ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3155/2011

Ședința publică din 18 octombrie 2011 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta SC M. SA Oradea, societate în lichidare, reprezentată de lichidator G.R.P. IPURL în contradictoriu cu pârâtele SC F.C. SA Oradea, Inspectoratul pentru Construcții Bihor și SC P.M. SRL Oradea, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâtelor din imobilul constând în spațiu comercial situat în Oradea, județul Bihor, amplasat la parterul blocului M1, proprietatea SC M. SA Oradea, în suprafață utilă de 398 mp. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că reclamanta este proprietara spațiului sus menționat, dobândit cu titlu de construire și intabulat în cartea funciară, care la ora actuală este împărțit în trei spații comerciale, pe care le ocupă fără nici un titlu cele trei pârâte.

Cu toate demersurile făcute, pârâtele refuză eliberarea spațiului și plata chiriei. Cererea nu a fost întemeiată în drept. Prin întâmpinare, pârâta SC F.C. SA Oradea, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere că între aceasta și reclamantă nu există raporturi locative. În subsidiar, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de titular al dreptului pe SC D.I. SRL, motivat de faptul că pârâta este un simplu detentor precar. Pârâta Inspectoratul Județean în Construcții Bihor a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, având în vedere că din data de 14 decembrie 2002, proprietarul acestui spațiu este Municipiul Oradea – Administrația Patrimoniului Imobiliar.

Pe de altă parte spațiul revendicat de reclamantă nu este același cu al pârâtei, fiind înscris într-o carte funciară diferită. În cauză au formulat cerere de intervenție în interes și cererea de chemare în garanție Primăria Municipiului Oradea Direcția Imobiliară, prin care a solicitat să se constate că este proprietara imobilului în litigiu, pe care l-a dobândit de la vânzătoarea Primăria Municipiului Oradea Direcția Imobiliară, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 23 din 21 decembrie 1999. În situația în care pârâta ar cădea în pretenții, solicită obligarea chematului în garanție la plata reactualizată a sumei achitate cu titlu de preț. Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 18 februarie 2003, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a SC D.I.

SRL Oradea și Primăria Municipiului Oradea, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între acestea, și anularea cărții funciare nr. 76.844 Oradea, și a dreptului de proprietate înscris în favoarea SC D.I. SRL . Prin cererea de chemare în garanție, chematul în garanție Consiliul Local Oradea Administrația Patrimoniului Imobiliar a arătat că înțelege să cheme în garanție Ministerul Finanțelor Publice dacă va cădea în pretenții pentru cota din suma care a intrat în bugetul statului. Pârâta SC P.M. SRL Oradea a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, urmare vânzării spațiului la licitație publică către SC U.V.F. SA. Prin precizarea de acțiune, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a SC U.V.F.

SA Huedin și a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor. Pârâta G.R.P. SRL prin lichidatori, arată că achiesează la acțiunea formulată de către reclamantă. Prin sentința nr. 531/COM din 3 iunie 2010 Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA Oradea; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de F.C. SA Oradea; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC D.I. SRL și cererea de chemare în garanție precizată formulată de Consiliul Local al Municipiului Oradea – Administrația Imobiliară Oradea și A.V.A.S București.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că folosința spațiului situat la parterul și mezaninul blocului M1 situat pe str. S. nr. 1 și M2 situat pe B-dul G., nr. 2, aparține sediului PNA ORADEA, dobândit prin decizia nr. 468 din 12 mai 1986 a Consiliului Popular al Municipiului Oradea; SC D. SRL Oradea, dobândit prin cumpărare de la Administrația Patrimoniului Imobiliar Oradea și SC U.V.F. SA Huedin. De asemenea, tribunalul a reținut că spațiile situate la parterul blocului M1 și M2 nu formează un singur spațiu comercial, ci mai multe, fiind ocupat de către sediul P.N.A., SC D. SRL Oradea, Banca U.C. Oradea și SC U.V.F. SA Huedin, fiind spații etajate. Sediul PNA are o sup. utilă de 181,73 mp și sup.

