ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 344/2022

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentința nr. 50 din data de 18 mai 2022, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 104 și art. 107 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a admis cererea formulată de Parchetul Curții Regionale din Graz, Austria, privind executarea mandatului european de arestare emis la 27 iulie 2021 în Dosarul nr. x, și a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităților judiciare din Austria, sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile judiciare din Austria, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 04.05.2022, prin ordonanța nr. x/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar prin încheierea din 05.05.2022 a Curții de Apel Bacău a fost dispusă față de aceasta măsura preventivă a controlului judiciar.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că pe rolul acesteia a fost înregistrată lucrarea nr. x/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A.

S-a mai constatat că în cuprinsul referatului s-a reținut că, la data de 04.05.2022, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău lucrarea nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, având ca obiect semnalarea în SIS introdusă de Biroul Sirene Național din Austria la data de 02.08.2021 pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, prin care s-a solicitat arestarea acesteia în vederea predării în baza mandatului european de arestare emis la data de 27.07.2021, în Dosarul nr. x, de Parchetul Curții Regionale din Graz cu aprobarea Curții Regionale din Graz, pentru săvârșirea, în perioada 2019 - 2020, în Austria, a cinci infracțiuni de participare în cadrul unui grup infracțional și furt organizat sau armat, fapte prev. de art. 127, art. 1281/5, art. 1291/1, art. 1301 u2 din C. pen. austriac, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani.

Prin încheierea din 05.05.2022, în esență, curtea de apel, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, coroborat cu art. 211, 2151 din C. proc. pen., a respins propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate A. și a luat față de aceasta măsura controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 05.05.2022 și până la data de 03.06.2022.

Ulterior pronunțării încheierii, definitivă prin necontestare, la dosar a fost depus mandatul european de arestare privind persoana solicitată, tradus în limba română.

S-a mai reținut că persoana solicitată nu este de acord cu predarea și că aceasta, prin apărător, a invocat două motive de refuz privind punerea în executare a mandatului european, respectiv că în cuprinsul mandatului nu se prevede existența unei hotărâri a organelor judiciare din Austria, prin care să se fi dispus arestarea persoanei solicitate, precum și faptul că în momentul de față aceasta se află în termenul de supraveghere de 2 ani dispus prin sentința penală nr. 884/2020 a Judecătoriei Oradea.

Curtea, analizând motivele invocate, a constatat că acestea nu sunt întemeiate, întrucât în cuprinsul mandatului european se specifică, la par. b, hotărârea pe care se întemeiază mandatul european de arestare, respectiv ordonanța de arestare emisă de Parchetul Graz în data de 27 iulie 2021, aprobată de Tribunalul din Graz, iar Sentința penală nr. 884/2020 a Judecătoriei Oradea, prin care a fost dispusă amânarea aplicării pedepsei de 3375 RON amendă penală, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, a rămas definitivă prin neapelare.

Așadar, a notat prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și a reținut că faza de executare a hotărârii de condamnare poate fi avută în vedere, ca motiv de refuz al predării, doar în situația condamnării la pedeapsa închisorii, cu executare efectivă, nu și în ipoteza amânării aplicării pedepsei.

Sub aspectul situației de fapt, curtea de apel a reținut că din cuprinsul mandatului de arestare rezultă că față de persoana solicitată a fost dispusă urmărirea penală, sub acuzația că, împreună cu numiții B., C., precum și cu alți făptuitori necunoscuți, ca membri ai unui grup criminal organizat, în Austria:

- în noaptea dintre 27 octombrie 2019 și 28 octombrie 2019, în localitatea Wiener Neustadt, au sustras persoanelor cu drept de dispoziție asupra firmei D., un tractor marca x, de culoare roșie, în valoare de 18.000,00 euro, și un tractor marca x, de culoare albastră, în valoare de 15.000,00 euro, respectiv au secționat lanțul din fier de la poarta spre spațiul de depozitare, au descuiat tractoarele cu cheile pe care le aveau la ei, le-au pornit și le-au condus în afara terenului firmei, apoi le-au încărcat într-un vehicul de transport și le-au dus în străinătate;

