a tuturor apărărilor acesteia: sentința civilă nr. 1070/19.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și sentința civilă nr. 5123/07.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, prin care instanța a respins acțiunile reclamantei ca neîntemeiate. Obiectul acestor cauze a vizat atât interpretarea si aplicarea prevederilor art. 99 din Codul rețelei, cât si problematica alocărilor.

I.3.1.2. Recurenta invocă motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform căruia casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", arătând că sentința este nelegală în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere ce vizează anularea Hotărârii nr. 40/12.12.2017 și obligarea sa la "a emite o hotărâre motivată și sub aspectul apărărilor formulate de reclamanta A. S.R.L. în cadrul procedurii privind cererea nr. x/29.06.2017 a pârâtei SNTGN Transgaz SA", pentru următoarele motive:

- Prin încheierea din data de 13.03.2019 prin care judecătorul fondului a respins proba cu expertiză ca nefiind utilă soluționării cauzei, acesta s-a antepronunțat asupra soluției pe care o va pronunța.

- Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 61/2013, în principal a art. 17, reținând, în mod greșit, că pârâta ANRE nu s-a pronunțat asupra unor probe și apărări esențiale ale reclamantei. Toate înscrisurile menționate pe paginile 12-14 din Hotărâre, au fost analizate de Comisie, iar soluția conform căreia modalitatea de calcul este corectă este motivată atât în drept cât și în fapt. Judecătorul extinde competențele Comisiei la verificarea unor aspecte care nu sunt de competenta ei conform Regulamentului. A. a fost nemulțumită de interpretarea pe care Transgaz a dat-o la emiterea facturilor contestate a art. 99 din Codul rețelei. Hotărârea cuprinde motivele care au determinat Comisia să aprecieze că interpretarea Transgaz este corectă. În aceste condiții, nu au nicio relevanță aspectele tehnice invocate de A. și pe care instanța a obligat-o să le analizeze, care nu sunt de competența Comisiei.

Recurenta citează articolul 4 din Regulament și arată că, Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale a constatat că, în raport de documentația depusă, de susținerile reprezentanților celor două părți, precum și în considerarea motivației Comisiei, întemeiată pe legislația si principiile de drept aplicabile, că cererea Transgaz este întemeiată. Comisia a analizat dacă Transgaz a respectat prevederile legale incidente la emiterea facturilor, iar nu aspecte tehnice care nu făceau obiectul disputei.

Actul administrativ în litigiu îndeplinește în integralitate exigențele impuse de legislația în materie, respectiv de art. 17 alin. (2) din Regulament.

A. nu a formulat nicio cerere de soluționare a disputei, ci doar niște note în cadrul disputei inițiate de către Transgaz.

Comisia nu a spus că facturile sunt corecte pentru a aprecia că nu a analizat aspectele tehnice, ci doar că modalitatea de calcul este legală, restul datelor introduse în factură nefăcând obiectul analizei Comisiei conform Regulamentului. Aspectele învederate pot fi analizate de către o instanță de judecată în cadrul unui litigiu care are ca obiect contestarea facturilor.

Soluția dată de instanța de fond încalcă prevederile Regulamentului deoarece aspectele pe care le dorește a fi analizate de Comisie nu intră în competența ei, pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar dacă ar intra, nu fac obiectul cererii formulată de către Transgaz.

I.3.2. La rândul său, recurenta-pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, iar în cazul în care s-ar reține cauza spre rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantă, ca neîntemeiată.

I.3.2.1. Recurenta-pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. invocă motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. - "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", arătând că instanța de fond nu a analizat niciuna dintre apărările formulate de către subscrisa Transgaz și pârâta ANRE în ceea ce privește critica vizând nemotivarea hotărârii de către Comisia ANRE.

Astfel, Curtea de apel nu a analizat și nu a motivat de ce următoarele apărări nu pot fi primite:

- hotărârea Comisiei ANRE abordează absolut toate aspectele învederate de către reclamantă;

- analiza Comisiei s-a întemeiat strict pe documentele depuse de către părți. Reclamanta nu a adus absolut nicio probă în susținerea argumentelor sale pentru neachitarea facturilor. Cum afirmațiile reclamantei contraveneau direct prevederilor legale aplicabile, fiind neplauzibile, nu puteau fi verificate altfel decât prin verificarea normelor incidente în speță și a situației de fapt/de drept prezentate de către recurenta-pârâtă în calitate de solicitant care a formulat cererea de soluționare a disputei;

- cum reclamanta nu a adus nicio probă și nici argumente pertinente în susținerea criticilor sale, nu se poate prevala de propria culpă pentru nesocotirea prevederilor art. 14 din regulamentul precizat anterior, conform căruia părțile își exprimă punctele de vedere argumentate cu probe pertinente, concludente și utile cauzei.

