ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2806/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2023 sub nr. x/2018/a1 pe rolul Curții de Apel Bacău, recurentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 11 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului promovat de pârâții B., C. și A. împotriva sentinței civile nr. 1183 din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Târgu Neamț.

La termenul din 10 iulie 2023, în baza art. 411 alin. (1)| pct. 2 C. proc. civ., s-a suspendat judecata cererii de recurs pentru lipsa părților.

Prin decizia civilă nr. 100 din 11 martie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a constatat perimat recursul formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 11 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Primarul Comunei Pipirig, UAT Pipirig - reprezentată prin primar D. și cu intimații-pârâți B., C., Comisia Județeană Neamț de aplicare a legilor fondului funciar și Comisia Locală a Comunei Vânători de aplicare a legilor fondului funciar.

Împotriva deciziei civile nr. 100 din 11 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul A..

Prin rezoluția din 29 mai 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin calea extraordinară de atac promovată, recurentul-pârât A. a solicitat desființarea hotărârii de perimare și trimiterea cauzei instanței de recurs pentru judecarea cauzei.

Recurentul-pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. a arătat că instanța de apel prin pronunțarea deciziei nr. 100 din 11 martie 2024 a constatat în mod eronat că noua acțiune ar avea o altă cauză, deși în opinia sa, cauza este aceeași și doar mijloacele de susținere sunt noi.

A mai învederat că în acest context, în care prin sentința civilă nr. 1183 din 28 octombrie 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, s-a dispus respingerea cererii similare formulate de aceeași reclamanți, soluție neatacată ce a devenit definitivă, în cauză a operat, în opinia sa, autoritatea de lucru judecat și nu perimarea recursului.

În susținerea motivelor de casare, recurentul a precizat că nu a intrat niciodată în posesia încheierii de suspendare a judecății recursului din data de 10 iulie 2023 din cauza stării precare de sănătate în care se află, aceeași fiind situația și în privința hotărârii prin care s-a pronunțat perimarea recursului.

A solicitat pentru argumentele mai sus arătate, repunerea în termenul de declarare a recursului și a precizat că, termenul de perimare de șase luni nu a început să curgă și în consecință, decizia prin care s-a constatat perimarea cererii sale de recurs este nelegală.

La 15 iulie 2024, au fost înregistrate concluziile formulate de intimata Comisia Locală a Comunei Vânători de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, prin care au susținut că toate cererile depuse de părți la instanțele de judecată au scopul de a tergiversa soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 și de a acoperi inactivitatea intimaților-pârâți referitoare la legalitatea titlului de proprietate emis pe numele lui E..

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 8 octombrie 2024.

În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut, în principal, faptul că, recursul este declarat cu încălcarea termenului legal pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.

Raportul a fost comunicat părților la 21/22/25 octombrie 2024.

Nu a fost transmis punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 10 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția tardivității, invocată din oficiu și asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, motivată de faptul că pierderea termenului procedural s-a produs din cauză că partea nu a intrat în posesia încheierii de suspendare a judecății recursului din 10 iulie 2023, dar nici a hotărârii de perimare, neavând cunoștință despre acestea din cauza stării precare de sănătate în care se afla, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., în conformitate cu care "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Așadar, pentru ca partea să beneficieze de dreptul reglementat prin dispozițiile legale enunțate, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fie cauzată de motive temeinic justificate și dovedite, împrejurarea care a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.

Prin inserarea sintagmei "motive temeinic justificate" în cuprinsul textului art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere situații de natură obiectivă, ce exclud culpa părții, care au condus la exercitarea în afara termenului prevăzut de lege a unui drept procedural.

În cauză, Înalta Curte, interpretând și aplicând norma de procedură sus-enunțată, a stabilit că o astfel de ipoteză nu poate fi reținută, întrucât recurentul a susținut în justificarea cererii de repunere în termenul de promovare a căii extraordinare de atac a recursului că nu a avut cunoștință de încheierea de suspendare și hotărârea de perimare din cauza stării sale precare de sănătate.

Deși recurentul a susținut că aceste aspecte au aptitudinea de a justifica întârzierea cu care a promovat cererea de recurs, contrar acestor afirmații, Înalta Curte apreciază că, în cauză, din perspectiva cerințelor impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., temeiurile de fapt de care înțelege partea să se prevaleze nu se circumscriu unor împrejurări mai presus de voința sa, care să o fi împiedicat să acționeze în condițiile legii.

Urmare a examinării înscrisurilor de la dosar, Înalta Curte constată că încheierea de suspendare i-a fost comunicată recurentului la 13 iulie 2023, iar ulterior în 7 februarie 2024 a fost depusă în cutia poștală citația pentru termenul de judecată din 11 martie 2024, însoțită de mențiunea de a formula concluzii cu privire la sesizarea de perimare.

Mai mult, se observă că recurentul nu a depus nici un document care să probeze starea precară de sănătate pe care o invocă, făcând simple afirmații nesusținute prin cererea de recurs.

În raport de aceste împrejurări, precum și de dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. (conform cărora "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia"), Înalta Curte reține că lipsa de diligență a recurentului nu poate fi asimilată unor motive temeinic justificate, în sensul prevăzut de art. 186 alin. (1) din cod, motive care să îl fi împiedicat să își îndeplinească obligația procesuală conform prescripțiilor legale, cererea de repunere în termen fiind, în aceste circumstanțe, neîntemeiată.

Având în vedere respingerea cererii de repunere în termen, Înalta Curte urmează a analiza excepția tardivității recursului.

Astfel, se reține că termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, astfel cum stabilesc dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancțiunea decăderii.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Se reține că, în privința declarării căii de atac a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea, aceste dispoziții legale instituie un termen special și derogatoriu de la termenul comun de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că se aplică cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant.

Analizând actele și lucrările dosarului se observă că recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 100 a fost declarat la 5 aprilie 2024, primind dată certă în aceeași zi la Curtea de Apel Bacău, iar decizia recurată a fost pronunțată la 11 martie 2024, moment în raport de care termenul de 5 zile pentru exercitarea prezentei căi de atac s-a împlinit în data de 18 martie 2024 (luni, zi lucrătoare, termen calculat în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.).

Față de dispozițiile legale anterior menționate, se constată că recursul formulat de recurent a fost depus cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, respectiv cu încălcarea termenului special de 5 de zile de la pronunțarea hotărârii, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.

În consecință, nu vor mai fi analizate criticile dezvoltate de recurent în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se critică încheierea de suspendare sau autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1183 din 28 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, acestea neputând face obiectul analizei legalității deciziei recurate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, în temeiul dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., iar în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 100 din 11 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2024.