ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1993/2023

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 24 august 2022, sub nr. x/2022, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 26 ianuarie 2023, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 864 din data de 21.07.2022 pronunțată de Tribunalul Neamț – secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2019. În drept au fost invocate dispozițiile art. 509 pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ. La primul termen de judecată, față de dispozițiile imperative legate de competență prevăzute de art. 510 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind înregistrat dosarul civil nr. x/2023

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Neamț Prin decizia civilă nr. 59/26.01.2023 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2023 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț, invocată din oficiu și s-a declinat în favoarea Curții de Apel Bacău – secția I Civilă competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 864 din 21.07.2022 pronunțată de Tribunalul Neamț – secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2019, formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimații B., C., D. și E..

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I civilă Prin decizia civilă nr. 382/2023 din 12 mai 2023, Curtea de Apel Bacău – secția civilă a admis excepția tardivității și a respins ca tardivă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 864/21.07.2022 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2019, formulată de revizuientul A., în contradictoriu cu intimații B. și C. – ambii în calitate de moștenitori ai defunctului F. - și E. și D.; a obligat revizuientul să achite intimaților D. și E. suma de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată onorariu avocat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 382/2023 din 12 mai 2023 a Curții de Apel Bacău – secția 1 civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2023 a formulat recurs revizuentul A.. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la data de 13 iulie 2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu completului C2. Prin cererea formulată, recurentul-revizuent A. a solicitat admiterea recursului, susținând, în esență, că termenul pentru declararea unei căi de atac se calculează de la comunicarea hotărârii. Astfel, a susținut că decizia nr. 864/2022 din 21 iulie 2022, împotriva căreia a formulat cererea de revizuire, a fost tehnoredactată pe 29 iulie 2022, expediată pe 02 august 2022, primită pe 03 august 2022. Prin urmare, termenul pentru declararea revizuirii nu trebuia calculat de la data pronunțării, 21 iulie 2022, ci de la data când partea a primit hotărârea, 03 august 2022. În opinia recurentului-revizuent, prin respingerea cererii sale de revizuire, instanța i-a favorizat pe intimații G., permițându-le să încalce Legea nr. 50/1991, dispozițiile art. 612 din noul C. civ. S-a mai susținut că hotărârea recurată, decizia nr. 382/2023 din 12 mai 2023, a fost redactată pe 29 mai 2023, expediată părților pe 31 mai 2023 și primită pe 02 iunie 2023. Recurentul-revizuent a apreciat că hotărârea recurată încalcă dispozițiile legale din noul C. civ., noul C. proc. civ. și Constituția, este părtinitoare și îi încalcă dreptul la apărare. În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimații D. și E. au invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat. În ceea ce privește excepția nulității, intimații au susținut că cererea de recurs nu respectă cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât este indicat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a se arăta în concret care sunt dispozițiile de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanță. De asemenea, intimații au susținut că recursul este nul și pentru faptul că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește fondul recursului, intimații au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, susținând că excepția tardivității cererii de revizuire a fost în mod judicios soluționată de instanță, întrucât, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru exercitarea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Or, ultima hotărâre este o decizie definitivă de la pronunțare, respectiv de la 21 iulie 2022, iar nu de la comunicare, 03 august 2022. În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 alin. (2) C. proc. civ. Intimații B. și C., ambii în calitate de moștenitori ai defunctului F., nu au formulat întâmpinare. Recurentul-revizuent a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimații G., prin care a solicitat admiterea recursului, precum și admiterea cererii de revizuire a hotărârii nr. 1333/2020 pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2017, care încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 2444/AC/1999 a Tribunalului Neamț și a hotărârii nr. 1072/2000 a Curții de Apel Bacău. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și respingerea argumentelor pârâților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție II.1. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimații D. și E. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată și se impune a fi respinsă, ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, între altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Potrivit aliniatului 3 al aceluiași articol, mențiunea privind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora este prevăzută sub sancțiunea nulității. Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind enumerate în cuprinsul textului art. 488 alin. (1) C. proc. civ., la punctele 1-8. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Așadar, pentru a opera nulitatea recursului în condițiile textului legal mai sus citat, este necesar ca cererea de recurs să nu cuprindă critici propriu-zise la adresa deciziei atacate sau să cuprindă susțineri ce nu ar putea fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, sancțiunea privește calea de atac în ansamblul său, astfel încât aceasta nu va opera în măsura în care cel puțin unul dintre motivele invocate reprezintă o critică de nelegalitate, susceptibilă de a fi analizată în contextul art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ., și chiar dacă partea nu le-a încadrat în drept sau a procedat la o încadrare juridică eronată, urmând a nu fi primite și analizate criticile de netemeinicie și nici acelea care nu se raportează la decizia atacată ori au fost invocate omisso medio. Examinând cererea de recurs formulată de revizuentul A., din perspectiva respectării exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată, contrar celor susținute de intimați, că aceasta cuprinde critici de nelegalitate a deciziei atacate ce vizează modul de interpretare și de aplicare de către Curtea de Apel Bacău a dispozițiilor art. 184 alin. (1) și alin. (2), art. 509 alin. (1) și art. 511 alin. (1) C. proc. civ., recurentul susținând, în esență, că, în mod greșit instanța de revizuire a analizat și a soluționat excepția tardivității cererii de revizuire prin raportare la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicita, în loc de data comunicării acesteia. Aceste susțineri, care pun în discuție încălcarea unor norme de drept procesual, pot fi circumscrise cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia poate fi exercitat controlul de legalitate al deciziei recurate. Împrejurarea că recurentul a încadrat greșit motivele de recurs în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., pe care l-a indicat în mod expres ca temei de drept al recursului, nu atrage sancțiunea nulității câtă vreme, raportat la modul în care criticile au fost expuse, acestea pot fi subsumate unui alt motiv de casare, instanța de control judiciar fiind îndreptățită și chiar obligată să dea susținerilor recurentului încadrarea juridică corespunzătoare. În considerarea acestor aspecte, reținând că în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici ce pot fi subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) și pe cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca nefondată excepția nulității recursului declarat de revizuent. II.2. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Neamț, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 864 din data de 21.07.2022 pronunțată de Tribunalul Neamț – secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2019, invocând motivele reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 3 și pct. 8 C. proc. civ. Prin încheierea din 26 ianuarie 2023, față de dispozițiile imperative ale art. 510 alin. (2) și (3) C. proc. civ., referitoare la competența de soluționare a cererii de revizuire, Tribunalul Neamț a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe depozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind înregistrat dosarul civil nr. x/2023, iar, prin decizia civilă nr. 59 din 26 ianuarie 2023, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel Bacău – secția I civilă. Învestită prin declinare cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea de Apel Bacău – secția I civilă, prin decizia nr. 382/2023 din 12 mai 2023, ce face obiectul prezentului recurs, a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire, reținând că aceasta a fost formulată după expirarea termenului de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen ce se socotește de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Pe calea prezentului recurs, revizuentul critică hotărârea Curții de Apel pe motive de nelegalitate, susținând, în esență, că a formulat cererea de revizuire în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, în mod greșit instanța de revizuire apreciind că termenul curgea de la pronunțare. În consecință, recurentul consideră că hotărârea atacată încalcă dispozițiile art. 184 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., art. 509 alin. (1) și art. 511 alin. (1) C. proc. civ., care menționează că termenul se calculează din momentul comunicării. Așa cum s-a arătat deja, criticile astfel formulate se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate. În aceste coordonate, Înalta Curte reține că revizuirea este calea de atac comună, extraordinară, de retractare, nedevolutivă și nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul și prin care se urmărește, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situației de fapt. Motivele care justifică exercitarea căii de atac a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., iar termenele de revizuire sunt prevăzute în art. 511 C. proc. civ. Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care constituie temeiul de drept al cererii de revizuire formulate de petent în prezenta cauză, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În raport de aceste dispoziții exprese ale legii, care fac trimitere în mod explicit la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, iar nu la data comunicării, afirmația recurentului potrivit căreia termenul de revizuire curge de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o apare ca fiind lipsită de temei legal, urmând a fi înlăturată. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Cu privire la calcularea termenelor, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că, atunci când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni. Pe de altă parte, art. 182 alin. (1) C. proc. civ. prevede că termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. În conformitate cu dispozițiile art. 185 C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Prin urmare, decăderea este sancțiunea procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen procedural imperativ și constă în pierderea exercițiului dreptului procesual. Or, câtă vreme termenul de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., are natura unui termen legal, imperativ și absolut, nerespectarea lui este sancționată cu decăderea părții interesate din dreptul de a mai exercita calea de atac a revizuirii. În contextul acestor repere procedurale, Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită este decizia civilă nr. 864 din data de 21 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Neamț – secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2019. Prin această hotărâre a fost respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2803/2021 din data de 09 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2019, dosar ce a avut ca obiect o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 612 și 615 C. civ., prin care s-a solicitat ridicarea/demolarea/retragerea zidului garajului/construcției construite/ridicate pe linia de hotar dintre proprietățile părților. În raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. e) C. proc. civ., hotărârea a rămas definitivă la data pronunțării, ea nefiind supusă recursului. În acest sens, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", precum și dispozițiile alin. (2) al aceluiași text legal, potrivit cărora "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive (...) la data pronunțării." Așadar, Înalta Curte constată că decizia nr. 864/2022 a Tribunalului Neamț, a cărei revizuire se solicită, a rămas definitivă la data de 21 iulie 2022, respectiv, la data pronunțării, ceea ce înseamnă că termenul de o lună în care cererea de revizuire putea fi formulată s-a împlinit la data de 21.08.2022, într-o zi nelucrătoare (duminică), fiind, astfel prelungit, până în prima zi lucrătoare următoare, respectiv 22 august 2022 (într-o zi de luni). Or, în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., cererea de revizuire transmisă instanței la data de 23 august 2023 și înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 24 august 2022 apare ca fiind tardiv formulată. Cum, în cauză, este evident că revizuentul nu și-a exercitat dreptul de a promova calea extraordinară de atac în termenul reglementat de lege, de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar, pe de altă parte, acesta nu a invocat și nici nu a probat existența unor împrejurări care să fi determinat întreruperea sau suspendarea termenului, în condițiile art. 184 alin. (3) și (4) C. proc. civ., după cum nici nu a formulat, eventual, cerere de repunere în termenul de formulare a revizuirii, în conformitate cu art. 186 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, excepția tardivității cererii de revizuire a fost corect admisă de prima instanță, susținerile în sens contrar formulate de recurent neputând fi primite. În aceste coordonate, reținând că data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită nu are relevanță din perspectiva analizării excepției tardivității, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de casare prin prisma criticilor formulate de revizuent, recursul declarat de acesta fiind nefondat, astfel că urmează a fi respins ca atare, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Ca parte căzută în pretenții, revizuentul datorează intimatului E. cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Intimatul a solicitat suma de 1740 RON cu acest titlu, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii depuse la dosar. Având în vedere dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., care dau posibilitatea instanței ca, și din oficiu, să reducă motivat cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei, Înalta Curte, reținând că prezenta cauză a avut un grad redus de complexitate, că munca avocatului în dosar a constat în formularea unei întâmpinări în care apărările au fost relativ simple, întemeiate pe excepții ce nu au ridicat dificultăți de invocare și motivare și că litigiul a fost soluționat de la primul termen de judecată acordat, apreciază că suma de 1740 RON solicitată de intimat cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat este disproporționat de mare astfel că se impune reducerea ei, până la limita sumei de 1000 RON, pe care instanța o consideră ca fiind mult mai rezonabilă și corespunzătoare volumului de muncă prestată pentru executarea mandatului primit. Pentru aceste motive, în temeiul art. 453 alin. (1) în referire la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va fi obligat recurentul revizuent să îi plătească intimatului E. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.