- Transgaz este cea care a solicitat soluționarea disputei de către ANRE și nu reclamanta, respectiv faptul că aceasta a încălcat obligația prevăzută de art. 7 din Regulamentul pentru soluționarea disputelor conform căruia "părțile aflate în dispută au obligația parcurgerii procedurii concilierii, prealabil declanșării procedurii la nivelul ANRE";

- conform art. 11 alin. (2) din același act normativ, "în cazul în care partea invitată la conciliere nu dă curs solicitării de transmitere a documentelor sau transmite parțial documentele solicitate în termenul prevăzut la alin. (1), Comisia va analiza și va soluționa disputa pe baza documentelor deținute"

- divergențele privind măsurarea gazelor naturale nu puteau fi analizate de către Comisia ANRE și nici în cadrul procedurii de conciliere, fiind reglementată o altă procedură, prevăzută de Regulamentul de măsurare a cantităților de gaze naturale tranzacționate în România aprobat prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 62/2008, procedură de care intimata reclamantă nu a folosit-o;

- toate solicitările reclamantei au fost analizate și dezbătute/clarificate în cadrul audierilor, respectiv faptul că aceste aspecte pot fi verificate cu ușurință prin ascultarea înregistrărilor audierilor;

- normele aplicabile, citate de către Comisie, sunt clare și fără echivoc, neputând fi altfel interpretate ori explicate mai mult decât o face norma în sine, iar acestea dispun exact contrariul celor susținute de către intimata-reclamantă.

I.3.2.2. Recurenta-pârâtă invocă motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., " când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material", arătând că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor Regulamentului privind organizarea și funcționarea comisiei pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale aprobat prin Ordinul ANRE nr. 61/2013 ("Regulament funcționare Comisiei"), respectiv:

- Aplicarea greșită a normelor de drept material privind competența Comisiei ANRE.

Recurenta nu contestă faptul că această Comisie ar fi avut competența de a analiza disputele și din punct de vedere tehnic, însă această analiză s-ar putea realiza doar dacă ar fi învestită cu o dispută în acest sens.

După cum se poate observa, Transgaz a formulat cererea de soluționare a disputei și a stabilit cadrul de soluționare, respectiv a învestit Comisia ANRE cu soluționarea unei dispute doar între Transgaz și intimata-reclamantă. Cum problemele deferite soluționării vizau exclusiv interpretarea și aplicarea prevederilor legale privind alocările, dezechilibrele și depășirile de capacitate rezervată, orice alte probleme antamate nu puteau face obiectul disputei dacă Comisia nu ar fi dispus lărgirea cadrului disputei conform art. 6 a!in.(2) din Regulamentul de funcționare al Comisiei.

De asemenea, potrivit art. 4 din același regulament, nu fac obiectul disputelor plângerile împotriva titularilor de licențe în domeniul energiei, ale căror obligații sunt cuantificate prin indicatori de calitate, stabiliți prin standarde de performanță a activității acestora.

În cazul de față, "apărările" reclamantei au vizat și aspecte privind măsurarea cantităților de gaze. Or, măsurarea face obiectul indicatorilor de calitate stabiliți prin standarde de performanță, conform art. 18 din Ordinul nr. 161/2015 privind aprobarea Standardului de performanță pentru serviciul de transport și de sistem al gazelor naturale. Pe de altă parte, standardul de performanță reglementează o procedură specială de soluționare a disputelor pe acest aspect.

- Cu referire la nominalizări, recurenta- pârâtă susține că această critică este în total dezacord cu prevederile art. 37 din Codul rețelei aprobat prin Ordinul ANRE nr. 16/2013 ("Codul rețelei").

Cum intimata-reclamantă este unica care are tokenul necesar logării în platforma securizată GMOIS, respectiv este unica care poate introduce nominalizările în platformă, orice susținere contrară este neîntemeiată. Aceste afirmații nici nu au fost reiterate în fața instanței de fond ca și motiv pentru neachitarea facturilor.

În acord cu normele referitoare la prezentarea unor probe concludente de către părțile în dispută și cu faptul că analiza Comisiei se raportează la dovezile depuse de către părți, nu exista vreun motiv pentru care, odată lămurit acest aspect în cadrul audierilor, să fie reiterate aceste "apărări". Comisia nu avea vreun motiv să dispună ea efectuarea unei expertize tehnice pentru a verifica funcționalitatea platformei, atât timp cât nu s-au indicat în concret astfel de critici, ci doar s-au prezentat susțineri false că altcineva decât societatea reclamantă ar fi introdus nominalizările în platformă.

- Cu referire la alocări. Comisia a arătat în concret care sunt prevederile legale incidente, prevederi care indicau clar și fără echivoc că datele privind alocările sunt inserate de către operatorii de distribuție, nefiind atributul Transgaz. Cum operatorii de distribuție nu au fost parte în dispută, Comisia nu avea competența de a analiza corectitudinea datelor introduse de aceștia și nici nu era învestită cu soluționarea vreunei dispute între operatorii de distribuție și intimata-reclamantă.

