ÎCCJ, Decizia nr. 147/2022

Asupra cererii de completare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 28 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de intervenție accesorie formulată de A., ca inadmisibilă; a respins cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de pârâtă; a respins excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei și excepția lipsei calității procesuale a pârâtei, ambele invocate de pârâtă.

Prin Hotărârea nr. 9J din 2 aprilie 2018 pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei-judecător B. și, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost aplicată doamnei judecător B. sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din același act normativ.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 28 martie 2018, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, au formulat recurs atât pârâta B., cât și intervenienta A., formându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători dosarul nr. x/2018.

Împotriva Hotărârii nr. 9J din 2 aprilie 2018 și a încheierii din 28 martie 2018, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, a formulat recurs pârâta B., formându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din 22 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 139 C. proc. civ., s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018.

III. Cererile de sesizare a Curții Constituționale

Prin cererea înregistrată la dosarul nr. x/2018, la 24 septembrie 2018, recurenta B. a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor: (i) art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - neconstituțional în raport cu art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și alin. (2) și art. 124 alin. (2) din legea fundamentală, (ii) art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 - neconstituțional în raport cu art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (2), art. 124, art. 126, art. 21 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 129 din legea fundamentală și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, (iii) art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - neconstituțional în raport cu art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și alin. (2) art. 124 alin. (2) și alin. (3) din legea fundamentală și art. 6 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin cererile depuse la dosarul nr. x/2018, recurenta B. a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor: (i) art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - neconstituțional în raport cu art. 1 alin. (5) din legea fundamentală, în raport cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sub aspectul violării dreptului la un proces echitabil, aplicabil cu prioritate conform art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 124, art. 126, art. 21 alin. (3), art. 16 alin. (2) și art. 129 din legea fundamentală; (ii) art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 - neconstituțional în raport cu din legea fundamentală și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; (iii) art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - neconstituțional în raport cu art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și alin. (2) art. 124 alin. (2) și alin. (3) din legea fundamentală și art. 6 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; (iv) art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 - neconstituțional în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - sub aspectul violării dreptului la un proces echitabil, aplicabil cu prioritate conform art. 20 alin. (2) din legea fundamentală -, art. 124, art. 126, art. 21 alin. (3) și art. 16 alin. (2) din legea fundamentală; (v) art. 32 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 - neconstituțional în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție și cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul violării dreptului la un proces echitabil, aplicabil cu prioritate conform art. 20 alin. (2) din legea fundamentală, art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 124, art. 126; (vi) Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (art. I și art. II) - neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (4) din Constituția României .

IV. Hotărârile Înaltei Curți

Prin încheierea din 12 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători: (i) a admis cererile formulate de recurenta B. și a sesizat Curtea Constituțională a României cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (7), art. 44 alin. (1), art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare; (ii) a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin Decizia nr. 83 din 12 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători: (i) a respins recursul declarat de B. și recursul declarat de A. împotriva încheierii din 28 martie 2018 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, ca nefondate; (ii) a respins recursul declarat de B. împotriva Hotărârii nr. 9J din 2 aprilie 2018 și a încheierii din 28 martie 2018 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

V. Cererea de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022 formulată de petentă

Prin cererea comunicată la dosar, la 24 mai 2022, recurenta B. a formulat: (i) în temeiul art. 442 C. proc. civ., cerere de îndreptare a erorilor și omisiunilor din cuprinsul încheierii din 12 aprilie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018; (ii) în temeiul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., cerere de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 100 alin. (2) și art. 100 alin. (1) lit. d1) din Legea nr. 303/204 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu art. 1 alin. (3) și alin. (4), art. 124 alin. (3), art. 133 alin. (1), art. 134 alin. (3) corelat cu art. 16 și art. 21 din Constituția României.

În ceea ce privește cererea enunțată la punctul (i) de mai sus, în temeiul art. 442 C. proc. civ., pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, s-a constituit dosarul nr. x/2018.2.

Aferent cererii menționate la punctul (ii) de mai sus, s-a constituit pe rolul aceleiași instanțe, conform art. 444 C. proc. civ., dosarul nr. x/2018.2.

Intimații nu au depus întâmpinare.

VI. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a dispozitivului

În temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată faptul că, pentru considerentele arătate în continuare, este întemeiată excepția tardivității formulării cererii de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, invocată de instanța de judecată, din oficiu.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, prezenta cerere de completare a dispozitivului vizează încheierea din 12 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea cererilor de sesizare a Curții Constituționale a României formulate de către recurenta B. în cadrul dosarului de recurs (dosar nr. x/2018 la care a fost conexat dosarul nr. x/2018).

