ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 642/2021

Ședința publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19.01.2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., a solicitat anularea Hotărârii 39/12.12.2017 pronunțate de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de gaze naturale, constituită în cadrul ANRE, și, pe cale de consecință, respingerea ca nefondată a cererii de conciliere formulată de către Transgaz, în sensul constatării nelegalității modalității de calcul, de către Transgaz, a tarifului de depășire a capacității rezervate în perioada noiembrie 2016- februarie 2017, în baza Contractului de transport al gazelor naturale nr. 6/22.09.2016 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2643 din 07 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Transgaz S.A. ca neîntemeiată. A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond s-a limitat la a cita prevederile art. 99, 80, 51 și 18 alin. (2) și că a interpretat eronat prevederile art. 18 și 99 din Codul rețelei.

Totodată, aceasta a preluat pozițiile exprimate de către intimatele-pârâte și nu a analizat argumentul reclamantei în sensul că modul de interpretare al art. 99 din Codul rețelei prin care se susține faptul că prevederile legale menționate s-ar referi la "fiecare din punctele" de la art. 18 alin. (2) din același act normativ nu doar că modifică nepermis formula legală de calcul, dar ignoră în mod flagrant prevederile art. I pct. 66 din Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 160/2015, prin care au fost modificate prevederile art. 99 din Codul rețelei.

A mai arătat recurenta că prima instanță a interpretat în mod eronat și prevederile art. 18 alin. (2) din Codul rețelei, considerând că modul reclamantei de interpretare a art. 99 din Codul rețelei ar fi infirmat de coroborarea acestuia cu art. 18 alin. (2).

A menționat că instanța de fond era obligată să aplice întocmai textul de lege care reglementa situația în speță, respectiv dispozițiile art. 99 din Codul rețelei care prevăd, în mod expres și clar, faptul că tariful de depășire a capacității rezervate se va plăti pentru depășirea capacității rezervate pentru fiecare tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT și nu să încerce o pretinsă corelare cu alte texte de lege, al cărei rezultat conducând chiar la modificarea textului de lege interpretat.

4.1 Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

4.2 Intimata-pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că recursul este semnat de reprezentantul legal al societății reclamante, neconstituind un motiv de nulitate faptul că nu apare numele și prenumele consilierului juridic care a întocmit cererea de recurs, având în vedere Decizia nr. 485/2015 a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a doua, ale art. 84 alin. (2), precum și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, sunt neconstituționale.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat din oficiu, Înalta Curte apreciază că este fondat, întrucât, deși prin hotărârea recurată s-a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, în considerentele respectivei hotărâri prima instanță nu a motivat soluția pronunțată, respectiv nu a fost arătat raționamentul logico-juridic care a condus instanța la această concluzie.

Înalta Curte constată că, în speță, considerentele hotărârii recurate reprezintă o redare fidelă a unor paragrafe din întâmpinarea depusă la fondul cauzei de către pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, paragrafe aflate la filele x.

Prin urmare, se constată că hotărârea recurată nu cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanța la pronunțarea soluției și nici o analiză a susținerilor părților ori a probatoriului administrat, pe care să se întemeieze această soluție.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 2643 din 07 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Admite recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 2643 din 07 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2021.