ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1519/2023

Dosarul nr. x/2009 I.1.1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 29 octombrie 2009, sub nr. x/2009, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Comuna Săhăteni reprezentată prin Primar și B., solicitând ca pe cale de hotărâre judecătorească să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului casă de locuit compus din trei camere, hol, bucătărie și baie, corpului de clădire cu destinația bucătărie, anexelor gospodărești constând în coteț pentru găini, coteț pentru porci, coteț pentru capre, bazin colector de apă și grup sanitar vidanjabil, situate în comuna Săhăteni, sat Săhăteni județul Buzău. În motivarea cererii a arătat că, în perioada 1991-2002, pe terenul aparținând pârâtului B. - tatăl său, situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni județul Buzău, a edificat imobilele precizate; în anul 2005, a încheiat cu tatăl său un antecontract de vânzare-cumpărare pentru terenul pe care sunt edificate construcțiile, însă nu s-a putut perfecta actul autentic deoarece terenul nu fusese înscris în cartea funciară. A menționat că imposibilitatea înscrierii terenului s-a datorat construcțiilor edificate de reclamant pe teren, fără a deține act de proprietate pentru ele; în prezent, îi este necesar act de proprietate asupra imobilelor pentru a încheia ulterior actul autentic de înstrăinare a terenului. I.1.

Sentința pronunțată de Judecătoria Buzău, secția civilă, în dosarul nr. x/2009 Prin sentința civilă nr. 2035 din data de 18 martie 2010, pronunțată în dosarul nr. x/2009, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comuna Săhăteni reprezentată prin Primar și B.. A constatat că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra: imobilului casă de locuit compus din trei camere, hol, bucătărie și baie; corpului de clădire cu destinația bucătărie; anexelor gospodărești constând în coteț pentru găini, coteț pentru porci, coteț pentru capre, bazin colector pentru apă și grup sanitar, edificate pe terenul în suprafață de 240 m.p. proprietatea pârâtului B., situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni județul Buzău, cu vecini N - C.., E - familia D., S - familia Bratu, V - ieșire la drum comunal. Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Buzău, secția civilă, prin prisma susținerilor reclamantului, a constatat că pe terenul în suprafață de 240 m.p. aparținând tatălui reclamantului, situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni județul Buzău, reclamantul a edificat în intervalul 1991-2002, fără autorizație de construcție, un imobil casă de locuit cu trei camere, un corp de clădire cu destinația bucătărie, anexe gospodărești constând în cotețe pentru păsări, porci și capre, bazin colector pentru apă și grup sanitar. A apreciat că nu este un impediment în constatarea dreptului de proprietate, ci doar o operațiune administrativă subsecventă, faptul că imobilele nu au fost înregistrate în evidențele agricole sau fiscale ale localității. Instanța a reținut că, potrivit art. 492 C. civ., proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor edificate pe acest teren; situația contrară, în care o persoană edifică un imobil pe un teren aparținând altuia, iar proprietarul terenului nu invocă dobândirea proprietății asupra imobilului-construcție pe calea accesiunii, a fost reglementată de doctrina civilă ca fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate - dreptul de superficie, ce înglobează dreptul de proprietate al constructorului asupra imobilului construit și dreptul de folosință asupra terenului. În consecință, a apreciat ca fiind fondată și a admis cererea reclamantului, ca titular al dreptului de superficie. I.2. Dosarul nr. x/2019 I.2.1. Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată la data de 7 februarie 2019 pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă, sub nr. x/2019, reclamanții E. și B., fiu și tata, cumpărător și vânzător, au chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că E. este proprietarul de drept al suprafeței de 550-600 m.p., teren pentru curți și clădiri, și al construcțiilor existente pe acest teren, conform contractului de vânzare-cumpărare și a cărții funciare pe care le deține, având în vedere că pârâtul îi ține casa și o parte din teren sechestrate, i-a astupat geamurile și ușile de acces în casa sa. În motivarea acțiunii, reclamantul E. a arătat că, în anul 1990, a cumpărat de la părinții săi, B. și F., proprietatea acestora, constând în terenul aferent curții de 550-600 m.p., conform titlului de proprietate, și clădirile existente pe acest teren, proprietățile dânșilor, care se învecinează la nord cu familia C., la est cu familia D., la sud cu familia G. și la vest cu drumul județean, însă fără să încheie actele la notar, cu chitanță de mână, iar, la începutul anului 2016, au vrut să intre în legalitate. A