ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 17 decembrie 2024
Deliberând asupra apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 32 Hv 90/23x din 12.02.2024, pronunțată de Tribunalul de Land Pölten, definitivă la data de 27.03.2024, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1459 zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav și calificat prin efracție, prevăzut de art. 127, art. 128 alin. (1) pct. 5, art. 130 alin. (1) și (2) teza a II-a coroborat cu art. 129 alin. (1) pct. 3 si art. 15 din C. pen. din Austria, înstrăinare a instrumentelor de plată non-cash, prevăzută de art. 241e alin. (1) și (2) teza I- îi din C. pen. din Austria, sustragere permanentă din posesie, prevăzută de art. 135 alin. (1) C. pen. din Austria, sustragere de documente, prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen. din Austria și înstrăinarea mijloacelor de plată destinate plății fără numerar, prevăzută de art. 241e alin. (3) C. pen. din Austria ce au corespondent în legea penală română în infracțiunile de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., operațiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar, prevăzută de art. 250
1
alin. (1) C. pen. și accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) C. pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 1459 zile închisoare.
În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus perioada executată în statul emitent de 316 zile, calculate până la data de 09.10.2024, precum și de la 09.10.2024 la zi.
În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.108 RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin adresa cu nr. x/2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 20.11.2024 sub nr. x/2024, instanța a fost sesizată, în temeiul art. 172 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu lucrarea având ca obiect recunoașterea, transferul și punerea în executare a hotărârii judecătorești de condamnare a numitului A., în vederea executării pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că în fapt, persoana transferabilă A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 32 HV 90/23 x pronunțată de Tribunalul de Land St. Polten, rămasă definitivă la data de 27.03.2024, la pedeapsa de 1459 zile de închisoare, după cum urmează:
A. a sustras respectiv a încercat să sustragă de la alte persoane în mod profesional (art. 70 alin. (1) cifra 3 C. pen.) bunuri mobile străine, și anume numerar într-o valoare care a depășit € 5.000.--, și anume într-o valoare totală de €131.100,- având intenția ca prin însușirea lor să se îmbogățească pe nedrept,
I. prin deschiderea dispozitivelor de închidere cu o cheie obținută în mod ilegal prin efectuarea retragerilor de numerar cu cardurile de bancomat înstrăinate, și anume:1. la 20.07.2023 în 3100 St. Polten de Ia B. der Put numerar de € 20, - precum și de la administratorii băncii C. prin aceea că a sustras de la B. der Put portofelul cu cardul de credit pe numele lui D. der Put, un card de bancomat pe numele lui B. der Put, un card de bancomat pe numele lui D. der Put, și a sustras cu cardul de bancomat înstrăinat al lui B. der Put suma de € 1.500, - (NO 16.2);2. între 20.07.2023 și 04.09.2023 în 3100 st. Polten și Viena de la administratorii băncii E. prin aceea că a sustras prin 46 de acte materiale cu cardul economic înstrăinat, eliberat pentru conturile ale lui D. der PUT și B. der PUT suma de € 129.000 (NO 16.2);
II. la 05.11.2022 în 3370 Ybbs an der Donau numerar de € 130,- prin aceea că a băgat mâna în punga de stofă a lui F., de unde a scos portofelul și conținutul lui (NO 3.2);
III. la 06.03.2023 în 4820 Bad Ischl numerar de € 150,- prin aceea că a băgat mâna în plasa de cumpărături a lui G., de unde a scos portofelul ei precum două carduri de bancomat și un card de credit (NO 3.6);
IV. la 12.07.2023 în 3100 Spratzern numerar de € 300,-prin aceea că a băgat mâna în poșeta lui H., de unde a sustras portofelul ei, și ulterior a aruncat portofelul precum și cardul electronic și cardul de bancomat;
V. pe 14.03.2023 în 3340 Rien numerar de € 20,-prin aceea că a băgat mâna în poșeta lui I. și a sustras portofelul ei și ulterior a aruncat portofelul precum și cardul de credit și de bancomat și cardul electronic (NO 2);
