ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3082/2022

1.Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 18.04.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Direcția Generala Control și Antifraudă, solicitând în contradictoriu cu aceasta anularea parțială a Raportului de control nr. DGCA 398/15.10.2018, în privința măsurii nr. III aferente Obiectivului IV, prin care s-a dispus recuperarea contravalorii serviciilor medicale raportate în perioada 17.05.2017-16.05.2018, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 350 din 04 iunie 2020 Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

„Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Direcția Generală Control și Antifraudă și intervenientul forțat - terț introdus în proces Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea.

Anulează în parte Raportul de control nr. DGCA nr. 398/15.10.2018, în privința Măsurii nr. III, prin care s-a dispus recuperarea contravalorii serviciilor medicale raportate de reclamantă pe perioada incapacității temporare de muncă a medicului B. (17.05.2017 – 16.05.2018), pe motiv că acesta avea raportul de serviciu suspendat la furnizorul de servicii medicale spitalicești Spitalul C., la care figurează angajat cu contract de muncă.

Obligă pârâta CNAS la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 7190 lei (taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat).”

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Direcția Generală Control și Antifraudă și intervenienta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea, ambele criticând-o pentru nelegalitate.

- hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., având în vedere aprecierile instanței de fond care, într-o manieră cât se poate de subiectivă a motivat hotărârea luată, fie prin trunchierea temeiurilor legale, fie prin interpretarea eronată a acestora, fie doar pe baza argumentelor reclamantului și pe baza aspectelor cu caracter general, fără a ține cont de argumentele invocate de CNAS.

- cu referire la constatarea instanței de fond potrivit căreia „unul din medicii colaboratori ai reclamantei, dr. B., are suspendat contractul individual de muncă cu Spitalul C. Focșani, fiind diagnosticat cu „tuberculoză”, se precizează că acestea sunt eronate, instanța de fond nedorind să rețină câtuși de puțin faptul că medicul mai sus menționat este unicul medic de specialitate radiologie-imagistică din cadrul S.C. A. S.R.L. - punct de lucru Focșani, declarat de către S.C. A. S.R.L. atât în anul 2017 cât si în anul 2018 în contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea.

Medicul B. este salariat al Spitalului C. Focșani în baza unui contract individual de muncă și desfășoară același tip de activitate, conform specialității medicale, în baza unui contract de prestări servicii încheiat din anul 2013 cu furnizorul S.C. A S.R.L. - punct de lucru Focșani, aflat în relație contractuală cu CAS Vrancea în baza Contractului B51 pentru servicii medicale paraclinice, al cărui principal domeniu de activitate îl reprezintă radiologia-imagistică medicală.

- prevederea din legislația în domeniu, respectiv ca medicul radiolog să asigure cel puțin o normă de 6 ore/zi la furnizor, art. 72 alin. (9) și alin. (10) din H.G. nr. 140/2018, cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 7 lit. ș) din contractul B51/2018, are în vedere faptul că, în investigațiile de tip imagistică medicală, prezența medicului este obligatorie, iar contactul cu pacientul nu poate fi evitat, mai ales că, adeseori, urmare a administrării substanței de contrast necesară investigațiilor pot apărea diferite reacții adverse care necesită intervenția medicului specialist, precum și alte situații ce nu pot fi prevăzute și nici anticipate.

- indiferent însă de tipul de contract în baza căruia își desfășoară activitatea medicul și, nu în ultimul rând, având în vedere starea de sănătate a doctorului C. în perioada de un an de zile în care a fost bolnav de tuberculoză a aparatului respirator (cod de diagnostic 14, în lista codurilor de boală utilizate pentru codificarea morbidității spitalicești), acesta beneficiind de concediu medical și încasând indemnizația de concediu de boală 100%, s-a apreciat ca fiind nefirească și imposibilă situația ca pentru aceeași perioadă de timp, aceeași persoană care se află în concediu medical, să aibă suspendat de drept contractul de muncă, în baza Legii nr. 53/2003, dar să poată lucra pe o convenție civilă de prestări servicii într-un alt loc, desfășurând exact aceeași activitate de specialitate (respectiv radiologie imagistică).