menționat și că au apărut neînțelegeri cu fratele vitreg, A., care nu i-a lăsat să măsoare întreaga suprafață, spunând ca el este proprietar și arătând, în acest sens, o hotărâre judecătorească. Totodată, a precizat că această hotărâre, data în dosarul nr. x/2009, este neconformă cu realitatea, deoarece nimeni nu i-a vândut teren și nu a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu A.; acesta a făcut un fals de mână, pentru a duce o instanță de judecată în eroare și a dat o declarație mincinoasă, pentru a obține acea hotărâre care îi este favorabilă. A arătat că scopul pentru care a promovat prezenta acțiune este acela de a obține o hotărâre de anulare a hotărârii de superficie din dosarul nr. x/2009 sau o altă hotărâre peste ea, care să reglementeze situația creată de pârâtul A.. Ca atare a solicitat anularea hotărârii de superficie din dosarul nr. x/2009 sau pronunțarea unei alte hotărâri care să reglementeze această situație, precum și evacuarea de pe proprietățile sale (lor) a pârâtului A.. I.2.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Buzău, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019 Prin sentința civilă nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Buzău, secția civilă: a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. și a respins acțiunea formulată de acesta pentru lipsa calității procesuale active; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâtul A., a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate reclamantului suprafața de 409 m.p. (din acte 550 m.p.), situată în intravilanul satului Săhăteni, tarlaua x, parcelele 511, 512, și să plătească reclamantului suma de 263 RON cheltuieli de judecată. Astfel, Judecătoria Buzău, secția civilă, cu referire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B., a reținut că acesta nu are calitatea de proprietar al bunurilor revendicate alături de reclamantul E., întrucât la data de 8 februarie 2017, împreună cu soția sa F. au înstrăinat acestuia din urmă imobilul casă și teren aferent, situat în județul Buzău, identificat conform contractului autentificat sub nr. x din data de 8 februarie 2017 la BNP H.. A reținut că, potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios; cum acest reclamant nu este proprietar al bunurilor revendicate, instanța a admis excepția și a respins acțiunea acestuia ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală pasivă. Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut în fapt următoarele: La data de 8 februarie 2017, reclamantul B. împreună cu soția sa F. au înstrăinat reclamantului imobilul casă, anexe și teren aferent de 409 m.p., amplasate în tarlaua x, parcelele 511 și 512 în intravilanul județul Buzău, conform contractului autentificat sub nr. x din data de 8 februarie 2017 la BNP H.. La data de 18 martie 2010, la solicitarea pârâtului A., Judecătoria Buzău a pronunțat, în contradictoriu cu reclamantul B., sentința civilă nr. 2035, în dosarul nr. x/2009, prin care a constatat că pârâtul este proprietarul-imobilului casă de locuit compus din trei camere, hol, bucătărie și baie, a corpului de clădire cu destinația bucătărie, a anexelor gospodărești constând în coteț pentru găini, coteț pentru porci, coteț pentru capre, bazin colector pentru apă și grup sanitar, edificate pe terenul în suprafață de 240 m.p. proprietatea pârâtului B., situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni jud. Buzău cu vecini N - C.., E - familia D., S - familia Bratu, V - ieșire la drum comunal. Conform susținerilor reclamanților, aceștia locuiesc împreună cu pârâtul și familia sa, însă între ei este o stare conflictuală, nu se înțeleg, motiv pentru care au promovat prezenta acțiune în revendicare. Instanța a solicitat ca, prin raportul de expertiză, să se identifice, în funcție de actele de proprietate ale părților, construcțiile pe care le deține fiecare parte. Față de cele identificate de expert, a reținut că pârâtul folosește doar construcțiile menționate în hotărârea judecătorească, hotărâre care îi consacră drept de proprietate asupra acestora și îi este opozabilă și reclamantului E.. A observat și că titlul de proprietate al reclamantului asupra construcțiilor este ulterior hotărârii judecătorești și, probabil, la momentul încheierii contractului reclamantul știa de existența hotărârii. În ceea ce privește terenul aferent construcțiilor, a constatat că acesta este proprietatea exclusivă a reclamantului I., întrucât prin sentința civilă menționată mai sus, pârâtului nu i s-a recunoscut niciun drept asupra acestuia. Totodată, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 563 alin. (1) C. civ., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. Față de cele de mai sus, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate reclamantului, suprafața de 409 m.p. (din acte 550 m.p.), situată în intravilanul satului Săhăteni, tarlaua x, parcelele 511, 512. I.2.

Apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunțate de Judecătoria Buzău, secția civilă în dosarul nr. x/2019 Împotriva sentinței civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunțate de Judecătoria Buzău, secția civilă în dosarul nr. x/2019, au declarat apel reclamanții B. și I., apreciind-o ca fiind o hotărâre nedreaptă. În motivarea în fapt, apelantul-reclamant B., în esență, a precizat că nu a fost lăsat să vorbească și nici nu a fost întrebat nimic, că el a fost proprietarul asupra întregii case, curți, anexe, garaj, etc și în anul 1990, iar conform chitanței încheiate cu E., a vândut acestuia toată proprietatea: casă, anexe, bucătării, magazii, etc și toată curtea (terenul) care se învecinează cu vecinii respectivi. A învederat că în mod greșit prima instanță a constatat dreptul de proprietate al intimatului-pârât asupra casei de locuit și terenului, acesta din urmă neavând niciun drept de proprietate asupra acestora, iar hotărârea în posesia căreia se află intimatul-pârât este neconformă cu realitatea, astfel că se impune anularea ei. Totodată, apelanții-reclamanți au prezentat starea conflictuală dintre părți, materializată în plângeri penale și certuri ce nu au legătură cu temeinicia și legalitatea hotărârii apelate. Intimatul-pârât A. a depus la dosar un memoriu în care a subliniat de asemenea starea conflictuală dintre părți, atașând în acest sens soluțiile pronunțate în plângerile penale formulate de apelanții-reclamanți. I.2.

Decizia pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 245 din data de 5 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2019, instanța a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți E. și B., împotriva sentinței civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunțate de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2019, având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu intimatul-pârât A., ca nefondat. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat că, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită, respectiv revendicare, apelantul-reclamant B. nu justifică calitatea procesuală activă, întrucât, la data de 8 februarie 2017, el împreună cu soția sa au vândut imobilele, casă și teren, ce fac obiectul prezentei acțiuni, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din data de 8 februarie 2017, fiului său, apelantului E.. De asemenea, a validat și cele constatate de către prima instanță în sensul existenței dreptului de proprietate al intimatului-pârât asupra construcțiilor menționate în hotărârea nr. 2035 din data de 18 martie 2010, pronunțată în dosarul nr. x/2009 de Judecătoria Buzău, secția civilă, reținând că titlul de proprietate al apelantului-reclamant asupra construcțiilor este ulterior hotărârii judecătorești. Totodată, a apreciat că alegațiile apelanților cu privire la terenul aferent construcțiilor nu pot fi primite, în condițiile în care prima instanță recunoaște dreptul de proprietate al acestora asupra suprafeței de teren de 409 m.p. (550 m.p. din acte) și obligă intimatul să lase acestora această suprafață în deplină proprietate și pașnică posesie. I.2.

Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 245 din data de 5 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2019 Împotriva deciziei civile nr. 245 din data de 5 aprilie 2021, pronunțate de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2019, au declarat apel reclamanții B. și E., cale de atac înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Curtea, față de dispozițiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 22 din același act normativ, a calificat apelul ca fiind recurs. La data de 19 iulie 2021, în motivarea recursului, recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că intimatul-pârât nu este proprietarul vreunei construcții și nici al vreunui teren, imobilul în cauză fiind vândut lui E., iar intimatul-pârât nu le permite proprietarilor de drept să înscrie în cartea funciară suprafața de teren, cu clădirea și anexele aferente. Recurentul-reclamant B. a arătat că nu a fost lăsat să vorbească și nici nu a fost întrebat ceva, pentru a dovedi adevărul și dreptatea, întrucât el a fost proprietarul întregii case, a curții, anexe, garaj, etc. și în anul 1990, conform chitanței încheiată între B. și E., a vândut acestuia toată proprietatea: casă, anexe, bucătării, magazii, etc. și toată curtea (terenul) care se învecinează cu vecini respectivii conform chitanței depusă la dosar; atunci când au vrut să înscrise proprietatea în cartea funciară nu au fost lăsați de fiul vitreg, A., care a obținut o hotărâre judecătorească care nu este conformă cu realitatea. Recurenții-reclamanți au menționat că restul proprietății ce nu este înscris în cartea funciară, anexele construite odată cu casa cu acte conform legii sunt în acte pe numele lui B., acesta fiind proprietarul, A. neavând niciun drept legal să dețină o hotărâre judecătorească pe bunurile altora și să țină casa și curtea sechestrate, turburându-i posesia lui E.; deși intimatul-pârât A. nu a construit pe anexele teren de locuit și nu avea dreptul să obțină acea hotărâre pe anexele terenului recurenților-reclamanți, expertul a văzut că în curte nu e decât o casă și că acesta se află în proprietatea lui E.. Ca atare, au solicitat anularea hotărârii atacate și evacuarea intimatului-pârât de pe proprietatea acestora. I.2.6 Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 Prin decizia civilă nr. 364 din data de 19 octombrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, și a constatat nulitatea recursului declarat de recurenții-reclamanți E. și B.. Astfel, Curtea, în condițiile în care nu a identificat existența unor motive de ordine publică, a făcut aplicarea a art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând că, în cuprinsul cererii de recurs, recurenții-reclamanți nu au invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu au arătat în concret care sunt motivele pentru care au declarat recurs. I.3. Dosarul nr. x/2021 I.3.1. Cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin cererea înregistrată sub nr. x din data de 9 noiembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, apelanții E. și B. au solicitat "verificarea, analizarea și chiar judecarea" dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Buzău, acuzând instanțele din Buzău de imparțialitate. Cererea a fost înaintată de către Înalta Curte de Casație și Justiție Tribunalului Buzău, fiind înregistrată la data de 23 noiembrie 2021, pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă, sub nr. x/2021. I.3.2. Decizia pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 Prin decizia civilă nr. 235 din data de 13 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității apelului declarat de reclamanții E. și B., împotriva sentinței civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunțate de Judecătoria Buzău, secția civilă în dosarul nr. x/2019, având ca obiect "acțiune în constatare", în contradictoriu cu intimatul-pârât A., invocată de instanță din oficiu. Astfel, tribunalul a reținut dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. și a constatat că, prin calea de atac exercitată, reclamanții au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunțate de Judecătoria Buzău, secția civilă în dosarul nr. x/2019, în condițiile în care au mai formulat o astfel de cale de atac, ce a fost respinsă prin decizia civilă nr. 245 din data de 5 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă în dosarul nr. x/2019. Ca atare a apreciat că, în speță, nu se respectă una dintre regulile comune pentru folosirea căilor de atac, și anume aceea a unicității dreptului de a folosi calea de atac. I.3.3. Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 235 din data de 13 aprilie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Buzău, secția I civilă Reclamanții E. și B. au formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 235 din data de 13 aprilie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Buzău, secția I civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-reclamanți au învederat că sunt nemulțumiți de modalitatea în care instanțele de fond și apel au instrumentat cauza, respectiv de modul în care a fost efectuat de către expertul desemnat raportul de expertiză, fără a se arăta că pe terenul ținut cu forța de intimatul A. au o construcție, garaj, beci și anexe. Totodată, recurenții-reclamanți au arătat că prin pronunțarea sentinței nr. 2035 din data de 18 martie 2010 în dosarul nr. x/2009 (termen la care recurentul-reclamant B. nu a fost prezent), le-au fost sechestrate bunurile de către intimatul-pârât A., motiv pentru care au solicitat anularea acestei hotărâri și evacuarea intimatului-pârât. Au mai învederat recurenții-reclamanți că, în dosarul nr. x/2021, la termenul din data de 13 aprilie 2022, instanța nu le-a acordat cuvântul, fiind evacuați din sală, cu precizarea că acțiunea va fi respinsă ca inadmisibilă. În opinia recurenților-reclamanți, instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă, fără a încerca să afle adevărul și, mai mult decât atât, a mai fost înregistrat un dosar civil, nr. x/2021, cu scopul de a-i intimida. Drept urmare, au solicitat instanței de control judiciar să constate că, în speță, construcțiile de pe terenul în discuție sunt ale recurentului-reclamant B., iar acestea nu au fost vândute lui A., care nu i-a permis să le înscrise în cartea funciară. Totodată, au solicitat anularea sentinței civile nr. 2035 din data de 18 martie 2010, dată în dosarul nr. x/2009, și evacuarea intimatului A., cu cheltuieli de judecată. I.3.