I. a obținui în mod profesional (art. 70 alin. (1) cifra 3 C. pen.) instrumente de plată non-cash de care nu avea voie să dispună, acționând cu intenția ca prin folosirea ei în relații de natură juridică să se îmbogățească pe nedrept, și anume: la 14.03.2023 în 3340 Rien în cursul acțiunii descrise la A./VJ, cardul de credit și de bancomat al lui I.;
II. la 06.03.2023, în 4820 Bad Ischl, în cursul acțiunii descrise la A./III/, două carduri de bancomat și un card de credit al lui G.;
III. la 12.07.2023 în 3100 Spratzern în cursul acțiunii descrise la A./IV./, cardul de bancomat al lui H. (NO 16.2);
IV. la 20.07.2023 în 3100 Spratzern prin acțiunea descrisă la A./1.3J un card de credit pe numele lui D. der Put, un card de bancomat numele Iui D. der Put;
I. a provocat prejudicii altora, prin aceea că le-a sustras în mod definitiv bunuri mobile străine din posesia acestora, și anume portofele, fără a însuși bunurile pentru sine sau pentru o persoană terță, și anume:la 14.03.2023 în 3340 Rien prin acțiunea menționată la A./VJ în dauna lui I., prin aceea că a aruncat portofelul ei într-un container de gunoi;la 05.11.2022 în 3370 Ybbs Van der Donau prin acțiunea menționată la A./II./de la F., prin aceea că a ascuns portofelul ei în raftul unui alt magazin;
I. a suprimat documente asupra cărora n-a avut niciun drept de a dispune, având intenția de a împiedica folosirea lor în relații de natură juridică pentru dovedirea unui drept, unei relații de drept sau unei stări de fapt, și anume:la 06.03.2023 îm 4820 Bad Ischi, prin acțiunea menționată la A./III, certificatul de handicap, permisul de conducere, buletinul si cardul electronic al lui G.; la 12.07.2023 în 3100 Spratzern prin acțiunea menționată la A./IV./, cardul electronic al lui H.;la 20.07.2023 în 3100 Spratzern, prin acțiunea menționată la A./1./3./cardul de asigurare socială a lui B. der Put și D. der Put;la 14.03.2023 în 3340 Rien, prin acțiunea menționată Ia A./VJ, cardul electronic al lui I.;
I. La 24.10.2022 în 2514 Traiskirchen, i-a sustras un bun mobil străin, și anume portofelul lui J., precum și numerar de euro 40; II. a suprimat documente asupra cărora n-a avut niciun drept de a dispune, având intenția de a împiedica folosirea lor în relații de natură juridică pentru dovedirea unui drept, unei relații de drept sau unei stări de fapt, și anume permisul de conducere și buletinul lui J.; II a suprimat instrumente de plată non-cash asupra căror n-a avut niciun drept de a dispune, și anume două carduri de bancomat pe numele K., având intenția de a împiedica folosirea lor în relații juridice.
Procedând la analiza condițiilor prevăzute de lege, Curtea a constatat că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune admiterea sesizării formulate, sens în care a avut în vedere următoarele:
Persoana transferabilă a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă și executorie. Potrivit mențiunilor din certificat, sentința penală nr. 32 Hv 90/23x din 12.02.2024, pronunțată de Tribunalul de Land Pölten, a rămas definitivă la data de 27.03.2024, intimatul aflându-se în prezent în executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria.
Faptele pentru care intimatul a fost condamnat la pedeapsa de 1459 zile de închisoare, prin sentința penală anterior menționată, respectiv furt grav și calificat prin efracție, prevăzut de art. 127, art. 128 alin. (1) pct. 5, art. 130 alin. (1) și (2) teza a II-a coroborat cu art. 129 alin. (1) pct. 3 si art. 15 din C. pen. din Austria, înstrăinare a instrumentelor de plată non-cash, prevăzută de art. 241e alin. (1) și (2) teza I- îi din C. pen. din Austria, sustragere permanentă din posesie, prevăzută de art. 135 alin. (1) C. pen. din Austria, sustragere de documente, prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen. din Austria și înstrăinarea mijloacelor de plată destinate plății fără numerar, prevăzută de art. 241e alin. (3) C. pen. din Austria, au corespondent în legea penală română în infracțiunile de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., operațiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar, prevăzută de art. 250
1
alin. (1) C. pen. și accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) C. pen.
