ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6335/2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6335/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 16 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.01.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche, reclamanta A. a solicitat:

(i) anularea Hotărârii nr. 43 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul constituită în cadrul ANRE;

(ii) respingerea cererii de soluționare a disputei nr. 28028/20.06.2017 formulate de Transgaz și înregistrate la ANRE sub nr. x/21.06.2017;

(iii) constatarea caracterului nelegal al modalității de calcul a depășirii capacității rezervate în lunile noiembrie- decembrie 2016 și ianuarie- aprilie 2017, facturate de Transgaz către Gaz Sud, conform facturilor ce fac obiectul disputei.

Prin sentința civilă nr. 5123/2018 din 7 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. Mediaș, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 5123/2018 din 7 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă se regăsesc în cererea de exercitare a căii de atac depusă la dosarul cauzei

4.1. Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, apreciind că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept incidente.

4.2. Intimata-pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a formulat întâmpinare, prin care solicită, de asemenea, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Reclamanta A. învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat:

(i) anularea Hotărârii nr. 43 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul constituită în cadrul ANRE;

(ii) respingerea cererii de soluționare a disputei nr. 28028/20.06.2017 formulate de Transgaz și înregistrate la ANRE sub nr. x/21.06.2017;

(iii) constatarea caracterului nelegal al modalității de calcul a depășirii capacității rezervate în lunile noiembrie- decembrie 2016 și ianuarie- aprilie 2017, facturate de Transgaz către Gaz Sud, conform facturilor ce fac obiectul disputei.

Prin sentința ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. Mediaș, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

La data de 22.09.2016, intre S.C. GAZ SUD S.A. (în prezent S.C. A. SRL) în calitate de utilizator al rețelei (UR) și S.N.T.G.N. Transgaz S.A. în calitate de operator de transport și de sistem al gazelor naturale (OTS) s-a încheiat Contractul de transport al gazelor naturale nr. 21 cu o durata de un an gazier, respectiv de la data de 01 octombrie 2016 pana la data de 01 octombrie 2017.

Obiectul contractului este prevăzut la art. 2 și constă în "prestarea serviciilor de transport:

a) ferme în punctele de intrare în/ieșire din SNT, altele decât cele de intrare din/ieșire înspre depozitele de înmagazinare subterană;

b) întreruptibile în punctele de intrare în SNT din depozitele de înmagazinare subterană/ieșire din SNT înspre depozitele de înmagazinare subterană, desemnând ansamblul de activități și operațiuni desfășurate de OTS pentru sau în legătura cu rezervarea capacității de transport în punctele de intrare/ieșire in/din SNT și transportul prin SNT al cantităților determinate de gaze naturale, exprimate în unități de energie, în conformitate cu prevederile Codului rețelei pentru SNT."

Modalitățile și condițiile de plata sunt prevăzute la art. 5 din contract care prevede:"

(1) Utilizatorul rețelei va plați operatorului sistemului de transport contravaloarea serviciilor ferme și întreruptibile de transport prestate, calculată în baza tarifului de transport reglementat.

(2) Utilizatorul rețelei va plați operatorului sistemului de transport suplimentar, după caz, tarifele prevăzute în Codul rețelei.

(3) Tarifele menționate la alin. (1) și (2) sunt prevăzute în Anexa nr. 1 la contract.

(4) OTS va transmite UR, până la 15 ale lunii următoare celei pentru care a păstrat serviciul de transport facturi separate (denumite în continuare facturi lunare) întocmite în baza alocărilor finale, respectiv:

a) o factură aferenta serviciilor de transport prestate pentru luna precedentă, stabilită în baza alocărilor finale;

b) o factură aferentă dezechilibrelor zilnice finale, înregistrate în luna precedentă, a căror contravaloare a fost calculată în conformitate cu metodologia prevăzută la art. 102

2

și 102

4

din Codul rețelei;

c) o factură aferentă contravalorii tarifului de depășire a capacității rezervate, calculată în conformitate cu prevederile art. 99, și/sau a contravalorii tarifului pentru neasigurarea capacității rezervate, calculată în conformitate cu prevederile art. 101 din Codul rețelei, după caz;

d) o factură aferentă contravalorii capacității suplimentare, calculată în conformitate cu prevederile art. 51 din Codul rețelei, rezultata în urma nominalizării de către UR a unei cantități de gaze naturale care depășește capacitatea rezervata de UR intr-un punct de intrare/ieșire in/din SNT.

(5) Plata contravalorii facturilor emise conform prevederilor din Codul rețelei, se face în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturilor. în cazul în care data scadentei este zi nelucrătoare, termenul se socotește împlinit în următoarea zi lucrătoare."

Drepturile și obligațiile pârtilor au fost stipulate în art. 6-9 din Contract iar conform acestora Electrocentrale București S.A. are obligația de a plați integral și la termen facturile emise de S.N.T.G.N. Transgaz S.A. reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate și, după caz, a majorărilor de întârziere aferente, fără a fi specificate alte obligații de plata.

S.N.T.G.N. Transgaz S.A., în baza contractului nr. x/22.09.2016 a emis către S.C. GAZ SUD S.A. (în prezent S.C. A. SRL):

• factura seria x nr. x/03.02.2017 în valoare totala de 137.115,93 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depășirilor a capacității rezervate în luna noiembrie 2016,

• factura seria x nr. x/03.02.2017 în valoare totală de 28690 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depășirilor a capacității rezervate în luna noiembrie 2016,

• factura seria x nr. x/03.02.2017 în valoare totala de 103102,97 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depășirilor a capacității rezervate în luna decembrie 2016,

• factura seria x nr. x/03.02.2017 în valoare totala de 54275,64 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depășirilor a capacității rezervate în luna decembrie 2016.

