ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 384/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin decizia civilă nr. 911/28.09.2020 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat de petenții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 881 din data de 27.08.2019 pronunțate de Judecătoria Tîrgu Neamț în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele – pârâte Comisia Județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia Locală Pipirig pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 19.01.2022, sub nr. x/2022, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., petenții B., A. și C. au formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 911 din 28.09.2020 pronunțată de Tribunalul Neamț, solicitând anularea, în parte, a art. 1 din Hotărârii Comisiei Județene Neamț nr. 11564/29.11.2018, cu trimitere la poziția nr. 19 din anexa la hotărârea nr. 72 din 04.04.2017 a Comisiei Comunale de Fond Funciar Pipirig.

Prin decizia civilă nr. 1004/20.09.2022 a fost declinată în favoarea Curții de Apel Bacău competența de soluționare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 911 din data de 28.09.2020 pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 118 din 10 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău – secția I civilă, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 911 din 28.09.2020 pronunțată de Tribunalul Neamț – secția I civilă în dosarul nr. x/2019 formulată de revizuenții A., B., C..

Împotriva deciziei nr. 118 din 10 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău – secția I civilă au declarat recurs revizuenții A., C. și B., invocând incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a cauzei și arătând că solicită admiterea cererii de revizuire și anularea, în parte, a art. 1 din Hotărârea nr. 11564 din 29 noiembrie 2018 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor Neamț, cu trimitere la pozitia nr. 5 din anexa la Hotarârea nr. 72 din 4 aprilie 2017 a Comisiei comunale de fond funciar Pipirig, astfel cum a procedat Tribunalul Neamt în 22 de dosare similare.

Intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Neamț a depus întâmpinare; intimata Comisia pentru aplicarea legilor fondului funciar Pipirig a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu revizuirea hotărârii date în apel.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motive de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, mențiunea privind motivarea recursului este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Cererea de recurs trebuie astfel să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de recurs neputând examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate vizând hotărârea atacată, care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din actul normativ menționat, normă de ordine publică.

De asemenea, din interpretarea prevederilor legale enunțate rezultă că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică sau nelegală.

În cauza pendinte, se constată că, în cererea de recurs, nu se indică niciun motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și nici argumente care să permită încadrarea aspectelor invocate în aceste motive de recurs. Cererea de recurs se rezumă la expunerea nemulțumirii revizuenților cu privire la modul de soluționare a cauzei, comparativ cu alte dosare cu obiecte similar, iar prin dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții nu s-au raportat la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată situație în care instanța învestită cu judecarea recursului nu poate exercita un control judiciar efectiv asupra soluției concrete pronunțate, cu privire la tardivitatea cererii de revizuire.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței în raport de soluția concretă pronunțată și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, întrucât nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de judecată, care a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată în aplicarea art. 511 alin. (1) pct. 8 cu art. 185 din C. proc. civ., și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenții au nesocotit natura căii de atac a recursului.

În consecință, întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar cererea de recurs nu conține nicio critică cu privire la soluția pronunțată prin decizia atacată, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

Reținând că recurenții nu au prezentat niciun argument vizând soluția de atacată care să poate fi încadrat în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) din același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-revizuenți A., C. și B. împotriva deciziei nr. 118 din 10 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău – secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele Comisia pentru aplicarea legilor fondului funciar Pipirig și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2024.