- așa cum s-a prevăzut și în H.G. nr. 121/25.02.2015 pentru aprobarea Strategiei Naționale de Control a Tuberculozei în România 2015-2020, în capitolul II - Definirea Problemei -Tuberculoza în România, pag. 5: „Gravitatea tuberculozei, boala care afectează plămânii dar, poate afecta și alte organe și părți ale corpului, este dată de gradul foarte ridicat de contagiozitate, se transmite prin aer de la o persoană la alta, prin tuse, strănut sau scuipat eliberându-se în aer germenii de TB. Este suficient ca o persoană să inhaleze câțiva astfel de germeni pentru a se infesta. Când o persoană dezvoltă boala tuberculoasă activă, simptomele (tuse, febră, transpirații nocturne, pierdere în greutate), pot fi moderate timp de mai multe luni, fapt ce poate amâna consultul unui medic, și are ca rezultat transmiterea bacteriei la alte persoane. Persoanele bolnave de Tb pot infesta până la 10-15 alte persoane în decursul unui an, prin contact apropiat. Fără tratament adecvat, până la 2/3 din bolnavii de Tb mor.”

Totodată, într-un mod de neînțeles, instanța de fond compară situația unui bolnav de o boala cronica sau orice alta afecțiune cu situația unui bolnav de TBC, definita la pct. II, poziția 32 din HGR. 1186/2000 ca fiind o boala infecto-contagioasa din grupa A, situație cu totul si cu totul diferita, fiind o mare diferența intre un bolnav cronic și un bolnav care suferă de o boala transmisibilă.

Cu referire la aprecierile instanței de fond de la pagina 19 - paragraful 8 din cuprinsul hotărârii recurate, potrivit cărora „boala de care suferă medicul nefiind aptă să impună o interpretare diferită a legii sau aplicarea unui tratament juridic diferit, pe criterii de boală” învederăm lipsa de temeinicie a acestora, în condițiile în care în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la art. 385 alin. (1) lit. c) se precizează faptul că: Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 376 care îndeplinesc următoarele condiții: ... c) sunt apți din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic; Iar la art. 389 alin. (1) lit. b) și alin. (2) se prevede faptul că: Exercitarea profesiei de medic este incompatibilă cu ... b) starea de sănătate fizică sau psihica necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei medicale.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, va rugam sa rețineți următoarele aspecte:

- prin încheierea de ședința din data 25.05.2020 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu motivarea că reclamanta se poate adresa instanței de contencios în baza art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Se apreciază ca eronată susținerea instanței pentru mai multe considerente.

În data de 19.10.2018 a fost comunicat Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea raportul de control nr. 398/15.10.2018 al DGCA a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, înregistrat cu nr. P4727/19.10.2018. Reclamanta nu are dreptul de a contestata raportul nr. 398/2018, deoarece instituția ce a fost controlată a fost casa de asigurări de sănătate, iar tematica acțiunii de control, menționată în mod expres in prima pagina a raportului de control era: „verificarea respectării dispozițiilor legale cu privire la activitatea de contractare/decontare a serviciilor medicale spitalicești și paracilinice; activitatea desfășurată la nivelul compartimentului acorduri/regulamente europene, formulare europene cu referire la documentele care au stat la baza emiterii formularelor europene S 2; verificarea activității desfășurate la nivelul structurii de control; alte aspecte considerate relevante în urma verificărilor efectuate.”

Raportul de control a vizat activitatea desfășurată la nivelul casei de asigurări de sănătate, iar în urma verificărilor a fost controlat și S.C. A. S.R.L., furnizor de servicii medicale aflat în relație contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea, situație ce a condus la verificarea activității dr. B.

Art.5.2.3.3 din Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate stipulează:

5.2.3.3. Raportul de control va fi structurat conform prevederilor din anexa nr. 11 și va fi atașat la un dosar de control, structurat pe următoarele secțiuni:

A. raportul de control și adresa de înaintare a acestuia spre aprobare, precum și corespondenta ulterioara legată de acesta cu entitatea controlată; în cazul de fața, Casa de Asigurări Sănătate Vrancea. Ulterior in următoarele articole de lege se prezintă posibilitatea de a contesta acest raport de către entitatea controlata și căreia i-a fost comunicat actul de control, adică de către casa de asigurări de sănătate județeană.                                                                                                          5.2.3.6. Raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice poate fi contestat in condițiile legii, iar contestația se depune la sediul entității care a dispus efectuarea controlului.

5.2.3.7.Contestațiile se soluționează, la nivelul entității care a efectuat controlul, de către o comisie de soluționare a contestațiilor constituita prin ordin/decizie a președintelui CNAS/președintelui-director general al casei de asigurări de sănătate.

