ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1239/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. x/2019 la data de 20 mai 2019, reclamanta A. a formulat plângere potrivit legilor fondului funciar, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol moștenit de la părinții săi, aflat pe teritoriul comunei Săhăteni, jud. Buzău.

Reclamanta a depus precizări cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată la datele de 28 noiembrie 2019, 9 ianuarie 2020, 5 și 6 februarie 2020.

Prin sentința civilă nr. 1746/05.06.2020, Judecătoria Buzău a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind capătul de cerere având ca obiect pretenții - contravaloare lipsă folosință a 1,62 ha vie nobilă și dobânda aferentă pentru perioada 1960-1 octombrie 2011, a respins ca prescris capătul de cerere având ca obiect pretenții - contravaloare lipsă folosință a 1,62 ha vie nobilă și dobânda aferentă pentru perioada 1960-1 octombrie 2011. A admis în parte acțiunea având ca obiect fond funciar formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Săhăteni, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Buzău. A obligat Comisia Locală de Fond Funciar Săhăteni să elibereze reclamantei proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1,62 ha teren agricol.

A obligat Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Buzău să elibereze reclamantei titlu de proprietate pentru suprafața de 1,62 ha teren agricol.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință a 1,62 ha teren vie nobilă pentru perioada 1 octombrie 2011- 2019.

Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat apel reclamanta A., criticând-o sub aspectul nelegalitătii soluționării capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință pentru suprafața de teren pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, lipsa de folosința constând în chirie aferentă suprafeței de 1,62 ha teren, categoria vii, pentru perioada 2000-2019.

De asemenea, împotriva aceleiași sentințe a declarat apel incident apelanta pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Săhăteni.

Prin decizia nr. 712/2020 din 16 noiembrie 2020, Tribunalul Buzău – secția I civilă a respins apelul declarat de apelanta reclamanta A. și a apelului incident formulat de apelanta pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Săhăteni împotriva sentinței civile nr. 1746/05.06.2020, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata pârâtă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Buzău, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarant recurs reclamanta A..

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă sub nr. x/2019.

Prin încheierea din data de 9 noiembrie 2021, Curtea de Apel Ploiești – secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de reclamanta A., împotriva deciziei civile nr. 712/16.11.2020, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Săhăteni și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Buzău, pentru lipsa părților legal citate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă sub nr. x/2019/a1 la data de 11 ianuarie 2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cauza cu prioritate sub aspectul excepției de nulitate a recursului, invocată de intimate, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurenta a expus critici legate de netemeinicia sentinței fondului, confirmată în apel, fără a prezenta vreo critică de nelegalitate a încheierii atacate, prin care s-a dispus suspendarea judecării recursului său.

Împrejurarea că recurenta nu este de acord cu suspendarea cauzei nu determină incidența niciunui motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Așa fiind, se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile evocate.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea încheierii atacate, iar memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele încheierii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentă nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.