ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1376/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1376/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului
constată următoarele:
Prin decizia nr. 83A din 6 noiembrie 2013,
Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelurile declarate de
reclamantele S.E. și S.C.A. și de pârâții Direcția Generală Regională a
Finanțelor Publice C.N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.,
în calitate de succesoare în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice
B., comuna S. prin Primar și Instituția Primarului comunei S. și Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței civile nr. 80/C din 4 martie 2013 pronunțată
de Tribunalul Bihor, pe care a anulat-o, fixând termen pentru evocarea
fondului.
Analizând cu
prioritate problematica legată de reținerea excepției lipsei calității
procesuale pasive a Statului Român în cauză, critică ce a fost invocată în
cadrul apelului declarat de comuna S. și Instituția Primarului comunei S., s-a
constatat faptul că potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010,
modificată și completată, Statul Român este expropriator pentru obiectivele de
interes național, județele pentru obiective de interes județean, iar
municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local.
Însă, s-a observat,
potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert R.L.J., că o parte
din terenul în litigiu este afectat de DN 76, având astfel caracterul de
lucrare de interes național, împrejurare ce atrage existența calității
procesuale pasive a Statului Român, conform dispozițiilor legale mai sus
arătate.
Constatându-se, prin
urmare, că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în
cercetarea fondului față de acest pârât, în temeiul dispozițiilor art. 297
alin. (1) C. proc. civ. s-au admis toate apelurile, dată fiind legătura de
conexitate dintre acestea, hotărârea apelată fiind anulată și fixându-se termen
pentru evocarea fondului.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,
pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția
Generală Regională a Finanțelor C.N., Administrația Județeană a Finanțelor
Publice B., solicitând modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul
admiterii „reale” a apelului propriu, cu consecința admiterii excepției lipsei
calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a lipsei
calității de reprezentant al Statului Român, precum și respingerea acțiunii
reclamantelor.
A arătat că în mod
greșit instanța, admițând apelul propriu, l-a admis doar formal, fără a ține
cont de motivele invocate.
A învederat că în mod
corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în raport de dispozițiile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010.
A criticat decizia
curții de apel din ale cărei considerente, în opinia sa, reiese o concluzie
contradictorie, în sensul că deși nu are calitate procesuală pasivă, ar putea
fi totuși obligat la plata unor daune.
A concluzionat că
deși Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul cu titlu de regulă
generală, în situații speciale, cum este speța de față, Statul este reprezentat
de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, respectiv C.N.A.D.N.R. SA,
conform art. 2 din Legea nr. 255/2010.
Recursul este nefondat,
urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Se observă că
motivele de recurs se concretizează în critici care nu susțin nelegalitatea
deciziei în raport de problema de drept dezlegată în apel.
Astfel, prin decizia
atacată, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010,
modificată și completată, s-a reținut că statul este expropriator pentru
obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes
județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru cele de interes local.
Analizând cu
prioritate, prin prisma textului de lege menționat, excepția lipsei calității
procesuale pasive a Statului Român, s-a constatat că acesta acționează în
calitate de expropriator, motivat de faptul că potrivit raportului de expertiză
întocmit, o parte din terenul în litigiu este afectat de DN 76, având astfel
caracterul de lucrare de interes național.
Prin urmare, în apel
s-a dezlegat problema calității procesuale pasive a Statului Român, în
exproprierile pentru obiective de interes național, fără a se face referire la
reprezentarea acestuia.
Se observă însă că
recurentul critică un aspect de reprezentare, respectiv calitatea Ministerului
Finanțelor Publice de a reprezenta statul în astfel de litigii, aspect ce nu a
făcut obiectul judecății din apel.
Față de criticile
formulate prin motivele de recurs, se reține totodată, că potrivit art. 2 alin.
(3) lit. a) din Legea nr. 255/2010,
pentru lucrările de construcție
de drumuri de interes național (cum este cazul în speță),
expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de
„Departamentul pentru Proiecte de
Infrastructură și Investiții Străine, prin C.N.A.D.N.R. SA, respectiv
Ministerul Transporturilor, după caz, direct sau prin C.N.A.D.N.R. SA”
.
Această chestiune, a
reprezentării procesuale, va fi avută însă în vedere de instanța de fond cu
ocazia rejudecării (ceea ce s-a dezlegat în apel vizând, cum s-a menționat,
cadrul procesual, dat de legitimarea părților, iar nu de reprezentarea lor în
cursul judecății).
Pentru toate aceste
considerente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor C.N.,
Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva deciziei nr. 83A din
6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 mai 2014.