ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1376/2014

Asupra recursului constată următoarele: Prin decizia nr. 83A din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelurile declarate de reclamantele S.E. și S.C.A. și de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., în calitate de succesoare în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice B., comuna S. prin Primar și Instituția Primarului comunei S. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței civile nr. 80/C din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a anulat-o, fixând termen pentru evocarea fondului.

Analizând cu prioritate problematica legată de reținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român în cauză, critică ce a fost invocată în cadrul apelului declarat de comuna S. și Instituția Primarului comunei S., s-a constatat faptul că potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, modificată și completată, Statul Român este expropriator pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiective de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local. Însă, s-a observat, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert R.L.J., că o parte din terenul în litigiu este afectat de DN 76, având astfel caracterul de lucrare de interes național, împrejurare ce atrage existența calității procesuale pasive a Statului Român, conform dispozițiilor legale mai sus arătate.

Constatându-se, prin urmare, că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului față de acest pârât, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. s-au admis toate apelurile, dată fiind legătura de conexitate dintre acestea, hotărârea apelată fiind anulată și fixându-se termen pentru evocarea fondului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor C.N., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., solicitând modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul admiterii „reale” a apelului propriu, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a lipsei calității de reprezentant al Statului Român, precum și respingerea acțiunii reclamantelor.

A arătat că în mod greșit instanța, admițând apelul propriu, l-a admis doar formal, fără a ține cont de motivele invocate. A învederat că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010. A criticat decizia curții de apel din ale cărei considerente, în opinia sa, reiese o concluzie contradictorie, în sensul că deși nu are calitate procesuală pasivă, ar putea fi totuși obligat la plata unor daune. A concluzionat că deși Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul cu titlu de regulă generală, în situații speciale, cum este speța de față, Statul este reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, respectiv C.N.A.D.N.R.

SA, conform art. 2 din Legea nr. 255/2010. Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed. Se observă că motivele de recurs se concretizează în critici care nu susțin nelegalitatea deciziei în raport de problema de drept dezlegată în apel. Astfel, prin decizia atacată, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, modificată și completată, s-a reținut că statul este expropriator pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru cele de interes local. Analizând cu prioritate, prin prisma textului de lege menționat, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, s-a constatat că acesta acționează în calitate de expropriator, motivat de faptul că potrivit raportului de expertiză întocmit, o parte din terenul în litigiu este afectat de DN 76, având astfel caracterul de lucrare de interes național.

Prin urmare, în apel s-a dezlegat problema calității procesuale pasive a Statului Român, în exproprierile pentru obiective de interes național, fără a se face referire la reprezentarea acestuia. Se observă însă că recurentul critică un aspect de reprezentare, respectiv calitatea Ministerului Finanțelor Publice de a reprezenta statul în astfel de litigii, aspect ce nu a făcut obiectul judecății din apel. Față de criticile formulate prin motivele de recurs, se reține totodată, că potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 255/2010, pentru lucrările de construcție de drumuri de interes național (cum este cazul în speță), expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de „Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin C.N.A.D.N.R.

SA, respectiv Ministerul Transporturilor, după caz, direct sau prin C.N.A.D.N.R. SA” . Această chestiune, a reprezentării procesuale, va fi avută însă în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării (ceea ce s-a dezlegat în apel vizând, cum s-a menționat, cadrul procesual, dat de legitimarea părților, iar nu de reprezentarea lor în cursul judecății). Pentru toate aceste considerente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor C.N., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva deciziei nr. 83A din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2014.