• factura seria x nr. x/27.02.2017 în valoare totala de 268889,51 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depășirilor a capacității rezervate în luna ianuarie 2017.

• factura seria x nr. x/21.03.2017 în valoare totala de 108901,95 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depășirilor a capacității rezervate în luna februarie 2017.

• factura seria x nr. x/21.04.2017 în valoare totala de 7292,88 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depășirilor a capacității rezervate în luna martie 2017.

• factura seria x nr. x/23.05.2017 în valoare totala de 113113,63 RON (cu TVA), reprezentând contravalori ale depășirilor a capacității rezervate în luna aprilie 2017.

Fiecare dintre facturile în discuție au anexe în cuprinsul cărora sunt redate, pentru fiecare zi gazieră, valoarea capacității rezervate și valoarea capacității utilizate.

S.N.T.G.N. Transgaz S.A, prin cererea nr. x/20.06.2017, înregistrata la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (denumita în continuare ANRE) sub nr. x/21.06.2017, a solicitat soluționarea disputei intervenită în derularea contractului de transport al gazelor naturale nr. 21/22.09.2016, încheiat intre S.N.T.G.N. Transgaz S.A. și S.C. Gaz Sud S.A., având ca obiect refuzul la plată a facturilor seria x nr. x/03.02.2017, seria x nr. x/03.02.2017, seria x nr. x/03.02.2017, seria x nr. x/03.02.2017, seria x nr. x/27.02.2017, seria x nr. x/21.03.2017, seria x nr. x/21.03.2017, seria x nr. x/21.04.2017, seria x nr. x/21.04.2017, seria x nr. x/23.05.2017, facturi aferente contravalorii depășirilor de capacitate rezervata pentru lunile noiembrie 2016- aprilie 2017, emise în conformitate cu prevederile art. 99 din Codul rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 16/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 43/19.12.2017 Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale a constatat că modalitatea de calcul a depășirii capacității rezervate a respectat prevederile art. 99 din Codul rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale.

Astfel cum reiese din cuprinsul hotărârii contestate și cum părțile au reluat prin cererea de chemare în judecată și respectiv prin întâmpinare, poziția divergentă a acestora privește modul de calcul al tarifului pentru depășirea capacității rezervate (T.D.C.R.)

Poziția Transgaz este ceea că facturile în discuție au fost emise în conformitate cu dispozițiile din Codul rețelei (art. 13, art. 17, art. 18 alin. (2), art. 31, art. 51, art. 80, art. 99 și art. 101) prin aplicarea tarifului de depășire a capacității rezervate de transport pentru fiecare punct fizic/virtual. În opinia sa suma capacităților din formula de calcul a depășirilor capacităților rezervate prevăzută de art. 99 este suma capacităților pe fiecare punct de intrare/ieșire în/din SNT aferente fiecărui contract încheiat de UR

În susținerea acestei opinii Transgaz a prezentat în fața Comisiei argumente de interpretare a dispozițiilor legale din Codul rețelei

De asemenea a arătat că criticile reclamantului privind facturile de dezechilibru nu au făcut obiectul disputei soluționate de ANRE astfel că nu pot face obiectul analizei instanței.

Poziția S.C. GAZ SUD S.A. este aceea că facturile pentru depășirea capacității rezervate sunt nelegale întrucât: - nu au fost respectate dispozițiile legislației europene în materie Regulamentul 312/2014;

- depășirea capacității rezervate a fost stabilită în condițiile unei lipse totală de transparență și în absența unei metodologii;

- interpretarea și aplicarea eronată de către Comisie a prevederilor legale privind alocările și depășirile;

Dispozițile legale aplicabile în cauză și avute în vedere de Comisia de soluționare a disputelor sunt următoarele:

Art. 99 din Codul rețelei:

Pentru fiecare zi gazieră și fiecare tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT la care UR a depășit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depășire a capacității rezervate (TDCR) calculat astfel:

TDCR = RCf x (CUTL - CREZ), unde:

RCf - componenta fixă de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi (RON/MWh/h);

Cutl - suma capacităților utilizate efectiv pentru același tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT (MWh/zi);

Crez - suma capacităților rezervate de către UR pentru același tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT (MWh/zi).

Punctele de intrare și de ieșire în/din SNT sunt definite de art. 13 și 17 din Codul rețelei astfel:

Art. 13

Punctele fizice de intrare în SNT sunt:

a)punctele fizice de intrare din perimetrele de producție;

b)punctele fizice de intrare din depozitele de înmagazinare subterană, pentru extracția de gaze naturale din depozitele de înmagazinare subterană;

c)punctele fizice de intrare din alte sisteme de transport al gazelor naturale din state membre ale UE;

d)punctele fizice de intrare din alte sisteme de transport al gazelor naturale din state terțe, non-UE;

e)punctele fizice de intrare din terminale GNL;

f)punctele fizice de intrare din instalații de producție a biogazului sau a altor gaze care îndeplinesc condițiile de calitate pentru a putea fi livrate/transportate în/prin SNT.

Art. 17 Punctele fizice de ieșire din SNT sunt:

a)punctele fizice de ieșire spre sisteme de distribuție;

b)punctele fizice de ieșire spre CD;

c)punctele fizice de ieșire spre depozitele de înmagazinare subterană, pentru injecția de gaze naturale în depozitele de înmagazinare subterană;

d)punctele fizice de ieșire spre alte sisteme de transport gaze naturale din state membre ale UE;

e)punctele fizice de ieșire spre alte sisteme de transport gaze naturale din state terțe, non-UE;

f)punctele fizice de ieșire spre conductele de alimentare din amonte.