- Cu referire la facturile de dezechilibru, cum normele legale indicate de către Comisie prevăd clar și fără echivoc faptul că intimata-reclamantă emite facturile pentru dezechilibrul de tip excedent, orice susținere că Transgaz nu dorește să le emită este contrară normelor legale incidente în speță, respectiv contrară prevederilor art. 89 alin. (2) din Codul rețelei.

- În ceea ce privește determinarea valorii facturate, astfel cum s-a precizat și în cadrul audierilor ce au avut loc în fața Comisiei ANRE, pe lângă informațiile inserate în cuprinsul facturilor, absolut toate informațiile necesare în acest sens se pot accesa la linkul precizat în nota existentă pe anexele la facturi. Așadar, critica privind faptul că valorile din facturi ar putea fi determinate a fost soluționată în cadrul audierilor, fiind explicat că nota prevăzută în anexele la facturi prevede faptul că utilizatorul rețelei poate vizualiza/verifica toate datele privind depășirile de capacitate rezervată la linkul prevăzut în cuprinsul acestora.

- Curtea de Apel București a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material și în mod eronat a considerat că nu au fost analizate "probele si apărările reclamantei" ori că nu există o motivare în privința respingerii acestora, respectiv faptul că ar fi existat plenitudine de competentă pentru analizarea acestora.

Hotărârea Comisiei ANRE abordează absolut toate aspectele învederate de către reclamantă.

- Faptul că au fost citate doar prevederile legale nu echivalează cu o nemotivare având în vedere că normele citate reprezintă în sine un răspuns la toate presupusele critici ale intimatei-reclamante, prevăd în mod clar și fără echivoc contrariul susținerilor acesteia. Cum normele citate de către Comisie contrazic în mod direct susținerile neavenite și neplauzibile ale intimatei-reclamante, nu exista o rațiune pentru care Comisia ar fi trebuit să reformuleze textul citat. Refuzul la plată al facturilor și cererea de chemare în judecată sunt doar metode de tergiversare a plătii facturilor, respectiv un abuz de drept. Transgaz este cea care a solicitat soluționarea disputei de către ANRE si nu reclamanta. Dacă se considera într-adevăr nedreptățită, aceasta ar fi trebuit să fie ea solicitantul. Toate solicitările reclamantei au fost analizate de către Comisia ANRE, iar aceste aspecte pot fi verificate cu ușurință prin ascultarea înregistrărilor audierilor. Contrar reținerilor instanței de fond, reclamanta nu a adus nicio probă în susținerea criticilor sale în fața Comisiei ANRE.

Intimata-reclamantă a contestat cantitățile alocate de către operatorii de distribuție în platforma GMOIS și nu faptul că acestea au fost însumate.

Nu există divergențe în ceea ce privește cantitatea totală de gaze naturale măsurată la ieșirea din Sistemul Național de Transport ("SNT").

Pe de altă parte, procesele-verbale încheiate între OD și OTS vizează cantitățile de gaze măsurate la ieșirea din SNT în sistemele de distribuție iar nu cantitățile alocate. Regularizarea cantităților alocate cu cele măsurate se face între UR și OD, operatorul de distribuție fiind cel care regularizează aceste diferențe.

Intimata-reclamantă cunoaște faptul că procesul de măsurare este diferit de cel de alocare în cazul clienților care nu beneficiază de măsurare zilnică, aceasta fiind afiliată societății B. S.R.L., care are și calitatea de operator de distribuție. La clienții la care citirea mijloacelor de măsurare nu se face zilnic, în procesul de alocare se ia în considerare o cantitate estimată și nu măsurată, regularizarea fiind realizată în conformitate cu prevederile art. 71A5 din Codul rețelei.

Cu referire la cantitățile măsurate, sunt incidente prevederile art. 118 din Regulamentul de măsurare a cantităților de gaze naturale tranzacționate în România aprobat prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 62/2008.

Intimata- reclamantă avea posibilitatea de a contesta valorile măsurate, însă nu s-a prevalat de acest drept, a recunoscut astfel cantitățile măsurate. Mai mult, intimata-reclamantă cunoaște faptul că nu procesul de măsurare este diferit de cel de alocare.

Așadar, instanța de fond în mod eronat a apreciat că ar fi trebuit să fie analizate și argumentele "tehnice", referitoare la faptul că sunt diferite cantitățile măsurate cu instrumente metrologice în raport cu cantitățile alocate. Comisia nu putea să analizeze astfel de critici, iar în cadrul audierilor Comisia și Transgaz au făcut precizări în acest sens, fiind lămurit faptul că nu Transgaz măsoară cantitățile de gaze naturale pentru clienții săi, ci operatorii de distribuție, ei fiind cei care trebuie să dea explicații. A fost stabilit faptul că OD nu sunt parte în concilierea declanșată de către Transgaz, astfel că orice reclamație în privința alocărilor/măsurătorilor trebuie să se îndrepte împotriva acestora și nu împotriva Transgaz. Chiar dacă Comisia beneficia de plenitudine de competență, atât sub aspectul elementelor tehnice, cât și sub aspectul elementelor juridice, acestea se puteau raporta doar la părțile din dispută, nu puteau să vizeze măsurătorile/alocările realizate de către operatorii de distribuție.