Astfel atâta timp cât casa de asigurări de sănătate nu a contestat actul de control, respectiv raportul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 398/15.10.2018, ba mai mult a dispus masuri de recuperare a prejudiciului ce a fost constatat și necontestat prin intentarea unei acțiuni ce face obiectul dosarului nr. 16/91/2019 al Tribunalului Brăila, S.C. A. S.R.L. nu poate contesta actul de control deoarece nu sunt întrunite condițiile reglementate de către art. 36 din Codul de procedură.

Astfel din perspectiva art. 36 C. proc. civ. verificarea calității procesuale presupune verificarea existentei unei identități între titularul dreptului subiectiv (reclamant) și a existentei unei identități intre titularul obligației corelative și reclamant, care nu există în aceasta speță.

- pe fondul cauzei, cu privire la susținerea instanței de fond de la pag. 18, al II-lea paragraf ca: „CNAS a analizat exclusiv actele puse la dispoziția sa de intervenienta CAS Vrancea, fără a realiza un control la sediul reclamantei pentru a verifica în mod efectiv modul de îndeplinire a obligațiilor asumate de medicul B., se precizează următoarele:

Entitatea controlată a fost casa de asigurări de sănătate județeană, iar reclamanta a făcut obiectul unei verificări operative în urma căruia a fost emis un alt raport de control, respectiv raportul nr. P3317/26.07.2018 de către CNAS si CAS Vrancea.

Raportul de control nr. P3317/26.07.2018 a avut loc în perioada când reprezentanții CNAS, Direcția Antifraudă erau la sediul Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea și verificau instituția. De altfel, în preambulul Raportului de control DGCA nr. 398/15.10.2018 se menționează:” subsemnatele am efectuat în perioada 02.07.2018-11.07.2018 o acțiune de control la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea, deci verificarea la sediul reclamantei a fost făcuta în data de 05.07.2018.

Prin întâmpinarea formulată față de recursurile promovate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate - C.N.A.S. și Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea - C.A.S. Vrancea împotriva Sentinței civile nr. 350/04.06.2020, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/3/2019, intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea acestora și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

5.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Direcția Generala Control și Antifraudă, solicitând în contradictoriu cu aceasta anularea parțială a Raportului de control nr. DGCA 398/15.10.2018, în privința măsurii nr. III aferente Obiectivului IV,  prin care s-a dispus recuperarea contravalorii serviciilor medicale raportate în perioada 17.05.2017-16.05.2018.                     Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat în parte Raportul de control nr. DGCA nr. 398/15.10.2018, în privința Măsurii nr. III, prin care s-a dispus recuperarea contravalorii serviciilor medicale raportate de reclamantă pe perioada incapacității temporare de muncă a medicului B. (17.05.2017 – 16.05.2018), pe motiv că acesta avea raportul de serviciu suspendat la furnizorul de servicii medicale spitalicești Spitalul C., la care figurează angajat cu contract de muncă și a obligat pârâta CNAS la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 7190 lei, taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Direcția Generală Control și Antifraudă și intervenienta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea, ambele criticând-o pentru nelegalitate.

Cum criticile acestora sunt comune, vor fi analizate împreună, după cum urmează:

Prima critică a recurentelor se referă la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei A. S.R.L., asupra căreia prima instanță s-a pronunțat prin încheierea de ședință de amânare a pronunțării, de la data de 25.05.2020, care face corp comun cu sentința nr. 350/4.06.2020.

Cu toate că recurentele au indicat ca motiv de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere  când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că acestă critică se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit  dispozițiilor  art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea  unei  hotărâri se poate cere când,  prin  hotărârea dată, instanța a încălcat  regulile de procedură a căror nerespectare  atrage sancțiunea  nulității. Acest  motiv de  recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu  excepția  celor  menționate  la punctele 1-4, precum  și  nesocotirea  unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu  titlu de  exemplu, că  hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea  dreptului  de apărare  urmare a  nelegalei  citări a  părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ.; încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea  principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ.; lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

În cauza de față aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare.                        Astfel, prin Raportul de control întocmit de Casa Națională de Asigurări de Sănătate s-au  dispus următoarele măsuri, prezentate pe scurt:

I. efectuarea de cercetări administrative în cadrul CAS Vrancea, pentru a se stabili dacă persoanele cu atribuții de verificare a documentelor depuse la evaluarea precontractuală de A. și-au îndeplinit corect atribuțiile;

II. efectuarea de verificări privind serviciile raportate de reclamantă și decontate de CAS Vrancea din bugetul de asigurări de sănătate, în legătură cu analizele la care a fost prezent dr. B. - pe perioada cât acesta figura în concediu medical la o altă instituție medicală (Spitalul C. Focșani) ca fiind în incapacitate temporară de muncă;

III. recuperarea, în condițiile legii, a serviciilor medicale raportate de reclamanta A. S.R.L. pe perioada cât doctorul respectiv s-a aflat în concediu medical la acel Spital C.