- în noaptea dintre 19 decembrie 2019 și 20 decembrie 2019, în localitatea Saubersdorf, au secționat lacătul de la poarta rulantă de la hala de depozitare, au pornit vehiculele cu cheile care se aflau în contact, le-au condus în afara terenului firmei, apoi le-au încărcat într-un vehicul de transport și le-au dus în străinătate, și anume, au sustras numitului E. un tractor marca x, de culoare verde, cu numărul de înmatriculare x, în valoare de cel puțin 60.000,00 euro și i-au sustras numitei F. un autoturism marca x, de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare x, în valoare de cel puțin 10.000,00 euro;

- în noaptea dintre 13 ianuarie 2020 și 14 ianuarie 2020, în localitatea Pirching an der Raab, au sustras persoanelor cu drept de dispoziție asupra G. două tractoare marca x în valoare de 42.000,00 euro și 77.000,00 euro, respectiv au secționat o parte din gardul care împrejmuia terenul firmei, au pătruns pe terenul societății, au pornit tractoarele menționate cu cheia pe care au avut-o la ei, le-au condus în afara terenului firmei, apoi le-au încărcat într-un vehicul de transport și le-au dus în străinătate;

- în data de 15 iulie 2020, în localitatea Wollersdorf, cu intenție, împreună cu numiții H. și I. în calitate de coautori, au încercat să-i determine pe cei cu drept de dispoziție asupra J., prin inducere în eroare asupra unor împrejurări, folosindu-se de un document fals, la plata unei prestații de la asigurarea CASCO în valoare de 10.106,20 euro, ocazie în care, împreună cu H., a deteriorat un bun mobil străin, în speță autovehiculul marca x cu de înmatriculare x (A) aparținând firmei K., daunele ridicându-se la 1.200,00 euro.

În drept, s-a arătat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă agravantă, în scopuri lucrative și prin efracție, comis în cadrul unei asociații criminale prevăzută de art. 127, 128 alin. (1) subpunctul 5, 129 alin. (1) subpunctul 1, 130 alin. (1) și (2) din C. pen. din Austria, ale infracțiunii de tentativă de înșelăciune în formă agravantă prevăzută de art. 15, 146, 147 alin. (1) subpunctul 1 și alin. (2) din C. pen. din Austria și ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 125 din C. pen. din Austria, pedeapsa maximă fiind de 5 ani închisoare.

Curtea de apel a reținut că infracțiunile au corespondent în C. pen. român, fiind prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. român și art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român, fiind pedepsite cu maxim 5 ani închisoare.

Totodată, s-a constatat că, potrivit legii române, nu a intervenit prescripția răspunderii penale ori amnistia sau grațierea, iar din verificările efectuate, a rezultat că împotriva lui A. nu se derulează alte proceduri judiciare pe teritoriul României.

Împotriva Sentinței nr. 50 din data de 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație persoana solicitată A., prin apărător ales, avocat L.

În susținerea căii de atac promovate, contestatorul a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile privind punerea în executare a mandatului european de arestare, întrucât, în esență, lipsește un mandat național de arestare, nu se arată scopul pentru care a fost emis mandatul european de arestare și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 lit. d) pct. iii din Legea nr. 302/2004, republicată.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 15 mai 2022, sub nr. x/2022.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință x, emis la data de 27.07.2021 de Parchetul Graz și confirmat la data de 30.07.2021 de Tribunalul de Land pentru cauze penale Graz, cu referire la Dosarul nr. x, față de persoana solicitată A. în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de furt în formă agravantă calificat/în scopuri lucrative și prin efracție, comis în cadrul unei asociații criminale, prevăzut de art. 127, art. 128 alin. (1) subpunctul 5, art. 129 alin. (1) subpunctul 1, art. 30 alin. (1) și (2), primele două teze din C. pen. austriac, tentativă de înșelăciune în formă agravantă, prevăzută de art. 15, art. 146, art. 147 alin. (1) subpunctul 1 și alin. (2) din C. pen. din Austria, și distrugere, prevăzută de art. 125 din C. pen. austriac, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. , 1, 18 și 20 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