Anexa 9 la Codul Rețelei pentru Sistemul Național de Transport a gazelor naturale stabilește condițiile tehnice pentru exploatarea punctelor de măsurare a cantităților de gaze naturale la intrarea în/ieșirea din SNT. Aceste dispoziții, conform Codului rețelei, fac parte din contractul de transport, fiind obligatorii pentru părți. În condițiile în care nu a utilizat procedura care face parte din contract, criticile sale privind alocările efectuate pe baza acestor măsurători nu puteau fi analizate de către Comisia ANRE și nici în cadrul procedurii de conciliere, fiind reglementată o altă procedura pentru divergențele privind măsurarea, procedură de care intimata reclamantă nu a uzitat.

Se mai arată că pe rolul Curții de Apel au mai fost 7 cauze având ca obiect disputele soluționate de către Comisia ANRE. În toate spețele se constată o motivare similară a Comisiei, iar unica societate care a avut critici referitoare la o presupusă nemotivare/neanalizare a apărărilor este intimata-reclamantă (cu includerea societății afiliate B. S.R.L. (inclusiv fosta C. fiind preluată de către B. SRL).

Având în vedere toate aceste considerente, respectiv toate motivele de nelegalitate indicate si argumentele în susținerea acestora, solicită admiterea cererii de recurs și casarea sentinței civile atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, conform art. 497 din C. proc. civ., iar în cazul în care, instanța ar reține cauza spre rejudecare, solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.

I.4. Apărările formulate în cauză

Doar recurentele - pârâte au formulat întâmpinări, fiecare la recursul declarat de cealaltă parte, solicitând admiterea acestuia.

I.4.1. Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat admiterea ambelor recursuri, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 30 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta reiterează practica judiciară a ÎCCJ și a Curții de Apel București invocată în propriul recurs, precum și motivele din propriul recurs, reiterând solicitarea de admitere a recursului formulat de S.N.T.G.N. Transgaz S.A. precum și a recursului său, casarea parțială a hotărârii recurate în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere ce vizează anularea Hotărârii nr. 40/2017 și respingerea în totalitate a acțiunii promovate la fond.

I.4.2. La rândul său, recurenta - pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii B. S.R.L..

În temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., susține excepția puterii lucrului judecat invocată de către ANRE, excepție pe care, de asemenea, o invocă.

Cu referire la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2017, pe care intimata-reclamantă a dat-o ca exemplu de bună practică în ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor art. 99 din Codul rețelei, învederează faptul că hotărârea pronunțată în dosarul anterior menționat a fost casată iar, în rejudecare, ÎCCJ a admis recursul formulat de către SNTGN Transgaz S.A. și ANRE, iar pe fond a respins acțiunea D. S.A. ca neîntemeiată.

În ceea ce privește motivele de recurs formulate de către ANRE, solicită admiterea acestora, cum și Transgaz a formulat motive de recurs similare.

Intimata-reclamantă a avut mereu acces la platformă, având posibilitatea să urmărească toate informațiile prevăzute de la art. 37 din Codul rețelei în timp real.

De altfel, acest aspect a fost clarificat în cadrul audierilor, nemaifiind necesar să se efectueze demersuri suplimentare de către Comisie.

Prin urmare, nu există aspecte "tehnice" pe care Comisia să nu le fi analizat.

Având în vedere aceste considerente, susținerea ANRE conform căreia Comisia a analizat toate aspectele care vizau cererea de soluționare a disputelor nr. x/29.06.2017 este întemeiată.

Între procesul de citire a mijloacelor de măsurare și procesul de alocare nu există nici o interferență, fiind procese total diferite, prevăzute ca atare de legislația aplicabilă, sens în care nu existau aspecte tehnice care ar fi trebuit să fie analizate suplimentar față de cele analizate de Comisie.

Prin urmare, operatorii de distribuție nu fac alocarea prin procesele-verbale pe care le încheie cu utilizatorii de rețea, ci conform prevederilor Codului rețelei, iar informațiile în acest sens sunt comunicate de către operatorul de distribuție ("OD") prin platforma GMOIS.

Cum aceasta este singura modalitate reglementată de comunicare a informațiilor privind alocarea cantităților de gaze pe fiecare UR iar, în acord cu prevederile Codului rețelei, OTS nu poate să utilizeze alte Informații decât cele înserate în platforma GMOIS, nu se pot lua în considerare procesele-verbale pe care-OD le încheie cu UR, ci informațiile privind cantitățile alocate inserate în platforma GMOIS de către OD.