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 Prin decizia civilă nr. 378 din data de 9 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții E. și B. împotriva sentinței civile nr. 2035 din data de 18 martie 2010 pronunțate în dosarul nr. x/2009 de Judecătoria Buzău, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A.. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, în cauză, sentința supusă recursului a fost pronunțată la data de 18 martie 2010 de către Judecătoria Buzău, secția civilă, în primă instanță, într-un litigiu având ca obiect cererea prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Comuna Săhăteni prin Primar și B., solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni, județul Buzău. Ca atare, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 3 din vechiul C. proc. civ. - potrivit cărora "Tribunalul judecă: (3) ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului" -, a apreciat că Tribunalul Buzău are competența materială funcțională să soluționeze cererea de recurs formulată de reclamanții B. și E.. Deopotrivă, a constatat că, din motivarea cererii de recurs, rezultă că recurenții-reclamanți au arătat fără echivoc că înțeleg să formuleze recurs împotriva hotărârii nr. 2035/2010 pronunțate de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2009. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Cererea de recurs Împotriva deciziei civile nr. 378 din data de 9 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, au declarat recurs reclamanții E. și B.. Recurenții-reclamanți au arătat că motivele recurs și întregul material probator se află în dosarul cauzei, fiind vorba despre aceleași aspecte care au fost arătate în dosarul curții de apel și pe care urmează să le actualizeze la primul termen de judecată. II.2. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât A. nu a depus întâmpinare. La 29 martie 2023 și, respectiv, la 25 septembrie 2023, a depus note scrise însoțite de înscrisuri (copii de pe hotărâri judecătorești și acte de procedură emise în litigiile purtate între părți), arătând, în esență, că părțile adverse îl cheamă în fața instituțiilor statului fără niciun motiv real. II.3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 21 februarie 2023, sub nr. x/2021 și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2. II.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă După efectuarea procedurilor de comunicare, prin rezoluția din data de 3 mai 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 10 octombrie 2023, când Înalta Curte a dispus transpunerea cauzei în evidența dosarelor înregistrate pe vechiul C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepția tardivității prezentului recurs, în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței atacate cu recurs, 18 martie 2010, și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții. II.5. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Examinând recursul prin prisma excepției tardivității, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 725 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Prin urmare, în privința căilor de atac și a termenelor de exercitare a acestora, legea de procedură aplicabilă este cea în vigoare la data pronunțării sentinței civile nr. 2035 din data de 18 martie 2010, în dosarul nr. x/2009 de Judecătoria Buzău, secția civilă, atacată prin recursul a cărui judecată a fost declinată în favoarea Tribunalului Buzău, prin decizia atacată prin prezentul recurs. Astfel, potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la data de 18 martie 2010: "Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare." În speță, decizia prin care curtea de apel a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău a fost pronunțată la data de 9 noiembrie 2022, iar recursul a fost declarat la data de 6 februarie 2023 (astfel cum rezultă din ștampila poștală aplicată pe plicul cu care a fost înaintată instanței cererea de recurs). Or, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, termenul de 5 zile în care poate fi exercitat recursul, conform dispozițiilor legale anterior citate, nu a început să curgă de la comunicarea hotărârii de declinare (2 februarie 2023), ci de la data pronunțării acesteia (9 noiembrie 2022). Ca atare, prezentul recurs (declarat la data de 6 februarie 2023), a fost promovat tardiv, după împlinirea, la data de 15 noiembrie 2022, a termenului în care reclamanții puteau să-și exercite în condițiile legii dreptul la calea de atac, termen calculat pe zile libere conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865. În consecință, constatând că recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal, reținând și dispozițiile art. 103 C. proc. civ. de la 1865, care sancționează cu decăderea neexercitarea căii de atac în termenul procedural, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.