ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

09.08.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 133 din data de 3 mai 2022, Judecătoria Zărnești a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Zărnești, invocată din oficiu, iar în baza art. 50 alin. (1) raportat la art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a arătat că cererea petentului A., de constatare a intervenirii prescripției executării pedepsei, reprezintă o contestație la executare, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., care, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, se introduce, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1), adică instanța de executare, sau alin. (6), adică instanța corespunzătoare în grad, în circumscripția căreia se află locul de deținere.

S-a arătat că nepunându-se problema instanței în circumscripția căreia s-ar afla locul de deținere, competența de soluționare a cauzei revine instanței de executare, care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este Curtea de Apel Brașov, aceasta pronunțând în primă instanță sentința de recunoaștere a pedepsei de patru luni închisoare, a cărei executare se solicită a se constata prescrisă.

Prin sentința nr. 31/F din data de 27 iunie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, invocată în cauză din oficiu, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești, iar în baza art. 51 din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună, pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut că, întrucât contestatorul inculpat și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar prin hotărârea străină recunoscută de Curtea de apel Brașov, persoana A. a fost condamnată la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) raportat la art. 193 alin. (1) din C. pen., care face parte din competența materială a judecătoriei, conform art. 35 din C. pen., Curtea nu este competentă material să judece contestația la executare.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Zărnești, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 71/F pronunțată la data de 10 mai 2021 de Curtea de Apel Brașov.

Prin sentința penală nr. 71/F a Curții de Apel Brașov, pronunțată la data de 10.05.2021, în dosarul penal nr. x/2020, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 520/2016 din data de 21.03.2016, definitivă la 08.07.2016, pronunțată de către Tribunalul Macerata, Italia, prin care persoana A., a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență sau amenințare asupra unui polițist, prevăzută de art. 337 din C. pen. italian și de art. 257 alin. (1) și (4) raportat la art. 193 alin. (1) din C. pen. român și s-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent.

Totodată, Curtea de apel Brașov a emis mandatul de executare nr. x din 31.05.2021 (dosar nr. x/2020), în ceea ce-l privește pe numitul A..

Condamnatul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat constatarea prescripției executării pedepsei, aplicate prin sentința penală nr. 520/2016 din data de 21.03.2016 (definitivă la 08.07.2016), pronunțată de Tribunalul Macerata, Italia, recunoscută prin sentința penală nr. 71/F, pronunțată la data de 10.05.2021, de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2020, definitivă la data de 31.05.2021.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a se constata prescripția executării pedepsei, se reține că aceasta se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Deși, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia, Curtea de Apel Brașov nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

În temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanță de executare în sensul dispozițiilor C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menționată. Incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curții de apel, implicit contestațiile la executare, vor fi soluționate de către instanțele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanță de executare înțelegându-se, instanța ce ar fi judecat infracțiunea în fond (ÎCCJ, s.p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Un raționament similar se regăsește și în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în ipotezele enumerate, cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere și în cazul determinării instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor recunoscute.

Atribuțiile instanței de executare aparțin instanței care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunea pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracțiunea de ultraj, instanța competentă material să judece cauza în fond, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este judecătoria, în raport de dispozițiile art. 35 din C. proc. pen.

În consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești, instanță căreia i se va trimite dosarul. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.