Ordinul ANRE nr. 62/2008 privind aprobarea Regulamentului de măsurare a cantităților de gaze naturale tranzacționate în România nu prevede obligația Transgaz de a da lămuriri privind modul în care operatorii de distribuție stabilesc cantitățile alocate, contrar susținerilor pârâtei întrucât acest regulament nu reglementează alocarea, ci măsurarea. Transgaz respectă toate reglementările legale și asigură accesul utilizatorilor de rețea la informații.

Atât timp cât reclamanta nu a apelat la procedura de contestare a valorilor măsurate prevăzută de art. 119 si urm. din Regulamentul de măsurare a gazelor naturale aprobat prin Ordinul ANRE nr. 62/2008, Comisia nu putea să facă astfel de verificări, nefiind învestită cu vreo astfel de cerere ci cu cererea de soluționare a disputelor formulată de Transgaz, în condițiile în care operatorul de distribuție nu a fost parte.

Intimata-pârâtă nu a făcut niciun demers la operatorul de distribuție, în sensul contestării sau verificării cantităților de gaze măsurate, aspect care evidențiază reaua sa credință. Transgaz este cea care a formulat cererea de soluționare a disputelor și nu intimata-reclamantă.

Având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat de către ANRE, casarea în parte a hotărârii recurate și respingerea în totalitate a acțiunii B. S.R.L. (fostă A. SRL).

I.4.3. Intimata - reclamantă B. S.R.L (fosta S.C. A. S.R.L.) a formulat apărări doar în cadrul unor Concluzii Scrise depuse în preziua ședinței de judecată de la termenul de față, solicitând respingerea recursurilor și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.

II. Procedura de soluționare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 16.12.2020, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 13.09.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii deduse judecății.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată cele două recursuri sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:

Analizând sentința recurată, Înalta Curte reține că soluția de anulare a hotărârii nr. 40/12.12.2012 a fost fundamentată pe argumentul că pârâta ANRE nu s-a pronunțat asupra unor probe și apărări esențiale ale reclamantei, iar Curtea nu se poate substitui în atribuțiile acesteia.

În acest sens, Curtea de apel a reținut că partea reclamantă a invocat în mod constant și cu caracter prioritar, pe lângă argumentele de natură juridică/formală, după cum se menționează în mod expres și în întâmpinarea pârâtei ANRE, dar și în cuprinsul actului atacat, și argumente de fapt, tehnice, respectiv, sub un prim aspect, că sunt diferite cantitățile măsurate cu instrumente metrologice în raport cu cantitățile alocate și a solicitat justificări din partea Transgaz și că, soluționând disputa, Comisia din cadrul ANRE, prin Hotărârea nr. 40/2017 nu a efectuat o analiză concretă a apărărilor de fapt/tehnice esențiale ale reclamantei, menționate anterior, care trebuiau examinate și clarificate înaintea celor apărărilor de natură juridică, întrucât erau necesare pentru stabilirea justă a situației de fapt.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că, potrivit art. 4 lit. c) din Regulamentul din 2 august 2013 privind organizarea și funcționarea comisiei pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale, publicat în Monitorul Oficial nr. 546 din 29 august 2013: "Nu intră sub incidența prevederilor prezentului regulament: c) disputele asupra unor probleme ce nu fac obiectul reglementărilor în vigoare din sectorul energiei electrice și termice produse în cogenerare și din sectorul gazelor naturale;"

În acord cu aceste dispoziții legale, aspectele tehnice invocate de către reclamantă, referitoare la faptul că sunt diferite cantitățile măsurate cu instrumente metrologice în raport cu cantitățile alocate, nu făceau obiectul disputei, Comisia nefiind competentă sub acest aspect.

Prin urmare, în mod legal Comisia s-a limitat a analiza dacă Transgaz a respectat prevederile legale incidente la emiterea facturilor, instanța de fond extinzând în mod nelegal competențele Comisiei la verificarea unor aspecte care nu sunt de competenta ei conform Regulamentului. Comisia nu a afirmat că facturile sunt corecte pentru a aprecia că nu a analizat aspectele tehnice, ci doar că modalitatea de calcul este legală, restul datelor introduse în factură neavând a fi analizate de către Comisie, conform Regulamentului.

Dispozițiile art. 17 din același Regulament stabilesc în mod expres că "hotărârea pronunțată de Comisie se motivează în mod obligatoriu, iar motivarea trebuie să conțină următoarele: a) motive de fapt, și anume: (i) precizarea fiecărei pretenții și motivații formulate de părțile aflate în dispută; (ii) menționarea documentelor depuse de părți în vederea susținerii afirmațiilor acestora, cu toate elementele de identificare, precum și a celorlalte probe administrate; (iii) motivele pentru care probele depuse au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de către Comisie, întrucât nu erau relevante pentru soluționarea disputei; (iv) prezentarea argumentelor și a raționamentelor care au determinat Comisia să pronunțe soluția în cauză; b) motive de drept - precizarea prevederilor legale pe care Comisia le-a avut în vedere și pe care se întemeiază soluția dată."

