ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4597/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 78/F din 29

septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov s-a respins plângerea formulată de

petentul B.N. împotriva Ordonanței din 21 mai 2010, emisă în Dosar nr.

133/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

S-a consemnat că, la

data de 14 iulie 2010, sub nr. 589/64/2010, s-a înregistrat plângerea formulată

de petentul B.N. împotriva Ordonanței din 21 mai 2010, emisă în Dosar nr.

133/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de G.A., B.G., V.C., M.A. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen. și totodată, disjungerea și declinarea cauzei în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, competent să efectueze

cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin.

(1), (2), (3) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., față de numiții

C.I., C.M., iar față de P.I. relativ la infracțiunea prevăzută de art. 220

alin. (1), (2), (3) C. pen., precum și împotriva ordonanței procurorului

general din data de 28 iunie 2010, prin care plângerea pe care a formulat-o

petentul contra primei soluții a fost respinsă.

În motivare petentul

a arătat că judecătorul G.A., grefierul M.A., executorul judecătoresc B.G.,

avocatul V.C. nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, deoarece a fost

pronunțată o hotărâre judecătorească, fără a se fi ținut cont de probele de la

dosar, fie a fost pus să semneze înscrisuri, fie hotarul cu țăruș nu a fost

trasat corect anterior fiind mutat prin strămutarea semnelor de către C.I. și

M., inclusiv de către P.I..

Au fost atașate

Dosarul penal nr. 133/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

plângerea petentului împotriva ordonanței din acest dosar, ordonanța

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data

de 28 iunie 2010, prin care a fost rezolvată această plângere, adresa de

comunicare a acestei soluții către petent, precum și confirmarea de primire.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că plângerea este

neîntemeiată.

În continuare

petentul a înțeles a critica sentința pronunțată prin promovarea căii de atac a

recursului.

În motivarea căii de

atac recurentul a revenit cu aceleași doleanțe, a arătat că judecătorul G.A.,

grefierul M.A., executorul judecătoresc B.G., avocatul V.C. nu și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu, deoarece a fost pronunțată o hotărâre judecătorească,

fără a se fi ținut cont de probele de la dosar, fie a fost pus să semneze

înscrisuri, fie hotarul cu țăruș nu a fost trasat corect anterior fiind mutat

prin strămutarea semnelor de către C.I. și M., inclusiv de către P.I., faptele

fiind reale, ancorându-și susținerile în o serie de împrejurări concrete

examinabile într-un cadru ce ține mai mult de materia civilă.

Instanța de recurs

reține următoarele:

La data de 20 aprilie

2010, petentul B.N. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu

plângere penală împotriva judecătorului G.A., grefierului M.A., executorului

judecătoresc B.G., avocatului V.C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., dat

fiind faptul că a fost pronunțată o hotărâre judecătorească contrar probelor de

la dosar, i s-au dat înscrisuri să le semneze fără să știe ce semnează, hotarul

i-a fost mutat prin strămutarea semnelor de către C.I. și M., P.I..

Prin ordonanța

procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov din 21 mai 2010,

emisă în Dosar nr. 133/P/2010 s-a dispus neînceperea urmării penale față de

G.A., B.G., V.C. și M.A., respectiv disjungerea și declinarea cauzei în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, competent să efectueze

cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin.

(1), (2), (3) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., față de numiții

C.I., C.M., iar față de P.I., pentru art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În aceste condiții

cadrul de examinare al plângerii, implicit și al recursului, este limitat,

știindu-se că soluția de disjungere nu poate fi supusă controlului de la art.

278

1

C. proc. pen., deși recurentul implică în motivele de recurs

toate persoanele față de care a formulat inițial plângerea.