În continuare, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

Astfel, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că faza de executare a hotărârii de condamnare poate fi avută în vedere, ca motiv de refuz al predării, doar în situația condamnării la pedeapsa închisorii, cu executare efectivă, nu și în ipoteza amânării aplicării pedepsei.

De asemenea, în considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Austria și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestatorul persoană solicitată, personal și prin apărător ales, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Se reține că, în concret, criticile formulate în contestație de persoana solicitată vizează inexistența unui mandat național de arestare preventivă care să emane de la autoritățile austriece și împrejurarea că autoritatea judiciară străină nu indică în concret pentru ce anume a solicitat arestarea și predarea contestatorului (în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății; în vederea executării pedepsei sau în vederea executării măsurii privative de libertate).

Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conțină următoarele informații: a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege; d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită; g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

Se remarcă, astfel, că motivul contestatorului vizând inexistența unui mandat național de arestare preventivă care să emane de la autoritățile austriece se regăsește în dispozițiile art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată privind conținutul mandatului european de arestare.

În concret, însă, se reține că această critică nu este susținută de actele și lucrările aflate la dosar, din conținutul mandatului european de arestare rezultând fără niciun dubiu că acesta se întemeiază pe ordonanța de arestare emisă de Parchetul Curții Regionale din Graz în data de 27 iulie 2021, cu aprobarea Curții Regionale din Graz.

De altfel, nefondată este și critica ce vizează împrejurarea că autoritatea judiciară străină nu indică în concret pentru ce anume a solicitat arestarea și predarea contestatorului, de vreme ce în cuprinsul mandatului european de arestare, la lit. e), procurorul din cadrul Parchetului Graz a arătat următoarele: "Pe baza rapoartelor întocmite până în momentul de față de Direcția de Poliție a Land-ului Steiermark/Stiria - Departamentul de Investigații Criminale ale Land-ului cu numărul de dosar x, A. este suspectat de a fi săvârșit următoarele: (...)", "supoziția rezonabilă referitoare la comiterea faptelor se fundamentează pe rezultatele anchetei efectuate de Direcția de Poliție a Land-ului Steiermark/Stiria - Departamentul de Investigații Criminale ale Land-ului cu numărul de dosar x (...), "supoziția referitoare la comiterea faptei de la pct. II se fundamentează în special pe raportul de filaj al unității M. întocmit în data de 15 iulie 2020 în legătură cu observarea nemijlocită a accidentului de circulație fictiv/provocat, pe procesul-verbal/stenograma de la interceptările telefonului utilizat de A. cu numărul x (...)", "supoziția referitoare la comiterea faptei de la pct. I se întemeiază pe împrejurarea că toate faptele au fost comise în toiul nopții (...), pe relațiile temporale strânse cu cel care este urmărit penal separat, B. (...)", etc.

Mai mult, la rubrica ce poartă denumirea marginală "natura și încadrarea juridică a faptei/faptelor penale și dispozițiile legale aplicabile", autoritatea judiciară emitentă a arătat că "A. este suspectat în mod rezonabil de a fi comis prin aceasta (...)".

Așadar, este evident că autoritățile judiciare din Austria au solicitat arestarea și predarea contestatorului în vederea efectuării urmăririi penale cu privire la infracțiunile ce fac obiectul mandatului european de arestare de față.

În ceea ce privește măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reține că aceasta este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței nr. 50 din data de 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței nr. 50 din data de 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2022.

GGC - ED