Potrivit dispozițiilor din Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul nr. 1012/2013 al Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate – CNAS:

„5.2.3.5. Raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice se transmite entității controlate după aprobarea de către președintele CNAS, respectiv președintele-director general al casei de asigurări de sănătate, după caz. În cazul în care acțiunea de control a vizat mai multe entități, acestora li se va transmite numai partea din raportul de control care le vizează în mod direct. În cazul în care pentru o entitate controlată nu s-au dispus măsuri, acesteia i se comunică numai acest fapt, printr-o adresă scrisă.

5.2.3.6. Raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice poate fi contestat în condițiile legii, iar contestația se depune la sediul entității care a dispus efectuarea controlului.

5.2.3.7. Contestațiile se soluționează, la nivelul entității care a efectuat controlul, de către o comisie de soluționare a contestațiilor constituită prin ordin/decizie a președintelui CNAS/președintelui-director general al casei de asigurări de sănătate.”

În conformitate cu art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală „rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”. Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, prin noțiunea de calitate procesuală a părților (legitimatio ad causam) se înțelege atât îndreptățirea unei persoane de a ridica pretenții și de a reclama în justiție împotriva altei persoane, cât și obligația acesteia din urmă de a se apăra și de a răspunde față de pretențiile care au fost îndreptate împotriva sa.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat sau pretins, iar calitatea procesuală pasivă o are persoana chemată în judecată și care este cel obligat în raportul juridic de drept substanțial. Sarcina indicării calității procesuale a părților în procesul civil revine reclamantului, dar instanța este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega, de regulă, în mod valabil decât între subiectele dreptului ce rezultă din raportul dedus judecății.

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stabilește cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală activă, persoanele ori entitățile care pot fi chemate în judecată, obiectul acțiunii, condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, precum și limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative.

Art. 1 din Legea contenciosului administrativ are ca obiect principal de reglementare calitatea procesuală activă în contenciosul administrativ (sfera subiectelor de sesizare a instanței, a persoanelor sau entităților care sunt îndreptățite să formuleze acțiuni în contencios administrativ), trasând și coordonatele generale ale exercitării dreptului la acțiune.

În procedura contenciosului administrativ trebuie îndeplinite condițiile generale de exercitare a acțiunii civile prevăzute în Codul de procedură civilă, respectiv aspectele referitoare la capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul de a acționa și afirmarea unui drept, cu luarea în considerare a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecății. Această particularitate a fost explicată prin aspectul că dreptul administrativ operează cu noțiunile de „capacitate de drept public” și de „capacitate administrativă”, care au un conținut diferit față de capacitatea juridică civilă, iar raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminența interesului public.

Reclamant poate fi, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persona fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, în cauza de față, prin Raportul de control întocmit de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cuprinzând verificări ale activității Casei Județene de Asigurări de Sănătate Vrancea, respectiv prin măsura de la punctul III atacată prin prezenta acțiune, măsură care vizează recuperarea serviciilor medicale raportate de reclamanta A. S.R.L. pe perioada cât doctorul respectiv s-a aflat în concediu medical la acel Spital C., nu se dă naștere, nu se modifică și nu stinge vreun raport juridic, de natură a-i cauza intimatei reclamante o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim, care să-i confere calitate procesuală activă în cadrul acestui litigiu de contencios administrativ.

Mai mult decât atât, intimata reclamantă A. S.R.L. are posibilitatea să își formuleze toate apărările necesare în cadrul litigiului purtat cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea, întrucât acest raport de control nu produce efecte directe în ceea ce o privește.

Pentru argumentele arătate mai sus, Înalta Curte constată că este fondat acest motiv de casare astfel că nu se mai impune a analiza și criticile privind fondul raportului juridic dedus judecății.

6.Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Direcția Generală Control și Antifraudă și de intervenienta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea împotriva sentinței nr. 350 din 04 iunie 2020 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și rejudecând, va admite excepția lipsei calității procesale active invocată de intervenienta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea și va respinge acțiunea reclamantei A S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Direcția Generală Control și Antifraudă și de intervenienta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea împotriva sentinței nr. 350 din 04 iunie 2020 a Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite excepția lipsei calității procesuale active invocată de intervenienta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea.

Respinge acțiunea reclamantei A S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.