Contrar Ministerului Public, din analiza descrierii faptelor, coroborată cu conținutul normelor de incriminare potrivit C. pen. din Austria, s-a constatat că toate faptele reținute în sarcina inculpatului îmbracă forma consumată, fără a fi rămase în forma tentativei. Pe de altă parte, s-a apreciat că faptele descrise la lit. B), punctele I-IV se circumscriu infracțiunii prevăzute de art. 250
1
alin. (1) C. pen., constând în deținerea, în vederea utilizării frauduloase a unor instrumente de plată fără numerar, respectiv carduri de credit/carduri bancomat, însușite prin săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 228 și 229 C. pen.. Deși conduitele descrise la lit. C) și D) nu au corespondent într-o infracțiune reglementată de C. pen. român, Curtea a constatat că acestea sunt de fapt acțiuni subsecvente faptelor descrise la lit. A) din hotărârea de condamnare, iar o eventuală recunoaștere parțială nu poate avea efecte asupra cuantumului pedepsei rezultante.
S-a apreciat că, în cauză nu se impune adaptarea pedepselor aplicate de autoritățile din Austria, durata acestora nedepășind limita maximă specială a pedepselor prevăzute de legea penală română.
De asemenea, s-a reținut că, din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată este cetățean român.
Referitor la consimțământul persoanei transferabile, s-a constatat că, potrivit mențiunilor din certificat, acesta nu și-a dat acordul de executa pedeapsa în România. Cu toate acestea, s-a reținut situația de excepție prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, întrucât față de acesta, prin hotărârea Oficiului Federal pentru Străini și Azil din 13.05.2024 s-a dispus o interdicție de reședință limitată pe o durată de 10 ani.
Nu în ultimul rând, s-a constatat că în cauză nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163, respectiv: potrivit cazierului judiciar, A. nu a fost condamnat definitiv în România sau în alt stat pentru aceleași fapte penale; persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată este închisoarea și nu constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecarea cauzei în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere și executare formează obiectul prezentei proceduri;
Mai mult, Curtea a constatat că executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.
Împotriva sentinței penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și persoană condamnată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 12 decembrie 2024, sub dosar nr. x/2024, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 17 decembrie 2024.
În esență, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale, întrucât s-a omis deducerea duratei reținerii și arestării provizorii în România în vederea predării în baza mandatului european emis de către autoritățile judiciare din Austria, nefiind dedusă perioada 03.11.2023-28.11.2023, când persoana condamnată a fost reținută și arestată de către autoritățile din România în vederea predării.
Apelantul persoană condamnată, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului arătând că apelantul dorește să continue executarea pedepsei în statul de condamnare, întrucât condițiile de detenție din Austria sunt mai bune decât condițiile din penitenciarele din România.
Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.
Similar primei instanțe, Înalta Curte constată că persoana transferabilă A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 32 HV 90/23 x pronunțată de Tribunalul de Land St. Polten, rămasă definitivă la data de 27.03.2024, la pedeapsa de 1459 zile de închisoare, hotărâre ce a rămas definitivă la data de 27.03.2024, acesta aflându-se în prezent în executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria.
Înalta Curte reține că în prezenta cauză este aplicabilă Decizia - cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, decizie transpusă în legislația internă, atât de statul de condamnare, cât și de România - stat de executare în speță.
Astfel, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Austria față de cetățeanul român A. este condiționată în cauza de față de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeași lege.
Din această perspectivă, prima instanță a reținut în mod legal întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare austriece, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană condamnată A. în contextul faptic descris în certificat, întrunind conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (1) din C. pen., operațiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar prevăzută de art. 250
1
alin. (1) din C. pen. și accesul ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 alin. (1) din C. pen.), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din legea specială.
În cauză, persoana condamnată A. nu a fost de acord cu transferul în România, astfel cum rezultă din actele dosarului, însă prin hotărârea Oficiului Federal pentru Străini și Azil din 13.05.2024 s-a dispus o interdicție de reședință limitată pe o durată de 10 ani.
