ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 97/2026

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2026

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat ca, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună intabularea proprietății defunctului B., compusă din teren agricol în suprafață de 3,04 ha situată în județul Buzău, conform titlului de proprietate nr. x din 15.02.1994 pe numele A., singurul moștenitor în viață.

Prin sentința civilă nr. 605 din 15.09.2022 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/2022, instanța a admis excepția necompetenței Judecătoriei Pogoanele și a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 35 din 26.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis excepția nulității recursului invocată din oficiu și a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 605 din 15.09.2022 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, având ca obiect "ordonanță președințială - intabulare drept proprietate".

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestație în anulare, precizând că motivele le va depune în termen legal până la primul termen de judecată.

Prin decizia civilă nr. 4 din 12 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis excepția de perimare invocată din oficiu și a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 35/26.10.2022 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A..

Prin decizia nr. 169 din 5 august 2025, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția perimării recursului, invocată din oficiu.

A constatat perimat recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 4 din 12 februarie 2024 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Împotriva deciziei nr. 169 din 5 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., învederând că motivele de recurs vor fi depuse la dosar înaintea primului termen de judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la aspectul procedural al timbrajului, se reține că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanță de urgență.

De asemenea, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, prin rezoluție s-a stabilit că recurentul datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Această obligație procesuală a fost comunicată recurentului în data de 14 noiembrie 2025 (la adresa de domiciliu indicată în cuprinsul memoriului de recurs), conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Cu toate acestea, recurentul nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 28 ianuarie 2026, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

În considerarea normelor legale enunțate, Înalta Curte constată că prezentul recurs nu a fost timbrat anticipat, iar recurentul nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a adus la cunoștință cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea căii extraordinare de atac, la data de 14 noiembrie 2025.

Totodată, se reține că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru recurentul nu a formulat cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Distinct de împrejurarea evocată anterior, se constată și că memoriul de recurs nu îndeplinește nici condiția de formă referitoare la semnarea cererii.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic", iar dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă inclusiv semnătura părții.

În cauză, Înalta Curte a constatat că memoriul de recurs nu poartă semnătura părții, astfel că i s-a pus în vedere recurentului obligația de a semna cererea de recurs sau de a înainta instanței un exemplar semnat al acesteia, sub sancțiunea anulării căii de atac.

Obligația procesuală stabilită în sarcina recurentului a fost comunicată acestuia la adresa de domiciliu, la data de 14 noiembrie 2025, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, însă partea nu a înțeles să se conformeze obligației legale care i-a fost adusă la cunoștință de către instanță.

Pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurentul avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs cu semnătura olografă scanată sau cu semnătura electronică validă atașată, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, fie de a expedia prin poștă sau prin curier rapid un exemplar semnat olograf al cererii de recurs, fie să se prezinte la compartimentul de registratură al instanței ori în fața instanței de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea cererii.

În speță, însă, niciuna dintre aceste ipoteze nu este îndeplinită, recurentul rămânând în pasivitate în legătură cu obligația procesuală care i-a fost adusă la cunoștință și care îi revenea potrivit legii.

În ceea ce privește sancțiunea pentru lipsa semnăturii, olografe sau electronice, dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că o astfel de omisiune se sancționează cu nulitatea cererii de recurs, astfel încât Înalta Curte urmează a da eficiență acestor dispoziții legale.

Referitor la termenul de exercitare a căii de atac, Înalta Curte reține că cererea de recurs este tardiv formulată, în raport cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare."

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al normei, se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 169 a Curții de Apel Ploiești, a fost pronunțată la 5 august 2025 dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Prin urmare, față de data pronunțării hotărârii recurate, 5 august 2025, termenul de 5 zile s-a împlinit la data de 11 august 2025 (luni), calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar cererea de recurs a fost transmisă prin poștă electronică la data de 5 septembrie 2025, cu depășirea termenului reglementat de dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum norma invocată prevede sancțiunea procedurală a nulității în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă această sancțiune.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 169 din 5 august 2025 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 169 din 5 august 2025 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.