ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2022

HOTĂRÂRE

10.02.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II a civilă, contencios administrativ, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei B., jud. Bacău, Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar și Prefectul Județului Bacău - Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar nr. 165/2013 - Prefectura Bacău, obligarea pârâților Primarul Comunei B., jud. Bacău și Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar să emită acte pentru compensarea în echivalent bănesc a suprafeței de 1680 mp intravilan B., iar Prefectul Jud. Bacău și Comisia Județeană de fond funciar Bacău să le contrasemneze; obligarea pârâților Primarul Comunei B., jud. Bacău și Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar la plata de penalități de întârziere de 10 RON/zi, începând cu 1 iulie 2020.

Prin sentința civilă nr. 546/2021 din 23 iunie 2021, Tribunalul Iași, secția a II a civilă și de contencios administrativ a admis excepțiile de necompetență materială procesuală și teritorială, invocate de pârâta Comisia Județeană de fond funciar Bacău și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, prin decizia nr. 299 din 30 iunie 2020, pronunțată în apel de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2018 având ca obiect fond funciar, a fost admis apelul împotriva sentinței civile nr. 1152/2019 a Judecătoriei Moinești și a fost obligată pârâta Comisia Locală B. să întocmească documentația pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra suprafeței de 1680 mp, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 165/2013, iar în cazul în care nu este posibil, conform art. 16 din Legea nr. 165/2013, acordarea de măsuri compensatorii în favoarea reclamantei A. și să o înainteze Comisiei Județene Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

A mai reținut că, prin capătul de cerere principal, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Primarul Comunei B., jud. Bacău și Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar să emită acte pentru compensarea în echivalent bănesc a suprafeței de 1680 mp intravilan B., iar Prefectul Jud. Bacău și Comisia Județeană de fond funciar Bacău să le contrasemneze, petit în raport de care este evident scopul urmărit de reclamantă prin promovarea acțiunii, acela de a finaliza procesul de restituire, în natură sau echivalent, a imobilului situat în com. B., jud. Bacău, prin acordarea de măsuri compensatorii, conform art. 16 din Legea nr. 165/2013. Instanța de judecată a arătat că acest obiect al acțiunii civile a fost clar exprimat de reclamantă și la termenul de judecată la care au fost puse în discuție excepțiile privind competența.

Tribunalul Iași, secția a II a civilă și de contencios administrativ a constatat că art. 1

din Legea nr. 165/2013 a stabilit, pentru acțiunile de genul celor din speță, o competență teritorială exclusivă, în favoarea secției civile a tribunalului în circumscripția căruia se află imobilul, în timp ce art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ acte administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o procedură specială.

În ceea ce privește felul competenței ce revine unei anumite secții specializate, s-a reținut că, prin decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că este vorba despre o competență materială procesuală (specializată) a secției/completului.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1058/2021 din 17 decembrie 2021, prin care a admis excepțiile de necompetență teritorială și material procesuală, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, secția a II a civilă și de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că nemulțumirea reclamantei față de modul de executare a deciziei civile nr. 199/2020 a Tribunalului Bacău poate fi cenzurată judiciar, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, text de lege în baza căruia pot fi atacate atât dispozițiile/deciziile emise de entitățile învestite cu soluționarea cererilor ce fac obiectul acestei legi, cât și refuzul emiterii acestor acte juridice, însă calificarea prezentei cereri ca fiind litigiu civil, întemeiat pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, nu poate fi făcută fără acordul reclamantei, care a invocat, în mod expres, dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu motivarea că refuzul pârâtului de a executa corespunzător decizia Tribunalului Bacău trebuie cenzurată pe calea contenciosului administrativ.

A constatat că, în urma solicitării Tribunalului Iași, secția a II a civilă și de contencios administrativ, reclamanta a precizat că dorește obținerea unei compensații bănești pentru terenul pe care se află situat dispensarul din comuna B., însă, cu ocazia formulării concluziilor cu privire la excepția necompetenței materiale și procesuale, aceasta a invocat dispozițiile Legii contenciosului administrativ. Tribunalul Bacău, secția I civilă a reținut că aceleași concluzii, cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004, au fost reiterate de reclamantă și în fața acestei instanțe, după declinarea de competență, iar dezacordul reclamantei față de soluționarea acțiunii, în alt cadru decât cel propus de aceasta, rezultă și din faptul că a formulat contestație în anulare prin care a solicitat reținerea cauzei spre soluționare de către instanța inițial învestită.

În contextul în care reclamanta a invocat două temeiuri de drept alternative, care se exclud reciproc din perspectiva atribuirii de competență unor instanțe cu specializări diferite, s-a apreciat că soluționarea cererii doar pe un temei de drept, cu înlăturarea celuilalt, fără acordul reclamantei, ar echivala cu schimbarea cauzei cererii și încălcarea principiului disponibilității. Astfel, deși art. 22 alin. (4) C. proc. civ. permite judecătorului să dea sau să restabilească calificarea juridică exactă a faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă, în speță, acest lucru reprezentând obligația instanței de a arăta reclamantei că, după aprecierea sa, finalitatea acțiunii nu poate fi atinsă decât în cadrul unui litigiu civil și nu printr-o acțiune în contencios administrativ.

Reținând că reclamanta a înțeles să învestească instanța cu un litigiu de contencios administrativ, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II a civilă și de contencios administrativ, în raport și de domiciliul reclamantei.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Iași, secția a II a civilă, contencios administrativ, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei B., jud. Bacău, Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar și Prefectul Județului Bacău - Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar nr. 165/2013 - Prefectura Bacău, obligarea pârâților Primarul Comunei B., jud. Bacău și Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar să emită acte pentru compensarea în echivalent bănesc a suprafeței de 1680 mp intravilan B., iar Prefectul Jud. Bacău și Comisia Județeană de fond funciar Bacău să le contrasemneze; obligarea pârâților Primarul Comunei B., jud. Bacău și Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar la plata de penalități de întârziere de 10 RON/zi, începând cu 1 iulie 2020.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 18/1991, Legii nr. 165/2013 și Legii nr. 76/2012.

Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, prin demersul său judiciar, reclamanta tinde la finalizarea procesului de restituire prin echivalent a imobilului situat în com. B., jud. Bacău, prin acordarea de măsuri compensatorii, conform art. 16 din Legea nr. 165/2013, text de lege invocat, de altfel, și de reclamantă în acțiune.

Se reține că, la solicitarea Tribunalului Iași, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal de a preciza obiectul cererii, reclamanta a arătat că acesta este reprezentat de obținerea unei compensații bănești pentru terenul pe care se află amplasat Dispensarul din com. B., jud. Bacău întrucât a câștigat dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate prin decizia nr. 229 din 30 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași. Astfel, deși a indicat ca temei de drept și dispozițiile Legii nr. 554/2004, scopul urmărit de reclamantă este obținerea compensațiilor bănești, potrivit Legii nr. 165/2013.

Raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Se mai reține că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", text legal din interpretarea căruia rezultă că procedura specială prevăzută de Legea nr. 165/2013 exclude aplicarea dispozițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ și soluționarea cauzei de către o instanță de contencios administrativ.

În raport de cele expuse, reținând că imobilul este situat în jud. Bacău, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Tribunalul Bacău, secția civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.