ART. 18

(1) În toate punctele fizice de intrare/ieșire în/din SNT, indiferent dacă acestea sunt sau nu grupate în puncte virtuale, se aplică următoarele proceduri/operațiuni prevăzute de Codul rețelei:

a) comunicarea datelor operative zilnice, necesare programării/dispecerizării activității de transport al gazelor naturale pentru ziua următoare;

b) măsurarea.

(2) În punctele fizice de intrare/ieșire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieșire spre sisteme de distribuție, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum și în punctele virtuale de ieșire din SNT menționate la art. 17

1

alin. (2) lit. b) - d) se aplică următoarele proceduri/operațiuni prevăzute de Codul rețelei:

a) rezervarea de capacitate;

b) comunicarea programului de transport;

c) nominalizarea/renominalizarea;

d) corelarea nominalizărilor;

e) alocarea;

f) returnarea voluntară de capacitate;

g) FTC;

h) transferul obligatoriu de capacitate;

i) determinarea respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate.

(3) În punctele virtuale de ieșire din SNT menționate la art. 17

1

alin. (2) lit. a) se efectuează operațiunea de însumare a alocărilor făcute pe punctele fizice de ieșire ce compun fiecare punct virtual de ieșire spre sisteme de distribuție în scopul determinării dezechilibrelor zilnice.

ART. 31

UR are dreptul să solicite numai capacitatea necesară pentru:

a) îndeplinirea obligațiilor contractuale potrivit portofoliului propriu de clienți;

b) îndeplinirea contractelor de înmagazinare;

c) propriul consum.

ART. 51*)

(1) În situația în care cantitatea de gaze naturale nominalizată de un UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT depășește capacitatea rezervată de acel UR în punctul respectiv, OTS verifică dacă suma cantităților de gaze naturale nominalizate de către toți UR în acel punct de intrare/ieșire în/din SNT se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia și:

a) suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieșire până la nivelul cantității nominalizate, în situația în care suma cantităților de gaze naturale nominalizate de către toți UR în punctul de intrare/ieșire în/din SNT respectiv se încadrează în capacitatea tehnică a acestuia respectiv;

b) suplimentează capacitatea rezervată de respectivul UR în acel punct de intrare/ieșire până la nivelul cantității rezultate în urma aplicării principiului pro rata cu capacitățile rezervate asupra cantităților de gaze naturale aferente tuturor UR ale căror nominalizări depășesc capacitățile rezervate de aceștia în punctul respectiv.

(2) Nominalizările/Renominalizările transmise de un UR care depășesc capacitatea rezervată se înregistrează de către OTS numai în situația în care acestea se încadrează în capacitatea tehnică disponibilă.

(3) Suplimentarea, în condițiile prevăzute la alin. (1), a capacității rezervate este obligatorie pentru UR și OTS pentru ziua D. UR nu poate renunța la respectiva capacitate zilnică suplimentară, odată ce OTS a aprobat o nominalizare ce depășește capacitatea rezervată de UR într-un punct de intrare/ieșire în/din SNT.

(4) Pentru capacitatea suplimentară rezultată în condițiile alin. (1) se percepe tariful de rezervare de capacitate pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi, în vigoare la data aprobării nominalizării.

ART. 71^3

(1) OD efectuează alocarea pe fiecare UR și/sau pe fiecare partener al UR care se află într-o relație contractuală cu OD, pentru livrările operate prin rețelele proprii de distribuție în baza informațiilor transmise de OTS către OD în conformitate cu prevederile art. 71 referitoare la punctele de ieșire din SNT spre rețelele de distribuție.

(2) Alocarea este efectuată de OD pentru fiecare UR și/sau pentru fiecare partener al UR care se află într-o relație contractuală cu OD prin utilizarea:

a) nivelurilor cantitative măsurate pentru clienții finali din portofoliul UR și/sau al partenerului UR care se află într-o relație contractuală cu OD la care citirea mijloacelor de măsurare se face zilnic. În situația în care măsurarea zilnică nu este disponibilă din cauze tehnice, OD iau în considerare ultimele informații referitoare la cantitatea zilnică măsurată, înregistrată în evidențele OD;

b) nivelurilor cantitative determinate în baza profilelor de consum elaborate de OD pentru clienții finali aflați în portofoliul UR și/sau al partenerului UR care se află într-o relație contractuală cu OD, la care citirea mijloacelor de măsurare nu se face zilnic.

(3) Profilele de consum elaborate de OD sunt puse la dispoziția UR și a partenerilor acestora, la cerere, și se utilizează pentru toți UR care nominalizează cantități de gaze naturale la intrarea în sistemele de distribuție, precum și pentru toți partenerii UR care se află într-o relație contractuală cu OD.

Art. 80

(1) UR poate solicita OTS efectuarea unui transfer de capacitate de transport din punctele de intrare/ieșire în/din SNT în care a rezervat capacitate în alte puncte de intrare/ieșire în/din SNT de același tip și nivel tarifar în care a rezervat sau nu capacitate de transport, prin transmiterea, către OTS, a unei cereri de transfer de capacitate întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 8^2.

(2) Cererea de transfer de capacitate va fi transmisă OTS cu minimum două zile lucrătoare înainte de data prevăzută în aceasta pentru realizarea efectivă a transferului de capacitate.

(3) OTS aprobă cererea de transfer de capacitate numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) în punctele de intrare/ieșire în/din SNT în care UR dorește să îi fie transferată capacitatea rezervată există capacitate disponibilă de același tip (fermă/întreruptibilă, respectiv anuală/trimestrială/lunară/zilnică) cu cea rezervată;

b) punctele de intrare/ieșire în/din SNT în care UR dorește să îi fie transferată capacitatea rezervată sunt de același tip (intrare-intrare; ieșire-ieșire) și nivel tarifar (producție-producție; depozit-depozit; distribuție-distribuție etc.) cu punctele de intrare/ieșire în/din SNT în care are rezervată capacitate, menționate în cererea de transfer de capacitate.