Înalta Curte constată faptul că cererea de completare a dispozitivului mai sus-menționată a fost comunicată la dosarul cauzei la 24 mai 2022, prin intermediul poștei electronice .

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în forma aplicabilă prezentei cauze, respectiv forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 310/2018:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Din redactarea textului prevăzut de art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., rezultă faptul că scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a include, în categoria vizată, hotărârile definitive, respectiv hotărârile împotriva cărora nu mai pot fi exercitate căi de atac de reformare, neprezentând relevanță dacă hotărârea respectivă a fost pronunțată într-o cale de atac ordinară sau extraordinară, devolutivă sau nedevolutivă. Această interpretare rezultă, în mod cert, din adăugarea, în categoria hotărârilor cu privire la care cererea de completare a dispozitivului poate fi formulată în termen de 15 zile de la pronunțare, inclusiv a hotărârilor pronunțate "în fond după casarea cu reținere,/.../".

Or, în cauză, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de către recurenta B. nu poate fi atacată cu nicio cale de atac - așa cum prevăd dispozițiile speciale ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare -, fiind astfel o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi supusă niciunei căi de atac de reformare, ordinară sau extraordinară.

Prin urmare, față de considerentele mai sus menționate și raportat la obiectul dosarului pendinte, nu pot avea nicio înrâurire, asupra modalității de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., susținerile petentei cu privire la aplicabilitatea în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, prin care instanța de contencios constituțional a stabilit faptul că prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că "recursul" prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile speciale ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, rezultă faptul că termenul în care recurenta era obligată să formuleze cererea de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022 este de 15 zile de la pronunțarea acesteia.

Făcând aplicarea textelor de lege invocate, Înalta Curte reține faptul că, în cauză, termenul de 15 zile de la pronunțarea încheierii din 12 aprilie 2022, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a expirat la data de 28 aprilie 2022, ora 24:00.

Or, cererea de completare a dispozitivului ce formează obiectul dosarului pendinte a fost depusă, prin intermediul poștei electronice, la 24 mai 2022, ceea ce relevă faptul că actul de procedură a fost făcut cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile imperative ale art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Înalta Curte reține faptul că nu pot fi primite susținerile petentei cu privire la posibilitatea instanței de judecată de a dispune, din oficiu, completarea dispozitivului unei hotărâri judecătorești/încheieri, întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, orice derogare de la acesta fiind, în mod expres și limitativ, prevăzută de lege. Or, legea nu prevede o astfel de derogare în ceea ce privește completarea dispozitivului unei hotărâri judecătorești și, cu atât mai puțin, a dispozitivului unei încheieri de sesizare a Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate, ce se supune reglementării speciale a art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Mai mult, chiar dispozițiile explicite ale art. 444 alin. (1) C. proc. civ. prevăd posibilitatea completării dispozitivului unei hotărâri judecătorești doar la cererea părților "/.../se poate cere completarea hotărârii în același termen în care/.../".

Analizând susținerile petentei cu privire la imposibilitatea acesteia din urmă de a formula cerere de completare a dispozitivului încheierii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, față de faptul că o astfel de cerere ar avea caracter inadmisibil în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, Curtea Constituțională a stabilit faptul că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 "/.../nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de C. proc. civ., ci ca o veritabilă cale de atac devolutivă împotriva hotărârii organului disciplinar/.../" (par. 25).

Or, o astfel de calificare a căii de atac mai sus menționate nu este în măsură să afecteze dreptul părții de a solicita completarea dispozitivului hotărârii judecătorești, distincția făcându-se, în cazul art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., așa cum s-a arătat în cele de mai sus, în raport de caracterul definitiv al hotărârii vizate, și nu de calificarea căii de atac ca ordinară sau extraordinară.

De altfel, Decizia nr. 381 din 31 mai 2018 a Curții Constituționale vizează exclusiv recursul prevăzut de dispozițiile speciale ale art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, pe când, în speță, se pune problema completării dispozitivului unei încheierii de sesizare a Curții Constituționale cu o serie de excepții de neconstituționalitate invocate cu ocazia judecării recursului, chestiune de drept care nu a făcut, în nicio modalitate, obiectul analizei și dezlegării Curții Constituționale în cadrul deciziei mai sus enunțate.

Făcând abstracție de formularea cererii de completare a dispozitivului cu depășirea termenului legal imperativ prevăzut de art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere inclusiv faptul că noua cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 100 alin. (2) și art. 100 alin. (1) lit. d1) din Legea nr. 303/2004 a fost primită la dosar la 28 martie 2022, în timpul ședinței de judecată, nefiind comunicată intimatei Inspecția Judiciară.

