ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2269/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar x/2020, reclamanții A. S.R.L., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L., au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de tranzacție încheiat la data de 15.05.2020 între administrator E. în numele A. S.R.L. și administrator F. în numele D. S.R.L. pentru cauză ilicită, imorală, ilicitul incluzând și frauda la lege și să se constate inexistența obligației de restituire a sumelor încasate de creditoarea A. S.R.L. de la pârâtă în temeiul sentinței arbitrale nr. 15/2020 până la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în prezenta cauză.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1235, 1238 C. civ., art. 176 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința nr. 740 din 22 iunie 2021 Tribunalul Prahova a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinței au formulat apel reclamanții A. S.R.L., B. și C., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 413 din 2 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, a fost admis apelul formulat de reclamanții A. S.R.L., B., în calitate de asociat și administrator al A. S.R.L., și C., împotriva sentinței nr. 740 din 22 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.R.L.; a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de tranzacție încheiat la data de 15.05.2020 între D. S.R.L. și A. S.R.L. prin administratorul E.. S-a respins în rest acțiunea.

A fost obligată intimata-pârâtă să plătească apelanților suma de 8.189,86 RON taxă judiciară de timbru și 5.000 RON onorariu de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată la instanțele de apel și fond.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., pârâta D. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 413 din 2 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă.

Recurenta-pârâtă D. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

Intimații-reclamanți A. S.R.L., B. și C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul din 2 noiembrie 2022, completul de judecată a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că nu se impune suspendarea judecării prezentului recurs față de lipsa nejustificată a părților, legal citate, și față de faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, întrucât, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Excepțiile de procedură, cum este și excepția netimbrării, sunt cele care nu pun în discuție fondul dreptului. Mai mult decât atât, instanța nu poate dispune niciun fel de măsuri decât dacă este legal sesizată, iar în cazul neachitării taxei judiciare de timbru, condiția legalei sesizări a instanței nu este îndeplinită.

Cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 413 din 2 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, va fi anulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință legală extrinsecă cererii de recurs este prevăzută sub sancțiunea nulității, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere prin adresele emise la 14 martie 2022 și comunicate la sediile menționate în cererea de recurs, să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4144,93 RON, stabilită în sarcina sa.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 413 din 2 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 413 din 2 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.