ÎCCJ, Decizia nr. 103/2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2139 din 20 octombrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat ca netimbrată cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021. Recurentul nu a depus, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.

În cererea de recurs, recurentul arată că în cauza nr. x/2021 a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Pentru judecarea acestei cereri, instanța i-a pus în vedere petentului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Împotriva modului de stabilire a acestei taxe, recurentul a formulat cerere de reexaminare, prin care a susținut că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, raportându-se la considerentele sentinței civile nr. 68/2019, pronunțate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2018, în care recurentul a fost parte, în contradictoriu cu intimata Universitatea "B." din Ploiești, sentință rămasă definitivă prin Decizia nr. 1293 din 22 octombrie 2019 Curții de Apel Ploiești. În această sentință s-a reținut că noțiunea de obligație poate fi una generală (pur formală sau opțională pentru partea căreia i se opune) ceea ce l-a determinat pe recurent să susțină că obligația sa de a timbra cererea de strămutare este una opțională și, în consecință, acțiunea sa nu poate fi anulată pe motiv că nu a atașat la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 5 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Recurentul arată că soluția de respingere a cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru i-a fost comunicată prin intermediul serviciilor poștale la data de 25 octombrie 2021 (adică, la 5 zile după judecarea cauzei), în lipsa sa și nefiind legal citat pentru termenul din 20 octombrie 2021.

Având în vedere toate acestea, apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În concluzie, solicită desființarea hotărârii nr. 2139 din 20 octombrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a putea timbra cererea de strămutare și de a avea acces la justiție și la judecarea pe fond a cauzei. Invocă în acest sens dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției netimbrării recursului. C., de asemenea, respingerea recursului, ca inadmisibil, având în vedere că cererea inițială de strămutare a fost anulată ca netimbrată.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția netimbrării recursului, invocată de intimata Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești prin întâmpinare.

Actele normative referitoare la taxele judiciare de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor judiciare de timbru corespunzătoare.

În speță, prin adresa emisă la data de 23 noiembrie 2021, s-a pus în vedere recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, pentru soluționarea recursului declarat.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul a formulat cerere de reexaminare prin care a susținut că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, raportându-se, de asemenea, la considerentele sentinței civile nr. 68/2019 pronunțate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2018. Prin încheierea din 31 ianuarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a admis cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petent. Înalta Curte a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 și că taxa judiciară de timbru ce trebuie achitată în vederea soluționării cererii de recurs din dosarul nr. x/2021, este în cuantum de 20 RON.

Înalta Curte constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra cererea la data judecării recursului, deși i-a fost comunicată obligația de achitare a taxei judiciare de timbru de 20 RON datorată pentru soluționarea recursului declarat, astfel cum rezultă din adresa de la dosarul de recurs.

Înalta Curte reține, de asemenea, că, în cauză, petentul nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (2) - (3) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

De asemenea, prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc faptul că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, această cerință fiind prevăzută, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, sub sancțiunea nulității.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte reține, de asemenea, că una dintre regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac. Din această perspectivă, calea de atac exercitată în prezenta cauză, respectiv, recursul formulat împotriva unei decizii definitive, respectiv împotriva încheierii nr. 2139 din 20 octombrie 2021 pronunțate de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție apare ca fiind inadmisibilă.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte, constatând că recurentul nu și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 2139 din 20 octombrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2022.

Procesat de GGC - LM