construită de 204,47 mp. Sediul SC D. SRL Oradea a dobândit prin cumpărare de la Administrația Patrimoniului Imobiliar Oradea, având sup. utilă de 106,92 mp și sup construită de 121 mp , Banca U.C. Oradea are o sup. utilă de 65,66 mp și sup construită de 77,78 mp, SC U.V.F. SA Huedin are o sup. utilă de146,13 mp si sup construită de 159,32 mp. Această societate a cumpărat de la AVAB spațiul comercial cu sup. utilă de 673,22 mp provenind de la SC P.M. SRL Oradea. În ceea ce privește excepțiile invocate, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D.G.F.P. Bihor, deoarece pârâta are calitatea de reprezentant în teritoriu al Statului Român, care a deținut în proprietate spațiul comercial în litigiu, iar sumele încasate cu titlu de preț al spațiilor comerciale, s-au constituit ca venit la bugetul de stat.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de F.C., excepție unită cu fondul, a fost admisă întrucât între aceasta și reclamantă nu există raporturi locative, contractul de închiriere nr. 074 din 16 iunie 2001 fiind încheiat cu locatorul SC D.I. SRL care l-a dobândit de la Primăria Municipiului Oradea Direcția Imobiliară. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârâta SC U.V.F. SA Huedin a fost respinsă prin încheierea de la 6 noiembrie 2008. Excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC P.M. SRL Oradea a fost respinsă, deoarece spațiul comercial a fost cumpărat de la A.V.A.B, antecesorul A.V.A.S de către pârâta SC U.V.F. SA Huedin, provenind de la SC P.M.

SRL Oradea., care a avut calitatea de proprietar tabular, conform încheierii de carte funciară, prezenta hotărâre fiind necesar să îi fie opozabilă. Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat că sub aspectul condițiilor de admisibilitate, acțiunea în evacuare, este specifică raporturilor de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie. Dreptul real de proprietate nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare. Tribunalul a constatat, că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtele dețin titluri locative asupra spațiului comercial în litigiu.

Tribunalul, pe cale de consecință a respins și cererea de chemare în garanție, iar cererea de intervenție în interes propriu a fost anulată ca netimbrată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, prin care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice doar pentru bunuri aparținând domeniului public conform art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998. Imobilul în litigiu aparține domeniului privat și este supus dispozițiilor de drept comun conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. În consecință, calitate procesuală pasivă are consiliul local conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 33 din 29 martie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că introducerea în cauză a apelantei s-a făcut în temeiul cererii de chemare în garanție formulată de Consiliul Local Oradea, pentru situația în care această parte va cădea în pretenții ca urmare a chemării sale în garanție de către pârâta SC D.I. SRL pentru prețul de transmitere al imobilului către aceasta. În această situație, instanța de apel a constatat că nu se poate pune problema acordării unor despăgubiri în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, caz în care puteau deveni incidente apărările apelantului.

Această decizie a fost recurată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă și pe fondul cererii admiterea excepției lipsei calități procesuale pasive și a lipsei calității de reprezentant a Statului Român. Recurenta arată că Statul român nu deține calitate procesuală pasivă în cauză, în raport de dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, întrucât Statul român este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, doar pentru bunuri aparținând domeniului public conform art. 3 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Articolul sus citat stipulează că domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 din Constituție, iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 domeniul privat al statului este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. În aceste condiții, susține recurenta, calitate procesuală pasivă deține Consiliul Local, conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, iar deși instanța de apel susține că în prezenta cauză nu s-a pus problema acordării unor despăgubiri, ci numai a unei acțiuni în evacuare, totuși respinge excepția lipsei calității procesuale pasive. Înalta Curte, analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în calitate de reprezentant al Statului Român a fost introdus în cauză prin cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul Local al Oradea, în considerarea sumei de 30% virată din prețul imobilului respectiv. La rândul său, Consiliul Local Oradea a fost introdus în cauză prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC D.I. SRL Oradea, pentru situația în care partea va cădea în pretenții pentru prețul de transmitere al imobilului către Consiliul Local. Înalta Curte, constată că în mod corect instanța de apel, analizând cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D.G.F.P. Bihor a reținut că această parte deține legitimare procesuală în cauză, în raport de calitatea sa de fost proprietar al spațiului comercial în litigiu, și de suma încasată cu titlu de preț și virată, în proporție de 30% la bugetul de stat.

În ceea ce privește interpretarea greșită a dispozițiilor H.G. nr. 505/1998, pentru modificarea H.G. nr. 389/1996, privind transmiterea unor spații comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome către actualii deținători, Înalta Curte constată că potrivit art. 4 și art. 2 din acest act normativ, încasarea banilor rezultați din vânzarea spațiului comercial în litigiu s-a făcut venit la bugetul de stat, iar în raport de aceste texte legale răspunderea Consiliului Local al Municipiului Oradea nu poate fi angajată. De asemenea, susținerile recurentei, în sensul că deține calitate procesuală pasivă A.V.A.S BUCUREȘTI, în calitate de reprezentant al Statului Român nu poate fi primită, întrucât prevederile art. 21 alin. (1) și (2), respectiv art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se referă la imobilele preluate abuziv de către Statul Român, situație care nu este aplicabilă în cauză.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR PENTRU STATUL ROMÂN împotriva deciziei nr. 33 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.