ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4597/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 78/F din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov s-a respins plângerea formulată de petentul B.N. împotriva Ordonanței din 21 mai 2010, emisă în Dosar nr. 133/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. S-a consemnat că, la data de 14 iulie 2010, sub nr. 589/64/2010, s-a înregistrat plângerea formulată de petentul B.N. împotriva Ordonanței din 21 mai 2010, emisă în Dosar nr. 133/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.A., B.G., V.C., M.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și totodată, disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, competent să efectueze cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen.

și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., față de numiții C.I., C.M., iar față de P.I. relativ la infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen., precum și împotriva ordonanței procurorului general din data de 28 iunie 2010, prin care plângerea pe care a formulat-o petentul contra primei soluții a fost respinsă. În motivare petentul a arătat că judecătorul G.A., grefierul M.A., executorul judecătoresc B.G., avocatul V.C. nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, deoarece a fost pronunțată o hotărâre judecătorească, fără a se fi ținut cont de probele de la dosar, fie a fost pus să semneze înscrisuri, fie hotarul cu țăruș nu a fost trasat corect anterior fiind mutat prin strămutarea semnelor de către C.I.

și M., inclusiv de către P.I.. Au fost atașate Dosarul penal nr. 133/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângerea petentului împotriva ordonanței din acest dosar, ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 28 iunie 2010, prin care a fost rezolvată această plângere, adresa de comunicare a acestei soluții către petent, precum și confirmarea de primire. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că plângerea este neîntemeiată. În continuare petentul a înțeles a critica sentința pronunțată prin promovarea căii de atac a recursului. În motivarea căii de atac recurentul a revenit cu aceleași doleanțe, a arătat că judecătorul G.A., grefierul M.A., executorul judecătoresc B.G., avocatul V.C.

nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, deoarece a fost pronunțată o hotărâre judecătorească, fără a se fi ținut cont de probele de la dosar, fie a fost pus să semneze înscrisuri, fie hotarul cu țăruș nu a fost trasat corect anterior fiind mutat prin strămutarea semnelor de către C.I. și M., inclusiv de către P.I., faptele fiind reale, ancorându-și susținerile în o serie de împrejurări concrete examinabile într-un cadru ce ține mai mult de materia civilă. Instanța de recurs reține următoarele: La data de 20 aprilie 2010, petentul B.N. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu plângere penală împotriva judecătorului G.A., grefierului M.A., executorului judecătoresc B.G., avocatului V.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., dat fiind faptul că a fost pronunțată o hotărâre judecătorească contrar probelor de la dosar, i s-au dat înscrisuri să le semneze fără să știe ce semnează, hotarul i-a fost mutat prin strămutarea semnelor de către C.I. și M., P.I.. Prin ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov din 21 mai 2010, emisă în Dosar nr. 133/P/2010 s-a dispus neînceperea urmării penale față de G.A., B.G., V.C. și M.A., respectiv disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, competent să efectueze cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen.

și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., față de numiții C.I., C.M., iar față de P.I., pentru art. 220 alin. (1), (2), (3) C. pen. În aceste condiții cadrul de examinare al plângerii, implicit și al recursului, este limitat, știindu-se că soluția de disjungere nu poate fi supusă controlului de la art. 278 1 C. proc. pen., deși recurentul implică în motivele de recurs toate persoanele față de care a formulat inițial plângerea. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: În anul 2003 B.G.N. a reclamat pe C.I., C.M. și P.I. la Judecătoria Zărnești pentru a se stabili o servitute de trecere, atât cu utilajul, cât și cu piciorul. S-a dispus, în dosar, efectuarea unei expertize tehnice, potrivit căreia expertul a stabilit că a existat un drum de acces de o lățime de 4 metri, în urma unei succesiuni după ieșirea din indiviziune (Sentința civilă nr. 10043 din 28 noiembrie 1991 a Judecătoriei Brașov).

Expertiza tehnică întocmită în anul 2003 arată că drumul de acces, stabilit ca și servitute la ieșirea din indiviziune, în anul 1991, nu a fost folosit. Prin Sentința civilă nr. 116 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Zărnești s-a respins acțiunea reclamantului B.G.N., hotărâre ce a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5944 din 6 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În apel, reclamantul a formulat o cerere nouă constând în respectarea unui drept de servitute existent și revendicarea unui teren în suprafață de 600 m 2 de la B.V., ce nu avea calitatea de pârât. Sentința civilă nr. 116 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Zărnești a fost pronunțată de judecător T.D. și grefier Ș.C.

și nicidecum de judecător G.A.. În anul 2006, același reclamant a formulat la Judecătoria Zărnești o altă reclamație împotriva numiților C.I., P.I., B.V. și B.M., prin care a solicitat o altă servitute de trecere (Dosar nr. 575/C/2006). S-a pronunțat Sentința civilă nr. 439 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Zărnești (judecător G.A., grefier M.A.), prin care s-a respins acțiunea reclamantului B.G.N.. Din studierea actelor s-a constat că judecătorul și grefierul și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, avocatul, ca și reprezentant al părții nu poate fi subiect al infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., semnând înscrisuri în numele acestora. Din Dosarul execuțional nr. 8 din 13 ianuarie 2006 rezultă că numiții C.I., C.M.

și P.I. au solicitat executarea silită a cheltuielilor de judecată dispuse de instanță, în fond și căi de atac, în sarcina lui B.N., astfel că executorul B.G. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. Ca detaliu juridic, împotriva soluției, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care prin ordonanța din 28 iunie 2010, a respins-o ca nefondată, întrucât hotărârea judecătorească pronunțată de judecător poate fi atacată și reformată în căile de atac, iar activitatea grefierei, a executorului judecătoresc și a avocatei se înscrie în limitele legalității, nefiind identificată nicio încălcare a atribuțiilor de serviciu. Față de actele și lucrările dosarului, și instanța de control judiciar constată că modul în care judecătorul, grefierul, avocatul și executorul judecătoresc și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu sunt în concordanță cu dispozițiile legale și nu se poate reține vreo faptă de natură penală.

Până la urmă o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu căile ordinare de atac, prin urmare, judecătorului G.A., care a soluționat Dosarul civil nr. 439 din 13 aprilie 2007, în care reclamant a fost B.G.N., nu i se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni fiindcă a respins acțiunea acestuia. Orice persoană nemulțumită de modul de soluționare a unui dosar poate să uziteze de căile de atac prevăzute de lege și nu să se prevaleze de dreptul de petiționare înțeles cu totul greșit în sensul că dacă o persoană se arată dezamăgită de o judecată implicit avem de a face cu comiterea de infracțiuni de către cei ce au înfăptuit-o. De asemenea, grefierul M.A., executorul judecătoresc B.G.

și avocatul V.C. și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, potrivit legilor și Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, fie prin tehnoredactarea hotărârii, fie prin reprezentarea părții adverse sau prin punerea în executare a unei hotărâri. Așa fiind, atâta vreme cât instanța de fond, pe aceleași argumente, a constatat ca fiind legală și temeinică ordonanța procurorului din 21 mai 2010 dată în Dosar nr. 133/P/2010, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingând, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G.N., cu obligarea la cheltuieli judiciare, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., soarta recursului de față, prin care se reiterează doleanțele inițiale, respinse de organele judiciare abilitate în a se pronunța pe problemele ridicate, este de respins ca nefondat pe considerentele art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva Sentinței penale nr. 78/F din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2010.