ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 245/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 2.03.2018 sub numărul x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1450 RON creanță lichidă și exigibilă reprezentând contravaloarea facturii nr. x/10.08.2016 reprezentând manoperă și materiale reparație autoturism x, proprietatea pârâtului, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra debitului, de la data de 10.08.2016 până la plata efectivă, dobândă cuantificată la suma de 183 RON, respectiv obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 398 pronunțată la data de 31.01.2019, Judecătoria Buzău a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului și a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B., fiind obligat pârâtul la plata sumei de 1450 RON contravaloare reparații și la dobânda legală calculată de la data de 10.08.2016 până la plata debitului, precum și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 376,50 RON (taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat redus conform prevederilor art. 451 C. proc. civ.).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel B., solicitând admiterea apelului și respingerea cererii ca neîntemeiată; totodată, S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare și apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1180, pronunțată în data de 19 septembrie 2019, Tribunalul Buzău a respins atât apelul formulat de pârâtul B., cât și apelul incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiate.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâtul B., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din 16 decembrie 2020, recursul a fost suspendat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților și pentru faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol, urmare referatului întocmit de serviciul arhivă din cadrul instanței, la 17 februarie 2022 pentru a se verifica de către instanță dacă recursul îndeplinește condițiile de perimare.

Prin decizia nr. 40 din 17 februarie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a constatat perimarea cererii de recurs formulată de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 1180 din data de 19.09.2019, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 40 din 17 februarie 2022,pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, pârâtul B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac formulate și respingerea excepției de perimare pentru următoarele motive:

În motivarea recursului s-a susținut că, în mod neîntemeiat, a fost admisă excepția de perimare a cererii de recurs, având in vedere faptul că în interiorul termenului de 6 luni instituit de art. 416 C. proc. civ. recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Astfel, cererea de recurs a fost suspendată la 16.12.2020, încheierea fiindu-i comunicată recurentului la 10.01.2021, iar cererea de repunere pe rol a fost formulată și depusă la dosar la 14.06.2021 prin poșta electronică, astfel cum rezulta din conținutul e-mailului atașat. Față de acest considerent, recurentul a solicitat să se constate că nu a intervenit perimarea cererii de recurs și să se dispună continuarea judecării cauzei.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, reține următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă supusă cenzurii instanței de recurs prin calea de atac exercitată vizează soluția Curții de Apel Ploiești dată excepției perimării recursului declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 1180 din data de 19.09.2019, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea formulată, recurentul a criticat decizia curții de apel, arătând că, în mod neîntemeiat, a fost admisă excepția de perimare a cererii de recurs, având in vedere faptul că, în interiorul termenului de 6 luni, instituit de art. 416 C. proc. civ., a formulat și depus cerere de repunere pe rol a cauzei, la 14.06.2021, prin poșta electronică, astfel cum rezulta din conținutul e-mailului atașat.

Cum recurentul a invocat nerespectarea dispozițiilor care reglementează instituția perimării, înseamnă că aceste critici pot fi analizate prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. De asemenea, potrivit art. 420 C. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate și poate fi invocată și pe cale de excepție în camera de consiliu sau în ședință publică.

Perimarea este o sancțiune procedurală care operează de drept, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având în vedere că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părților le revin în cursul procesului o serie de obligații, printre care, aceea de îndeplinire a actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, de a-și proba pretențiile și apărările, de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

În speță, prin decizia recurată, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, la 16 decembrie 2020, cauza a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dosarul rămânând în nelucrare din motive imputabile părții timp de mai mult de 6 luni. Totodată, a reținut, în aplicarea art. 416 C. proc. civ. și art. 420 din același cod, că, în cauză, nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, sens în care se impune constatarea perimării cererii.

Deși, prin criticile formulate, recurentul a arătat că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în interiorul termenului de 6 luni, instituit de art. 416 C. proc. civ., susținând că aceasta a fost depusă la dosar la 14.06.2021, prin poșta electronică, potrivit e-mailului pe care l-a atașat, Înalta Curte constată că înscrisul depus nu face dovada celor afirmate de recurent, acesta nefiind, de altfel, înregistrat la instanță și neaflându-se la dosarul curții de apel.

În considerentele deciziei recurate s-a reținut, în mod expres, că, în cauză, nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, acesta fiind temeiul constatării perimării cererii.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În cauză, de la data suspendării judecății (16 decembrie 2020) și până la data constatării perimării prin decizia atacată (17 februarie 2022), recurentul nu a efectuat niciun act procedural cu eficiența pretinsă de către acesta, adică din care să rezulte intenția de a continua judecata, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ., în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.

Așa fiind, întrucât nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, având în vedere că prin încheierea din 16 decembrie 2020, cauza a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar aceasta nu a mai fost urmată, din motive imputabile părții, de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii, în mod corect, instanța a constatat îndeplinirea condițiilor perimării.

În considerarea celor prezentate anterior, decizia instanței de apel este legală, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 40 din 17 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.