Analizând sentința atacată prin prisma acestui text de lege și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 17 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 61/2013, reținând, în mod greșit, că pârâta ANRE nu s-a pronunțat asupra unor probe și apărări esențiale ale reclamantei.

În raport de această motivare, sunt fondate criticile recurentei-pârâte Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. care a susținut în esență că instanța de fond nu a analizat și nu a motivat de ce nu pot fi primite apărările sale potrivit cărora hotărârea comisiei ANRE analizează toate aspectele învederate de către reclamantă, analiza fiind întemeiată strict pe documentele depuse de părți, în condițiile în care reclamata nu a produs nicio probă în susținerea criticilor sale, soluționarea disputei de către ANRE a fost solicitată de către Transgaz, iar dispozițiile citate de comisie sunt clare și fără echivoc, prin acestea răspunzându-se în mod direct criticilor reclamantei.

În aceste condiții, instanța de fond trebuia să procedeze la o analiză pe fond a susținerilor reclamantei care a invocat în esență inexistența și nedovedirea de către Transgaz a depășirii capacității rezervate, lipsa de transparență și încălcarea reglementărilor europene, iar nu să se limiteze la considerentul formal al motivării hotărârii atacate.

Înalta Curte nu poate valida raționamentul instanței de fond în sensul că pronunțarea asupra fondului acestor motive de nelegalitate ar echivala cu o completare a hotărârii de soluționare a disputei și cu o preluare a poziției și rolului uneia dintre părțile cauzei.

Din contră, analiza motivelor de nelegalitate se impunea judecătorului cauzei în raport cu obiectul învestirii sale, și în temeiul principiului rolului activ al instanței consacrat de dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că: "(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

Înalta Curte reține că motivarea unui act administrativ urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.

Deși motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

Or, atâta vreme cât s-a susținut de către una dintre părți că prevederile legale citate reprezintă în sine un răspuns la criticile intimatei reclamante, instanța de fond nu putea concluziona că hotărârea ANRE atacată este nulă pentru lipsa motivării fără ca în prealabil să arate de ce textele invocate nu constituie o motivare suficientă sau nu prezintă relevanță pentru situația de fapt rezultată din analiza actelor și lucrărilor dosarului.

Din analiza textelor de lege invocate în hotărârea atacată, Înalta Curte reține că acestea vizează într-adevăr aspectele învederate de către reclamantă, astfel încât, pentru a verifica legalitatea acestei hotărâri instanța de fond trebuia să procedeze la o verificare efectivă a pertinenței susținerilor acesteia cu privire la depășirea capacității rezervate, inexistența unei metodologii, alocarea, respectiv lipsa de transparență în stabilirea depășirii capacităților rezervate, iar nu să se limiteze la a obliga comisia ANRE la a emite o hotărâre motivată sub aspectul apărărilor formulate de reclamanta A. S.R.L..

În acest sens, instanța de fond dispunea de toate elementele care să permită cenzurarea legalității actului administrativ atacat pe fondul acestuia, motivarea actului fiind suficientă pentru a permite exercitarea acestui control.

În esență, se impunea ca instanța de fond să analizeze dacă textele indicate în Hotărârea Comisiei ANRE sunt într-adevăr aplicabile cauzei, să se pronunțe asupra corectitudinii interpretării acestor texte, în raport și de jurisprudența relevantă invocată de către părți și, ținând seama de aceste temeiuri de drept, să valideze sau să invalideze, în raport de motivele indicate în acțiunea în anulare și de apărările invocate în cele două întâmpinări următoarele concluzii ale Comisiei ANRE reținute prin hotărârea atacată:

a) în privința facturilor aferente contravalorilor depășirilor de capacitate rezervată calculate aferente lunile octombrie- decembrie 2016 si ianuarie - aprilie 2017, Comisia a constatat că modalitatea de calcul utilizată de Transgaz este conformă prevederilor legale incidente, raportat la prevederile art. 99 din Codul rețelei, potrivit cărora: "Pentru fiecare zi gazieră și fiecare tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT la care UR a depășit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depășire a capacității rezervate (TDCR) calculat astfel: TDCR = RC(f) x [C(UTL) - C(REZ)], unde: RC(f - componenta fixă de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi (RON/MWh/h); C(UTL) - suma capacităților utilizate efectiv pentru același tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT (MWh/zi); C(REZ) - suma capacităților rezervate de către UR pentru același tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT (MWh/zi)."