(4) În cazul în care cererea de transfer de capacitate nu este aprobată, OTS va preciza clar motivul refuzului, cu minimum o zi lucrătoare înainte de data prevăzută pentru realizarea efectivă a transferului de capacitate.

(5) În cazul în care cererea de transfer de capacitate este aprobată, OTS va modifica în mod corespunzător contractul de transport încheiat cu UR respectiv și va comunica această modificare și operatorilor sistemelor adiacente punctelor de intrare/ieșire în/din SNT care au făcut obiectul transferului de capacitate.

Analiza criticilor formulate de reclamant:

În primul rând, curtea de apel a reținut că că susținerile teoretice ale reclamantului privind aplicarea directă în dreptul intern al României sunt corecte în raport de conținutul prevederilor art. 268 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, dispoziții care stabilesc că regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și direct aplicabil în statele membre precum și în raport de conținutul prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituția României potrivit cărora reglementările europene cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile legislației naționale.

Astfel cum reiese din chiar cuprinsul art. 1 din Regulamentul 312/2014 acesta stabilește un cod de rețea care fixează norme de echilibrare a gazelor naturale, inclusiv norme de rețea cu privire la procedurile de nominalizare, tarifele de dezechilibru, procesele de reglare asociate tarifului de dezechilibru zilnic și echilibrarea operațională între rețelele operatorilor de sisteme de transport.

Potrivit art. 32 din Regulament "Obligațiile de informare ale operatorilor de sisteme de transport față de utilizatorii rețelei

Informațiile furnizate utilizatorilor rețelei de către operatorul de sistem de transport se referă la:

- starea generală a rețelei de transport în conformitate cu punctul 3.4 subpunctul 5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2009;

- acțiunile de echilibrare ale operatorului de sistem de transport, menționate în capitolul III;

- intrările și ieșirile utilizatorului rețelei pentru ziua gazieră respectivă, menționate la articolele 33-42.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de obiectul disputei soluționate prin Hotărârea nr. 43/19.12.2017 în discuție în prezentul litigiu pot fi avute în vedere doar informațiile referitoare la intrările și ieșirile utilizatorului de rețea, în condițiile în care, aspectele referitoare la acțiunile de echilibrare realizate de operatorul de rețea, stabilite prin cap. III din Regulament, nu au făcut obiectul disputei soluționate de ANRE.

În ceea ce privește informațiile din ultima categorie, instanța fondului a constatat că cel puțin în parte, acestea au fost disponibile reclamantului parțial iar pe de altă parte că inexistența unora dintre informații cum sunt acelea care privesc activitatea de prognoză nu sunt de natură a determina o altă soluție în ceea ce privește legalitatea actului atacat în prezentul litigiu.

O astfel de concluzie se impune în condițiile în care, prin Regulament, sunt stabilite doar coordonatele generale privind realizarea prognozelor, desemnarea părții responsabile și obligațiile de comunicare ale operatorilor de sistem de transport față de persoana responsabilă cu prognozele precum și stabilirea unei metodologii pentru elaborarea prognozelor fără a fi stabilite sancțiuni sau consecințe clare ale întârzierii implementării acestui mecanism al prognozelor. Mai mult, prevederile art. 33 alin. (3) din Regulament stabilesc faptul că "furnizarea accesului la informații nu se interpretează ca oferind o garanție anume, alta decât disponibilitatea acestor informații într-un format definit și printr-un instrument definit, cum ar fi un site internet sau o adresă de internet, și accesul aferent al utilizatorilor rețelei la aceste informații în condiții normale de utilizare. Operatorii de sisteme de transport nu sunt, în niciun caz, obligați să ofere garanții suplimentare, în special în ceea ce privește sistemul informatic al utilizatorilor rețelei."

Astfel, fără a nega existența obligațiilor de informare inclusiv sub aspectul prognozelor, prima instanță a considerat că nerespectarea acestor obligații nu pot determina consecința nelegalității Hotărârii nr. 43/19.12.2017 din această perspectivă.

Reclamantul arată în primul rând că din cauza imposibilității de a previziona cantitatea de gaze care urmează a fi consumată într-o zi ca urmare a conduitei operatorului de transport se poate ajunge la depășirea de către utilizatorii de rețea a capacității rezervate inițial precum și faptul că nu există pentru utilizatorii de rețea un mecanism reglementat eficient și fezabil prin care aceștia să evite aplicarea tarifelor pentru depășirea capacității rezervate.

De asemenea a arătat că mecanismele stabilite de art. 80 din Codul rețelei care reglementează instituția transferului de capacitate și art. 51 din același cod care reglementează suplimentarea de capacitate nu constituie un mecanism eficient.

Curtea de apel a constatat că toate aceste susțineri ale reclamantului nu privesc legalitatea și temeinicia deciziei contestate ci constituie critici ale legislației existente în domeniu respectiv inexistența unor norme care să prevină apariția unor situații în care utilizatorii de rețea să se regăsească în situația de a înregistra depășiri ale capacității rezervate și implicit de a suporta costuri suplimentare, aspecte care nu pot constitui un temei suficient pentru anularea hotărârii nr. 43/19.12.2017, ANRE aflându-se în situația de a analiza legalitatea refuzului plății facturilor care au făcut obiectul disputei în raport de legislația existentă.

Astfel cum s-a reținut deja, prevederile Regulamentului Uniunii Europene nr. 312/2014, deși sunt direct aplicabile, nu constituie un cadru juridic suficient pentru a permite ca prin aplicarea acestuia să se ajungă la soluția dorită de reclamant, în condițiile în care acest act stabilește doar aspecte generale privind activitatea de informare precum și obligația statelor membre de a realiza o metodologie pentru elaborarea prognozelor.