Nu în ultimul rând, în mod corect, prima instanță a constatat că în cauză nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163, din datele existente în cauză rezultă că persoanei condamnate A. i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, acesta a fost prezent personal la proces, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat și, în fine, nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c) - f) ori de alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În ceea ce privește motivele invocate de apelantul persoană condamnată A. în sensul că apelantul dorește să continue executarea pedepsei în statul de condamnare, întrucât condițiile de detenție din Austria sunt mai bune decât condițiile din penitenciarele din România, Înalta Curte observă că, deși apelantul nu și-a manifestat acordul la transfer, potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, consimțământul acestuia nu este necesar, întrucât este cetățean român, în cauză, fiind incidente dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II a din Legea nr. 302/2004, întrucât față de acesta, s-a dispus o interdicție de reședință limitată pe o durată de 10 ani prin hotărârea Oficiului Federal pentru Străini și Azil din 13.05.2024.
Totodată, aspectele invocate referitoare la condițiile de detenție din România nu se circumscriu motivelor de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii statului emitent.
Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferul acesteia într-un penitenciar din România, din această perspectivă neexistând motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinței apelate.
În ceea ce privește motivul de apel formulat de parchet referitor la omisiunea deducerii perioadei executate de condamnat, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, se impune admiterea apelului și deducerea perioadei reținerii și arestării provizorie în vederea predării.
Astfel, prin sentința apelată, prima instanță a dedus din pedeapsa de 1459 de zile de închisoare, perioada executată în statul emitent de 316 zile, până la data de 09.10.2024, precum și de la data de 09.10.2024 la zi.
Înalta Curte, în raport de actele aflate la dosarul cauzei constată că prin sentința penală nr. 115 din 13.11.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităților judiciare austriece - Parchetul St. Polten, pentru executarea mandatului european de arestare nr. 3St 70/23i-24 din 21.09.2023, emis de către Parchetul Public St. Polten Austria, privind persoana solicitată A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Austria. În temeiul art. 104 alin. (6) și 10 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării cu respectarea termenelor prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 13.11.2023 și până la data de 12.12.2023, inclusiv. De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 03.11.2023 și arestată provizoriu începând cu data de 04.11.2023 până la zi.
Potrivit relațiilor comunicate de către I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene, în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Bacău, predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Austria a avut loc la data de 28.11.2023, prima instanță a dedus durata de 316 zile, începând cu data predării către autoritățile judiciare din Austria, respectiv data de 28.11.2023, or, persoana condamnată A. a fost reținută la data de 03.11.2023 și arestată de la data de 04.11.2023 în vederea predării, astfel încât, se impune ca din durata pedepsei închisorii să fie dedusă și perioada 03.11.2023 - 28.11.2023 executată în România, perioadă ce reprezintă reținerea și arestare provizorie în vederea predării în baza mandatului european de arestare emis de către autoritățile austriece.
Referitor la acest aspect, instanța de control reține că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."
Acest text de lege a fost transpus în dispozițiile art. 17 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care, la alin. (2) statuează că "Autoritatea competentă a statului de executare deduce întreaga perioadă privativă de libertate deja executată în legătură cu pedeapsa în privința căreia s-a pronunțat hotărârea judecătorească din durata totală a pedepsei privative de libertate care trebuie executată."
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. (1) din legea specială, Înalta Curte va deduce din pedeapsa aplicată condamnatului perioada de la data de 03.11.2023 la data de 28.11.2023, reprezentând reținere și arestare provizorie în vederea predării, perioadă ce nu a fost dedusă de prima instanță.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. cu referire la art. 156 alin. (1) din legea specială, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, privind pe persoană condamnată A..
Va desființa, în parte, sentința penală apelată, numai în ceea ce privește deducerea perioadei executate și va deduce și perioada de la data de 03.11.2023 la data de 28.11.2023, reprezentând reținere și arestare provizorie în vederea predării.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rep, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-persoană condamnată A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat persoană condamnată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, privind pe persoană condamnată A..
Desființează, în parte, sentința penală apelată, numai în ceea ce privește deducerea perioadei executate și deduce și perioada de la data de 03.11.2023 la data de 28.11.2023, reprezentând reținere și arestare provizorie în vederea predării.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.
Obligă apelantul-persoană condamnată A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat persoană condamnată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2024.