Soluția Comisiei sub acest aspect, contrară susținerilor reclamantei, a fost justificată de interpretarea potrivit căreia prevederile art. 99 trebuie corelate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Codul rețelei, întrucât rezervarea de capacitate, facilitatea de transfer de capacitate și determinarea respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate sunt operațiuni care se fac în fiecare dintre punctele descrise la art. 18 alin. (2) din Codul rețelei. În justificarea acestei interpretări, Comisia a apreciat că prevederile art. 18 alin. (2) din Codul rețelei identifică în mod clar și fără echivoc punctele de intrare/ieșire la nivelul cărora se aplică procedura de determinare a respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate, punctele fizice de ieșire spre sistemele de distribuție fiind în mod explicit menționate în rândul punctelor de ieșire pentru care se aplică această procedură, fiind luate în considerare, în mod explicit, la nivel individual și nu la nivel virtual, sau grupat ("in punctele fizice de intrare/ieșire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieșire spre sisteme de distribuție, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum si în punctele virtuale de ieșire din SNT menționate la art. 17' alin. (2) Ut. b)-d) ").

În acest sens, Comisia a reținut faptul că, în conformitate cu procedura aplicabilă, UR au posibilitatea de a rezerva capacitate pe orizonturi de timp diferite - anual, trimestrial, lunar și zilnic - în condiții unitare de acces, respectiv, prin transmiterea solicitărilor de capacitate pentru produsele de capacitate numai în anumite perioade de timp, clar delimitate. De asemenea, produsele de capacitate sunt oferite secvențial, respectiv, mai întâi cele anuale, apoi cele trimestriale, cele lunare și cele zilnice, fapt ce oferă posibilitatea UR de a rezerva capacitate de transport în conformitate cu necesitățile acestora, determinate pe baza profilelor de consum ale clienților din portofoliile proprii, inclusiv a caracterului sezonier al consumului anumitor categorii de clienți. Posibilitățile de rezervare permit UR să își optimizeze costurile cu acest element component al serviciului de transport și să își ajusteze portofoliile de capacități în cursul anului în funcție de eventualele elemente neprevăzute de către UR la momentul rezervării de capacitate anuală și trimestrială. Codul rețelei prevede posibilitatea UR de a-și transfera capacitatea rezervată între puncte de același tip și chiar de a o suplimenta în fiecare punct de intrare/ieșire, în limita capacității tehnice, astfel încât să aibă un program de transport convenit cu OTS (și obligatoriu pentru acesta) cât mai apropiat de nevoile sale reale și, pe de altă parte, să nu fie nevoit să suporte contravaloarea tarifului de depășire a capacității rezervate.

Comisia a invocat prevederile art. 80 din Codul rețelei, care dispun: " UR poate solicita OTS efectuarea unui transfer de capacitate de transport din punctele de intrare/ieșire în/din SNT în care a rezervat capacitate în alte puncte de intrare/ieșire în/din SNT de același tip și nivel tarifar în care a rezervat sau nu capacitate de transport, prin transmiterea, către OTS, a unei cereri de transfer de capacitate întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 8

2

" și dispozițiile art. 51 din Codul rețelei care dispun că:

"(1) In situația în care cantitatea de gaze naturale nominalizată de un UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT depășește capacitatea rezervată de acel UR în punctul respectiv, OTS verifică dacă suma cantităților de gaze naturale nominalizate de către toți UR în acel punct de intrare/ieșire în/din SNT se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia și: a) suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieșire până la nivelul cantității nominalizate, în situația în care suma cantităților de gaze naturale nominalizate de către toți UR în punctul de intrare/ieșire în/din SNT respectiv se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia respectiv; b) suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieșire până la nivelul cantității rezultate în urma aplicării principiului pro rata cu capacitățile rezervate asupra cantităților de gaze naturale aferente tuturor UR ale căror nominalizări depășesc capacitățile rezervate de aceștia în punctul respectiv. (2) Nominalizările/Renominalizările transmise de un UR care depășesc capacitatea rezervată se înregistrează de către OTS numai în situația în care acestea se încadrează în capacitatea tehnică disponibilă. (3)Suplimentarea, în condițiile prevăzute la alin. (1), a capacității rezervate este obligatorie pentru UR și OTS pentru ziua D. UR nu poate renunța la respectiva capacitate zilnică suplimentară, odată ce OTS a aprobat o nominalizare ce depășește capacitatea rezervată de UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT. (4) Pentru capacitatea suplimentară rezultată în condițiile alin. (1) se percepe tariful de rezervare de capacitate pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi, în vigoare la data aprobării nominalizării."

Totodată, Comisia a indicat ca fiind aplicabil art. 18 alin. (2) din Codul rețelei, care stipulează că:

"(2) în punctele fizice de intrare/ieșire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieșire spre sisteme de distribuție, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum și în punctele virtuale de ieșire din SNT menționate la art. 17A1 alin. (2) lit. b)-d) se aplică următoarele proceduri/operațiuni prevăzute de Codul rețelei: a) rezervarea de capacitate; b) comunicarea programului de transport; c) nominalizarea/renominalizarea; d) corelarea nominalizărilor; e) alocarea; f) returnarea voluntară de capacitate; g) FTC; h) transferul obligatoriu de capacitate; i) determinarea respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate."