De altfel, așa cum s-a consemnat în încheierea de dezbateri din 28 martie 2022 - dosar nr. x/2018, pagina a doua, par. 3 și așa cum rezultă și din înregistrarea ședinței de judecată de la aceeași dată, la interpelarea Înaltei Curți, mandatara recurentei B., doamna judecător C., a arătat că nu este în măsură să susțină noua cerere de sesizare a Curții Constituționale formulată de către recurenta pe care o reprezintă și primită la instanță, prin poștă electronică, la data ședinței de judecată, întrucât nu i-a fost adusă la cunoștință de către mandantă, solicitând să i se comunice cererea pentru lecturare.

Astfel, Înalta Curte a acordat cuvântul părților cu privire la cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate, formulate în scris și depuse de către recurentă încă de la termenul de judecată din 22 octombrie 2018, cu privire la care recurenta, prin mandatar, a pus concluzii cu titlu general, fără a preciza - cu excepția cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2018 - articolele de lege considerate neconstituționale, instanța rămânând în pronunțare cu privire la toate excepțiile de neconstituționalitate invocate în scris și motivate, acestea fiind depuse la fila șase și următoarele din al patrulea volum al dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conexat la prezentul dosar (pagina a treia, primul paragraf din încheierea din 28 martie 2022 - dosar nr. x/2018, dosar nr. x/2018).

După suspendarea ședinței de judecată pentru 10 minute, mandatara recurentei B. a declarat că este în măsură să susțină noua cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional depusă de către recurentă în timpul ședinței de judecată.

Însă, având în vedere faptul că, la termenul de judecată din 28 martie 2022, cercetarea judecătorească, în cadrul dosarului nr. x/2018, a fost încheiată și au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, instanța rămânând în pronunțare atât cu privire la cererile de sesizare a instanței de contencios constituțional ce formează obiectul dosarului asociat nr. x/2018, cât și cu privire la recursurile formulate în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor procedurale incidente, care nu permit depunerea de noi cereri la dosarul cauzei după deschiderea dezbaterilor în fond, sub sancțiunea neluării în seamă a acestora (art. 392 C. proc. civ.).

De asemenea, potrivit art. 247 alin. (3) C. proc. civ., "/.../părțile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare și toate excepțiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute./.../".

Or, în speță, nimic nu împiedica recurenta să formuleze cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 100 alin. (2) și art. 100 alin. (1) lit. d1) din Legea nr. 303/2004 odată cu celelalte cereri de sesizare a Curții Constituționale sau la un alt moment ulterior datei de 22 octombrie 2018, însă până la deschiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Pe de altă parte, noua cerere de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta B. și depusă la dosarul cauzei la ultimul termen de judecată (28 martie 2022), chiar în timpul ședinței de judecată, nu putea face obiectul deliberării, în caz contrar fiind încălcat dreptul la apărare al intimatei Inspecția Judiciară, care, față de faza procesuală a depunerii noii cereri, nu era în măsură să-și exercite, în mod efectiv, dreptul la apărare, în toate prerogativele sale.

Iar, având în vedere faptul că recursul formulat de petentă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în anul 2018, iar cercetarea disciplinară a debutat în anul 2016, acordarea unui nou termen de judecată pentru comunicarea noii cereri de sesizare a Curții Constituționale către intimată și pentru a asigura respectarea principiilor fundamentale ale dreptului civil, prevăzute de art. 8, art. 13, art. 14, art. 15 din C. proc. civ., ar fi determinat, în mod evident, extinderea duratei procesului, premisă incompatibilă cu asigurarea respectării termenului rezonabil de examinare a cauzei.

Or, o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil, în lumina art. 6 paragr. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, este reprezentată de examinarea cauzei într-un termen rezonabil, care, în speță, având în vedere conduita procesuală a recurentei, nu putea fi asigurat în condițiile acordării de noi termene de judecată în vederea soluționării unor cereri depuse, în mod repetat, de către recurentă chiar în ziua ședințelor de judecată sau în timpul desfășurării acestora, în condițiile în care nimic nu împiedica recurenta să formuleze această ultimă cerere de sesizare a Curții Constituționale în același timp cu cele formulate în anul 2018 sau, cel puțin, până la terminarea cercetării judecătorești efectuate în cauză și începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Completul de 5 judecători va respinge, ca tardivă, cererea de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, formulată de petenta B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea formulată de recurenta B. privind completarea dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunțare.

Recursul va fi depus la Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM