ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 100/2025

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 7 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a clădirii situate în localitatea Buzău, b-dul x nr. 4-6, carte funciară nr. x/4.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Buzău

Prin sentința civilă nr. 1927 din data de 22 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Buzău a respins acțiunea ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 50 din data de 25 ianuarie 2022, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins apelul promovat de către reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1927 din data de 22 aprilie 2021 pronunțate de Judecătoria Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., ca nefondat.

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 88 din data de 11 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția perimării, invocată din oficiu, și a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar C..

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție

Împotriva deciziei civile nr. 88 din data de 11 martie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 30 iulie 2024, sub nr. x/2019, și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că nu a operat perimarea, având în vedere că a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății din data de 20 februarie 2023, cale de atac care a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție, în decembrie 2023.

În opinia recurentei-reclamante, în primul rând, cauza nu a rămas în nelucrare, câtă vreme instanța superioară a fost învestită în termen și a judecat o cerere de recurs împotriva unei încheieri care împiedica judecata în continuare a cauzei, iar, în al doilea rând, chiar dacă s-ar reține că pricina a rămas în nelucrare, această situație nu îi este imputabilă.

Totodată, a afirmat că, în speță, sunt întrunite condițiile art. 416 alin. (3) teza ultimă C. proc. civ., iar cursul perimării a fost întrerupt prin formularea cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare.

II.3. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-pârâtă B. S.R.L., prin lichidator judiciar CII C., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, și excepția lipsei de obiect a recursului.

II.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 septembrie 2024, Înalta Curte, în temeiul art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 21 ianuarie 2025, când a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului față de lipsa semnăturii de pe cererea de recurs.

II.5. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu prioritate, excepția nulității recursului, pentru lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic", iar dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă inclusiv semnătura părții.

În speță, cererea de recurs a fost înaintată Curții de Apel Ploiești prin intermediul poștei electronice, la data de 15 martie 2024 .

Prin rezoluția de primire a dosarului, aflată la fila x, Înalta Curte a constatat că memoriul de recurs nu este semnat de către parte, astfel că, prin adresele emise la data de 14 august 2024, s-a comunicat recurentei-reclamante obligația de a complini lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, sub sancțiunea anulării cererii.

Această obligație a fost recomunicată recurentei-reclamante prin citațiile emise pentru termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2025, împrejurare ce rezultă din conceptul de citare aflat la fila x și din dovezile de înmânare aflate la filele x și 63.

În acord cu dispozițiile legale anterior menționate, recurenta-reclamantă avea posibilitatea fie de a semna olograf cererea dedusă judecății, fie de a utiliza o semnătură electronică sau o semnătură electronică extinsă, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., care instituie excepția de la regula semnăturii olografe.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 267 C. proc. civ. prevăd că "înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispozițiilor legii speciale", iar cele ale art. 268 alin. (2) C. proc. civ. condiționează valabilitatea și eficiența juridică în plan procesual a semnăturii electronice de reproducerea acesteia în condițiile prevăzute de legea specială (Legea nr. 455/2001 și H.G. nr. 1295/2001 privind normele de aplicare a acesteia).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, "în înțelesul prezentei legi (...) 2. înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică, între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".

De asemenea, potrivit art. 5 din același act normativ, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată".

În ceea ce privește sancțiunea pentru lipsa semnăturii olografe sau electronice, art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevede că aceasta este nulitatea cererii de recurs.

Prin urmare, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurenta-reclamantă avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs cu semnăturile olografe scanate sau cu semnături electronice valide atașate, în condițiile legii speciale menționate anterior, fie de a expedia prin poștă un exemplar semnat olograf al cererii de recurs, fie să se prezinte la compartimentul de registratură al instanței ori în fața instanței de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea cererii.

În speță, însă, niciuna dintre aceste ipoteze nu se verifică, recurenta-reclamantă rămânând în pasivitate în legătură cu obligația procesuală care i-a fost adusă la cunoștință și care îi revenea potrivit legii.

În aceste condiții, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea cererii de recurs formulate de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 88 din data de 11 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 88 din data de 11 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.