Pentru a dispune

astfel, procurorul a reținut următoarele:

În anul 2003 B.G.N. a

reclamat pe C.I., C.M. și P.I. la Judecătoria Zărnești pentru a se stabili o

servitute de trecere, atât cu utilajul, cât și cu piciorul. S-a dispus, în

dosar, efectuarea unei expertize tehnice, potrivit căreia expertul a stabilit

că a existat un drum de acces de o lățime de 4 metri, în urma unei succesiuni

după ieșirea din indiviziune (Sentința civilă nr. 10043 din 28 noiembrie 1991 a

Judecătoriei Brașov). Expertiza tehnică întocmită în anul 2003 arată că drumul

de acces, stabilit ca și servitute la ieșirea din indiviziune, în anul 1991, nu

a fost folosit. Prin Sentința civilă nr. 116 din 4 noiembrie 2003 a

Judecătoriei Zărnești s-a respins acțiunea reclamantului B.G.N., hotărâre ce a

rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5944 din 6 iulie 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție. În apel, reclamantul a formulat o cerere nouă constând

în respectarea unui drept de servitute existent și revendicarea unui teren în

suprafață de 600 m

2

de la B.V., ce nu avea calitatea de pârât.

Sentința civilă nr. 116 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Zărnești a fost

pronunțată de judecător T.D. și grefier Ș.C. și nicidecum de judecător G.A..

În anul 2006, același

reclamant a formulat la Judecătoria Zărnești o altă reclamație împotriva

numiților C.I., P.I., B.V. și B.M., prin care a solicitat o altă servitute de

trecere (Dosar nr. 575/C/2006). S-a pronunțat Sentința civilă nr. 439 din 13

aprilie 2007 a Judecătoriei Zărnești (judecător G.A., grefier M.A.), prin care

s-a respins acțiunea reclamantului B.G.N..

Din studierea actelor

s-a constat că judecătorul și grefierul și-au îndeplinit atribuțiile de

serviciu, avocatul, ca și reprezentant al părții nu poate fi subiect al

infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., semnând înscrisuri în numele

acestora.

Din Dosarul

execuțional nr. 8 din 13 ianuarie 2006 rezultă că numiții C.I., C.M. și P.I. au

solicitat executarea silită a cheltuielilor de judecată dispuse de instanță, în

fond și căi de atac, în sarcina lui B.N., astfel că executorul B.G. și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu.

Ca detaliu juridic,

împotriva soluției, petentul a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care prin ordonanța din 28 iunie

2010, a respins-o ca nefondată, întrucât hotărârea judecătorească pronunțată de

judecător poate fi atacată și reformată în căile de atac, iar activitatea

grefierei, a executorului judecătoresc și a avocatei se înscrie în limitele

legalității, nefiind identificată nicio încălcare a atribuțiilor de serviciu.

Față de actele și

lucrările dosarului, și instanța de control judiciar constată că modul în care

judecătorul, grefierul, avocatul și executorul judecătoresc și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu sunt în concordanță cu dispozițiile legale și nu se

poate reține vreo faptă de natură penală.

Până la urmă o hotărâre

judecătorească pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu căile ordinare

de atac, prin urmare, judecătorului G.A., care a soluționat Dosarul civil nr.

439 din 13 aprilie 2007, în care reclamant a fost B.G.N., nu i se poate reține

săvârșirea vreunei infracțiuni fiindcă a respins acțiunea acestuia. Orice

persoană nemulțumită de modul de soluționare a unui dosar poate să uziteze de

căile de atac prevăzute de lege și nu să se prevaleze de dreptul de petiționare

înțeles cu totul greșit în sensul că dacă o persoană se arată dezamăgită de o

judecată implicit avem de a face cu comiterea de infracțiuni de către cei ce au

înfăptuit-o.

De asemenea,

grefierul M.A., executorul judecătoresc B.G. și avocatul V.C. și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, potrivit legilor și

Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, fie prin

tehnoredactarea hotărârii, fie prin reprezentarea părții adverse sau prin

punerea în executare a unei hotărâri.

Așa fiind, atâta

vreme cât instanța de fond, pe aceleași argumente, a constatat ca fiind legală

și temeinică ordonanța procurorului din 21 mai 2010 dată în Dosar nr.

133/P/2010, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

respingând, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G.N., cu obligarea

la cheltuieli judiciare, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., soarta

recursului de față, prin care se reiterează doleanțele inițiale, respinse de

organele judiciare abilitate în a se pronunța pe problemele ridicate, este de

respins ca nefondat pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva Sentinței penale nr.

78/F din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 decembrie 2010.