O astfel de soluție este justificată în mod evident de faptul că aplicabilitatea Regulamentului în discuție este extinsă la nivelul întregii Uniuni astfel că legiuitorul european a înțeles să stabilească anumite obligații ale statelor lăsând însă acestora o marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de atingere a rezultatului, marjă justificată de existența unor elemente specifice fiecăruia dintre statele membre. În aceste condiții, neîndeplinirea în integralitate a obligațiilor stabilite cum este aceea de realizare a unei metodologi pentru eliberarea prognozelor nu poate determina consecințele propuse de reclamant ci poate antrena cel mult răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate ca urmare a acestor omisiuni.

Art. 99 din Codul rețelei stabilește:

Pentru fiecare zi gazieră și fiecare tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT la care UR a depășit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depășire a capacității rezervate (TDCR) calculat astfel:

TDCR = RCf x (CUTL - CREZ), unde:

RCf - componenta fixă de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi (RON/MWh/h);

Cutl - suma capacităților utilizate efectiv pentru același tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT (MWh/zi);

Crez - suma capacităților rezervate de către UR pentru același tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT (MWh/zi).

Punctele de intrare și de ieșire în/din SNT sunt definite de art. 13 și 17 din Codul rețelei astfel:

Art. 13

Punctele fizice de intrare în SNT sunt:

a)punctele fizice de intrare din perimetrele de producție;

b)punctele fizice de intrare din depozitele de înmagazinare subterană, pentru extracția de gaze naturale din depozitele de înmagazinare subterană;

c)punctele fizice de intrare din alte sisteme de transport al gazelor naturale din state membre ale UE;

d)punctele fizice de intrare din alte sisteme de transport al gazelor naturale din state terțe, non-UE;

e)punctele fizice de intrare din terminale GNL;

f)punctele fizice de intrare din instalații de producție a biogazului sau a altor gaze care îndeplinesc condițiile de calitate pentru a putea fi livrate/transportate în/prin SNT.

Art. 17 Punctele fizice de ieșire din SNT sunt:

a)punctele fizice de ieșire spre sisteme de distribuție;

b)punctele fizice de ieșire spre CD;

c)punctele fizice de ieșire spre depozitele de înmagazinare subterană, pentru injecția de gaze naturale în depozitele de înmagazinare subterană;

d)punctele fizice de ieșire spre alte sisteme de transport gaze naturale din state membre ale UE;

e)punctele fizice de ieșire spre alte sisteme de transport gaze naturale din state terțe, non-UE;

f)punctele fizice de ieșire spre conductele de alimentare din amonte.

În privința operațiunilor care se realizează în punctele de rețea dispozițiilor art. 18 din Codul rețelei stabilesc:

(1)În toate punctele fizice de intrare/ieșire în/din SNT, indiferent dacă acestea sunt sau nu grupate în puncte virtuale, se aplică următoarele proceduri/operațiuni prevăzute de Codul rețelei:

a)comunicarea datelor operative zilnice, necesare programării/dispecerizării activității de transport al gazelor naturale pentru ziua următoare;

b)măsurarea.

(2)În punctele fizice de intrare/ieșire în/din SNT negrupate în puncte virtuale, în punctele fizice de ieșire spre sisteme de distribuție, în punctele virtuale de intrare în SNT, precum și în punctele virtuale de ieșire din SNT menționate la art. 171 alin. (2) lit. b)-d) se aplică următoarele proceduri/operațiuni prevăzute de Codul rețelei:

a)rezervarea de capacitate;

b)comunicarea programului de transport;

c)nominalizarea/renominalizarea;

d)corelarea nominalizărilor;

e)alocarea;

f)returnarea voluntară de capacitate;

g)FTC;

h)transferul obligatoriu de capacitate;

i)determinarea respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate.

(3)În punctele virtuale de ieșire din SNT menționate la art. 171 alin. (2) lit. a) se efectuează operațiunea de însumare a alocărilor făcute pe punctele fizice de ieșire ce compun fiecare punct virtual de ieșire spre sisteme de distribuție în scopul determinării dezechilibrelor zilnice.

Analizând aceste dispoziții legale, instanța fondului a reținut că în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) lit. a) din Codul rețelei operațiunea de rezervare de capacitate se realizează pentru fiecare punct intrare/ieșire în/din SNT și nu pe total puncte de aceeași categorie. Expresia "în punctele fizice" nu poate fi interpretată decât ca făcând referire la fiecare dintre punctele fizice și nu la toate punctele fizice.

Dispozițiile art. 99 din Codul rețelei instituie modul de calcul al tarifului pentru depășirea capacității rezervate, însă, acest articol nu poate fi citit, interpretat și aplicat separat de prevederile art. 18 din același Cod al rețelei.

Cu alte cuvinte nu este posibilă interpretarea potrivit căreia prin dispozițiilor art. 18 se stabilește că măsurarea, rezervarea de capacitate și determinarea respectării și asigurării nivelului capacității rezervate și aplicarea tarifelor de depășire a capacității rezervate și de neasigurare a capacității rezervate se realizează pentru fiecare punct în parte iar calculul tarifului pentru depășirea capacității rezervate, stabilit de art. 99 se realizează luându-se în calcul totalul punctelor cu consecința compensărilor între puncte unde capacitatea rezervată a fost depășită cu cele în care aceasta a fost sub nivelul rezervat.

O astfel de concluzie este susținută în plus și de faptul că dispozițiile art. 80 din Codul rețelei stabilesc posibilitatea de a solicita un transfer de capacitate din punctele de intrare/ieșire în/din SNT în care a rezervat capacitate în alte puncte de același tip și nivel tarifar. Or, dacă ar fi acceptată interpretarea reclamantului, aceste dispoziții ar deveni inaplicabile iar UR nu ar mai avea vreun interes pentru a solicita realizarea transferului de capacitate între puncte de același tip și nivel tarifar pentru că oricum ar opera "compensarea" cantităților rezervate/utilizate în astfel de puncte.

Curtea de apel a respins ca neîntemeiate susținerile reclamantului care a arătat că modul de calcul realizat de Transgaz era aplicabil anterior modificării art. 99 prin Ordinul ANRE nr. 160/2015.

Anterior modificării menționate dispozițiile art. 99 din Codul rețelei aveau următorul conținut:

Pentru fiecare zi gazieră și fiecare punct de intrare/ieșire în/din SNT la care UR a depășit capacitatea rezervată maximă cu mai mult decât limitele intervalului specificat în Tabelul 4, UR va plăti un tarif de depășire a capacității rezervate.

Tabelul 4 - Limite de toleranță pentru depășirea capacității rezervate

În perioada în discuție în prezenta cauză, dispozițiile art. 99 au următorul conținut:

, Pentru fiecare zi gazieră și fiecare tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT la care UR a depășit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depășire a capacității rezervate (TDCR) calculat astfel:

Analizând comparativ forma art. 99 din Codul rețelei anterior modificării aduse prin Ordinul ANRE nr. 160/2015 judecătorul fondului a constatat că modificarea esențială nu privește înlocuirea expresiei "fiecare punct" cu expresia "fiecare tip de puncte" ci în forma anterioară se stabilea obligația de plată a tarifului de depășire a capacității rezervate dacă aceasta era depășită cu mai mult decât limitele stabilite în tabel (5% pentru punctele de intrare din import și punctele de ieșire și 7% pentru punctele de intrare de la perimetrele de producție și punctele de intrare din depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale) în timp ce în forma actuală este stabilită formula de calcul a tarifului.

Înlocuirea expresiei "fiecare punct" cu expresia "fiecare tip de puncte" nu poate primi interpretarea propusă de reclamant în condițiile în care un astfel de mod de calcul este infirmat de restul reglementării și de întreaga concepție a sistemului național de transport de gaze naturale.

În același timp, în raport de modificările aduse Codului rețelei că în reglementarea aplicabilă perioadei anterioare lunii octombrie 2016 punctele de intrare cuprindeau:

- grupul punctelor de intrare din perimetrele de producție, din terminalele GNL și din instalațiile de producere a biogazului sau a altor gaze care îndeplinesc condițiile de calitate pentru a putea fi livrate/transportate în/prin SNT

- grupul punctelor de intrare din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale din state terțe non-UE (Medieșu Aurit și Isaccea Import)

- punctul de intrare din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale din state membre ale UE (Csanadpalota)

- grupul punctelor de intrare din depozitele de înmagazinare subterană

Totodată, grupul punctelor de ieșire cuprindea:

- grupul punctelor de ieșire către sistemele de distribuții, rețelele de conducte din amonte și clienții finali racordați direct la sistemul de transport

- grupul punctelor de ieșire către depozitele de înmagazinare subterană

- punctul de ieșire din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale din state membre ale UE (Csanadpalota)

- punctul de ieșire din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale din state terțe non-UE (Ungheni)

În reglementarea introdusă prin Ordinul nr. 39 din 10 august 2016, care reglementează tarifele de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale prin Sistemul național de transport, desfășurată în perioada 1 octombrie 2016-30 septembrie 2017, prin anexa 1 din se face referire la:

- Grupul punctelor de intrare în sistemul de transport al gazelor naturale din perimetrele de producție, din terminalele GNL și din instalațiile de producere a biogazului sau a altor gaze care îndeplinesc condițiile de calitate pentru a putea fi livrate/transportate în/prin sistemul de transport al gazelor naturale, din interconectarea cu alte sisteme de transport al gazelor naturale și din depozitele de înmagazinare subterană a gazelor natural

Grupul punctelor de ieșire din sistemul de transport al gazelor naturale spre consumatorii direcți, sisteme de distribuție, depozitele de înmagazinare subterană, conductele de alimentare din amonte și alte sisteme de transport interconectate.

Analizând comparativ cele două reglementări instanța de fond a constatat că reglementarea diferită pentru cele două perioade, nu are la bază o modificare a concepției privind modul de calcul al depășirii capacității rezervate ci doar existența unor tarife diferentiate pe categorii de puncte.

Astfel, prin reglementarea anterioară existau tarife diferentiate atât sub aspect temporal (an/trimestru/lună/zi) cât și tarife diferentiate pe categorii pentru fiecare dintre cele 4 categorii de puncte de intrare și 4 categorii de puncte de ieșire.

În schimb, prin reglementarea aplicabilă lunii octombrie 2016 pentru grupul punctelor de intrare respectiv grupul punctelor de ieșire tariful era același pentru fiecare grup în parte diferențirerea acestuia fiind realizată exclusiv sub aspectul perioadei de timp (trimestrial/lunar/zilnic, vară/iarnă).

Totodată, reiese că prin reglementarea aplicabilă perioadei 1 octombrie 2016-30 septembrie 2017, în cadrul celor două categorii de grupuri au fost menținute aceleași subcategorii:

- producție, interconectări, înmagazinare, distribuție – pentru grupul punctelor de intrare

- consumatorii direcți, sisteme de distribuție, depozitele de înmagazinare subterană, conductele de alimentare din amonte și alte sisteme de transport interconectate – pentru grupul punctelor de intrare

Gruparea din cuprinsul anexei 1 la Ordinul 39/2016 a tuturor subcategoriilor punctelor de intrare/ieșire a avut la bază exclusiv unificarea tarifelor pentru toate subcategoriile fiind mențnute excluisv tarife diferențiate sub aspect temporal.

Aplicarea pentru întregul grup de puncte a aceluiași tarif, particularizat doar în raport de perioada de timp, nu poate determina concluzia propusă de reclamant că se impune compensarea pentru totalul punctelor de intrare unde capacitatea rezervată a fost depășită în raport cu totalul punctelor de ieșire, unde ar fi existat puncte în care au existat diferențe de utilizare în minus, ignorând existența subcategoriilor menționate anterior.

Cu alte cuvinte stabilirea unui tarif unic pe categorii de puncte nu înseamnă stabilirea unei singure categorii de puncte.

În raport de aceste argumente, judecătorul fondului a reținut că interpretarea dispozițiilor legale aplicabile a fost corect realizată de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale.

Reclamantul a arătat în dezvoltarea acestei critici faptul că a contestat cantitățile alocate de Transgaz, cantități care reprezintă baza cantitativă a facturilor de depășire de capacitate, arătând că aceste cantități sunt diferite față de cele măsurate cu instrumente metrologice, în realitate alocările realizate de Transgaz fiind netransparente și imposibil de verificat.

Dispozițiile art. 24 din Ordinul ANRDE 16/2013 stabilesc:

(1) În perioada 15 martie - 1 aprilie potențialii UR își pot declara în scris intenția de rezervare de capacitate pentru următoarele perioade de timp:

a) un an gazier sau multiplu de ani gazieri;

b) un trimestru, începând cu 1 iulie, 1 octombrie, 1 ianuarie sau 1 aprilie;

c) o lună, începând cu prima zi gazieră a fiecărei luni;

d) o zi gazieră, în scopul creării contului de acces la platforma informațională a OTS pentru configurarea solicitării de rezervare de capacitate.

Reiese astfel din cuprinsul acestor dispoziții faptul că utilizatorul de rețea este cel care inițiază rezervarea de capacitate pentru intervalele de timp indicate.

Potrivit dispozițiilor art. 35 "Pentru majorarea capacității aprobate, UR va urma aceeași procedură ca în cazul solicitării de capacitate, potrivit prevederilor art. 37.

În ceea ce privește procedura de acces a utilizatorilor de rețea la sistemul de rezervare dispozițiile art. 36

2

stabilesc:

(1) Cererile de rezervare de capacitate se transmit, obligatoriu, direct în platforma online pentru rezervarea capacității de transport operată de către OTS.

(2) În vederea obținerii accesului la platforma online pentru rezervarea capacității de transport, solicitanții de capacitate de transport în punctele de intrare/ieșire în/din SNT care nu dețin calitatea de UR la data începerii procesului de rezervare de capacitate de transport vor transmite OTS o cerere de acces la platformă, OTS având obligația de a pune la dispoziția solicitantului numele de utilizator, parola și token-ul necesare pentru utilizarea platformei în termen de cel mult 3 zile de la data primirii cererii de acces la platformă.

Reiese așadar că cererile de rezervare de capacitate sunt transmise și înregistrate în mod direct în platforma online, platformă la care este asigurat accesul tuturor utilizatorilor de rețea.

Așadar, din cuprinsul acestor dispoziții reiese că stabilirea capacității rezervate se realizează pe baza cererii formulate de utilizatorul de rețea direct în platforma online pentru rezervarea capacității de transport operată de către OTS.

Totodată Codul rețelei permite utilizatorilor de rețea să realizeze transfer de capacitate între puncte de același tip și de a o suplimenta în fiecare punct de intrare-ieșire în limitele capacității tehnice astfel încât programul de transport să fie cât mai apropiat de consumul înregistrat de portofoliul său de clienți și să nu se regăsească în situația de a suporta contravaloarea tarifului de depășire a capacității rezervate.

Pentru a calcula tariful de depășire a capacității rezervate pârâtul Transgaz a realizat aplicarea prevederilor art. 99 din Codul rețelei, dispoziții care stabilesc că "Pentru fiecare zi gazieră și fiecare tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT la care UR a depășit capacitatea rezervată, UR va plăti OTS un tarif de depășire a capacității rezervate (TDCR) calculat astfel:

TDCR = RCf x (CUTL - CREZ), unde:

RCf - componenta fixă de rezervare de capacitate a tarifului pentru prestarea serviciului de transport ferm pe zi (RON/MWh/h);

CUTL - suma capacităților utilizate efectiv pentru același tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT (MWh/zi);

CREZ - suma capacităților rezervate de către UR pentru același tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT (MWh/zi).

În ceea ce privește două dintre elementele care întră în componența formulei de calcul respectiv RCf- care este o componentă fixă și CREZ care este stabilit de utilizatorul de rețea prin accesarea platformei online nu există divergențe ale părților.

Potrivit susținerilor reclamantului sub semnul îndoielii este cel de-al treilea element din conținutul formulei respectiv suma capacităților utilizate efectiv pentru același tip de puncte de intrare/ieșire în/din SNT (MWh/zi), reclamantul susținând că valorile stabilite de Transgaz sunt mai mari decât cele stabilite prin contoare;

Cu privire la această componentă curtea de apel a reținut că modul de stabilire a acesteia este lămurită prin următoarele dispoziții din anexa 9 din Codul rețelei - Condiții tehnice pentru exploatarea punctelor de măsurare a cantităților de gaze naturale la intrarea în/ieșirea din SNT - Cap. 3 din Codul rețelei, capitol intitulat "Măsurarea și determinarea cantităților de gaze naturale":

3.1. (1) Măsurarea comercială a cantităților de gaze naturale se face de către proprietarul/operatorul punctelor de intrare/ieșire în/din SNT prin sisteme de măsurare, numite în continuare sisteme de măsurare de bază.

3.2. (1) Proprietarul/operatorul sistemelor de măsurare de bază la solicitarea celeilalte părți va accepta ca aceasta să își monteze sisteme de măsurare proprii numite în continuare sisteme de control, cu clasa de exactitate comparabilă cu clasa de exactitate a sistemelor de bază, montate astfel încât să nu se influențeze reciproc.

3.3. Prelevarea datelor pe baza cărora se determină cantitățile de gaze naturale ce intră/ies în/din SNT, se efectuează pentru toate punctele de predare/preluare de intrare și, respectiv, de ieșire, și pentru toate sistemele de măsurare, la ora 6

00

a zilei gaziere n pentru ziua gazieră n-1.

3.4. (1) Cantitățile determinate prin măsurarea cu sistemele de bază vor fi consemnate în procese-verbale conform modelelor din anexele 2.1 ... 2.7 și comunicate zilnic părților: OTS, respectiv UR și partenerii acestuia.

(2) Pentru punctele de intrare/ieșire în/din SNT, unde nu există sistem de măsurare de control, operatorul sistemului de măsurare de bază va pune la dispoziție la cererea celeilalte părți datele și/sau diagramele înregistrate cel târziu până la încheierea procesului-verbal de predare/preluare gaze săptămânal conform anexelor nr. x ... 2.6.

3.5. În cazul în care părțile, din motive obiective și justificate nu convin asupra valorilor obținute se vor efectua verificări ale sistemelor de măsurare în conformitate cu capitolul 4 al prezentelor Condiții tehnice.

De asemenea dispozițiile art. 4.2 din Cap. 4 din cuprinsul Codului rețelei stabilesc:

4.2. (1) În cazul unor neînțelegeri cu privire la cantitățile de gaze naturale măsurate, părțile pot solicita verificarea metrologică a sistemelor utilizate, suplimentar față de verificarea metrologică periodică.

(2) Dacă se constată că echipamentele funcționează în limita toleranțelor admise prin clasa de exactitate, cheltuielile de verificare se suportă de către reclamant, în caz contrar, acestea vor fi suportate de către proprietarul acestora.

Reiese din cuprinsul acestor prevederi faptul că măsurarea se realizează de către proprietarul/operatorul punctelor de intrare/ieșire în/din SNT prin sisteme de măsurare de bază, datele fiind consemnate în procese-verbale care sunt comunicate inclusiv utilizatorilor rețelei.

De asemenea este stabilită în mod expres posibilitatea montării unor sisteme de control de către utilizatorul de rețea precum și procedura de urmat în cazul existenței unor diferențe între datele înregistrate de sistemele de bază și cele înregistrate de sistemele de control.

În cauză reclamantul nu a făcut dovada că a utilizat aceste mijloace și proceduri respectiv faptul că a solicitat montarea unor sisteme de control în paralel cu cele de bază pentru a verifica corectitudinea datelor înregistrate de Transgaz respectiv faptul că a contestat valorile înregistrate.

Stabilirea unei astfel de proceduri și nerecurgerea la aceasta de către reclamant a determinat de altfel și respingerea ca inutilă a administrării în cauză a probei cu expertiză solicitată de reclamant.

În aceste condiții criticile reclamantului privind corectitudinea cantităților de energie stabilite în punctele de ieșire din SNT vor fi respins ca neîntemeiate.

Înalta Curte apreciază că sentința atacată este legală în raport cu motivele de casare invocate și își însușește considerentele acesteia.

Astfel, nu sunt fondate criticile referitoare la nemotivarea Hotărârii nr. 43/2017, atâta timp cât din conținutul acesteia poate fi decelată rațiunea care a stat baza emiterii acesteia, asigurându-se, în acest mod, dreptul la apărare și posibilitatea realizării controlului de legalitate de către judecător. Aceasta în condițiile în care emitentul unui un act administrativ precum cel care face obiectul litigiului nu trebuie să răspundă fiecărui aspect concret invocat de persoana interesată, fiind posibilă gruparea argumentelor astfel încât să se răspundă printr-un singur argument global. De asemenea, este posibil ca, din ansamblul motivării, unele argumente să fie înlăturate implicit fără ca acest lucru să echivaleze cu o nemotivare a actului. Chiar acceptând teza unei motivări insuficiente a actului administrativ, Înalta Curte constată că aceasta nu echivalează cu o lipsă totală a motivării actului administrativ, numai aceasta din urmă putând determina sancțiunea anulării acestuia.

În speță, se constată că, în ceea ce privește alocările, trimiterea la art. 71

3

din Codul Rețelei pe care organul administrativ a făcut-o în cuprinsul hotărârii este suficient de clară pentru decelarea raționamentului emitentului, dat fiind că aceste dispoziții stabilesc fără echivoc că alocarea nu este făcută de către operatorul de transport, datele privind alocarea fiind inserate în platforma GMOIS de către operatorul de distribuție.

Înalta Curte apreciază că lipsa răspunsului instanței de fond la argumentul reclamantei privind nemotivarea hotărârii nr. 43/2017 nu poate determina incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., atâta timp cât considerentele sentinței atacate întemeiază soluția pronunțată și cuprind o analiză exhaustivă a tuturor criticilor de natură substanțială cuprinse în acțiunea introductivă.

Cât privește criticile recurentei prin care se susține nelegalitatea sentinței atacate, ca efect al ignorării prevederilor Regulamentului UE nr. 312/2014, Înalta Curte apreciază că nici acestea nu sunt întemeiate, dat fiind că instanța fondului a apreciat în mod corect că "în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de obiectul disputei soluționate prin Hotărârea nr. 43/19.12.2017 în discuție în prezentul litigiu pot fi avute în vedere doar informațiile referitoare la intrările și ieșirile uti