În sfârșit, Comisia a reținut că, pentru luna octombrie 2016, modalitatea de calcul pentru contravaloarea depășirii capacității rezervate este expres prevăzută la art. 3 alin. (1) din Ordinul președintelui ANRE nr. 14/2016 privind stabilirea unor măsuri provizorii referitoare la implementarea Codului rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 16/2013, cu modificările ulterioare, potrivit căruia: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 99 și 101 din Codul rețetei, până la data de 1 noiembrie 2016, contravaloarea depășirii capacității rezervate și contravaloarea capacității rezervate neasigurate se determină pe baza componentei fixe de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi aferentă fiecărui tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT și a diferenței dintre capacitatea lunară rezervată de către UR în fiecare tip de puncte de intrare în SNT de același nivel tarifar, respectiv în fiecare tip de puncte de ieșire din SNT de același nivel tarifar și capacitatea lunară utilizată efectiv de către UR, respectiv asigurată efectiv de către OTS în respectivele puncte de intrare/ieșire în/din SNT. (2) Capacitatea lunară rezervată de către UR în fiecare tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT se calculează prin însumarea nivelurilor de capacitate rezervată în punctele respective de către UR aferente fiecărei zile din cadrul lunii gaziere, cu luarea în considerare a eventualelor transferuri de capacitate efectuate sau a suplimentărilor de capacitate rezervată aprobate de către OTS, în conformitate cu prevederile art. 32 și 51 din Codul rețelei. (3) Capacitatea lunară utilizată de către UR în fiecare tip de puncte de intrare în SNT este egală cu cantitatea de gaze naturale preluată de către UR în respectivul tip de puncte, comunicată conform dispozițiilor de la art. 1 alin. (1) Ut. b). (4) Capacitatea lunară utilizată de către UR în fiecare tip de puncte de ieșire din SNT este egală cu cantitatea de gaze naturale alocată UR în respectivul tip de puncte conform dispozițiilor de la ari. 1 alin. (1) lit. a)."

Prin urmare, se impunea ca instanța de fond să analizeze legalitatea interpretării date de Comisie textelor mai sus citate, în special a interpretării potrivit căreia prevederile art. 99 trebuie corelate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Codul rețelei, prin raportare și la celelalte texte citate în hotărârea atacată, prin prisma argumentelor reclamantei și a apărărilor pârâtei, raportându-se și la jurisprudența relevantă.

b) în privința facturilor aferente contravalorilor capacității zilnice suplimentare aferente lunilor octombrie și decembrie 2016 si februarie - aprilie 2017, Comisia a făcut aplicarea art. 51 (1) din Codul rețelei și a art. 80 din Codul rețelei, texte cu privire la care se impunea ca instanța de fond să verifice dacă au fost legal interpretate și aplicate de către Comisie în cauză.

c) în privința facturilor aferente contravalorilor dezechilibrelor calculate aferente lunilor noiembrie- decembrie 2016 și ianuarie- februarie 2017, Comisia a făcut aplicarea art. 105 alin. (1) lit. b) din Codul rețelei și a art. 19 alin. (2) i art. 89 alin. (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 312/2014 al Comisiei din 26 martie 2014 de stabilire a unui cod de rețea privind echilibrarea rețelelor de transport de gaz, texte cu privire la care se impunea ca instanța de fond să verifice dacă au fost legal interpretate și aplicate de către Comisie în cauză.

Procedând la analiza formală a legalității actului atacat exclusiv pe criteriul formal al insuficienței motivării, instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a intra în soluționarea fondului, ceea ce atrage casarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Având în vedere această concluzie, care atrage casarea în întregime a sentinței atacate, urmează a nu mai fi analizate criticile celor două recurente întemeiate pe dispozițiile art. 408 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile tuturor părților sub acest aspect urmând a fi avute în vedere la soluționarea fondului.

În rejudecarea cauzei, în acord cu dispozițiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanța de fond va proceda la analiza legalității actului administrativ atacat prin prisma argumentelor reclamantei referitoare la depășirea capacității rezervate, inexistența unei metodologii, alocarea, respectiv lipsa de transparență în stabilirea depășirii capacităților rezervate, respectiv încălcarea normelor Uniunii Europene în raport de temeiurile de drept invocate de către reclamantă și de cele invocate în hotărârea ANRE atacată, urmând să clarifice situația de fapt dedusă judecății, să stabilească dacă textele invocate în hotărâre sunt incidente situației de fapt stabilite și dacă organul administrativ jurisdicțional a făcut o interpretare și aplicare corectă a acestor texte.

Vor fi, de asemenea avute în vedere cu ocazia rejudecării susținerile recurentei ANRE cu privire la efectul pozitiv al lucrului judecat al deciziilor definitive pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3637/2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 și nr. y/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 și al relevanței pentru prezenta cauză a hotărârilor pronunțate de către Curtea de Apel București invocate de către aceeași recurentă, respectiv sentința civilă nr. 1070/19.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și sentința civilă nr. 5123/07.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NU