ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 115 din 11 aprilie 2025 pronunțată de Judecătoria Târgu-Secuiesc, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă excepția necompetenței Judecătoriei Târgu Secuiesc, excepție invocată din oficiu.

În baza prevederilor art. 50, art. 591 alin. (1) și art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cererii, având ca obiect amânarea executării pedepsei, formulate de persoana condamnată A., în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu-Secuiesc a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 11.03.2025, sub numărul de dosar x/2025, persoana condamnată A. a solicitat amânarea executării pedepsei închisorii dispuse de o instanță din Ungaria și care a fost recunoscută prin sentința penală nr. 7/F/03.02.2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. x/2025 În motivarea cererii a arătat, în esență, că are probleme de sănătate care nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor. Totodată, a precizat că sentința penală nr. 7/F/03.02.2025 nu este încă definitivă întrucât a formulat cale de atac la Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul de judecată acordat în cauză, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Analizând excepția necompetenței Judecătoriei Târgu Secuiesc, instanța a constatat că, în cauză, Curtea de Apel Brașov este instanța care a pronunțat hotărârea în baza căreia s-a stabilit că persoana condamnată are de executat o pedeapsă cu închisoarea în România, ca atare, Curtea de Apel Brașov reprezintă instanța de executare fiind prima instanță de judecată. Pe cale de consecință, s-a reținut că acestei instanțe îi revine competența să se pronunțe asupra acordării amânării executării pedepsei în acord cu dispozițiile art. 591 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 28/F din 30 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov, invocată de parchet.

În baza art. 50 raportat la art. 591 din C. proc. pen. și Legea nr. 302/2004, s-a declinat, în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, competența de soluționare a cererii de amânare a executării pedepsei formulate de petentul A..

În baza art. 51 din C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Brașov a reținut că, la termenul de judecată din 25 aprilie 2025, procurorul de ședință a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe.

Sub aspectul excepției invocate, s-a constatat că prin sentința penală nr. 7/F din data de 03 februarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Brașov a recunoscut sentința penală nr. 7. B/42/2020/47 din data de 1.07.2021 pronunțată de Tribunalul Districtual din Sarvar, Ungaria, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, prevăzute de art. 373 alin. (1), alin. (4) lit. b), alin. (2) lit. b), c) din C. pen. ungar și de art. 244 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, și a unei infracțiuni de înșelăciune în formă simplă, prevăzută de art. 373 alin. (1), alin. (4) lit. b), alin. (2) lit. b), c) din C. pen. ungar și de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. român, săvârșite în concurs real, potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen. român. S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent.

S-a reținut că dispozițiile sentinței penale menționate nu sunt definitive, persoana condamnată exercitând cale de atac împotriva hotărârii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit termen pentru pronunțarea soluției în apel pentru data de 07 mai 2025.

În opinia curții, petentul, prin avocat ales, în mod corect a depus cererea formulată în baza art. 591 din C. proc. pen. la Judecătoria Târgu Secuiesc, curtea de apel nefiind instanță de executare prin prisma dispozițiilor art. 553 din C. proc. pen., întrucât nu a judecat pe fond cauza finalizată cu pronunțarea hotărârii de condamnare.

S-a reținut că, în cazul în care rămâne definitivă sentința penală de recunoaștere a hotărârii pronunțate de instanța din Ungaria, petentul urmează să execute pedeapsa menționată în sentința penală nr. 7/F din data de 03 februarie 2025 a Curții de Apel Brașov în baza mandatului de executare a pedepsei emis de această din urmă instanță. Însă, competența curților de apel, în cazul procedurii reglementate de art. 166 din Legea nr. 302/2004 este limitată, neputând fi extinsă și asupra incidentelor ce se pot ivi în cursul executării pedepsei care urmează a fi executată într-un penitenciar din România. S-a apreciat că, toate incidentele menționate trebuie soluționate în baza regulilor generale instituite de C. proc. pen., respectiv de instanța care ar fi judecat cauza în primă instanță dacă competența le-ar fi revenit instanțelor de judecată din țară. Or, în prezenta cauză, soluția de condamnare a instanței din Ungaria a fost dispusă pentru comitere unor infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 244 din C. pen. român, iar competența îi revine judecătoriei de la domiciliul petentului, conform dispozițiilor art. 35 din C. proc. pen., adică Judecătoriei Târgu Secuiesc.

S-a reținut că această concluzie rezultă, pe de o parte, din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004, care a prevăzut în mod expres situațiile în care instanța implicată în procedurile speciale reglementate de actul normativ menționat devine și instanță de executare.

Pe de altă parte, în considerentele deciziei nr. 1/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-au reținut argumente similare, arătându-se că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații caracteristice materiei executării competența se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

În speță, curtea a avut în vedere și dispozițiile art. 591 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora, având în vedere cazul de amânare invocat, cererea petentului trebuia depusă la judecătorul delegat cu executarea, instanța de executare neputându-se pronunța în mod direct, fără parcurgerea procedurii menționate. Din acest motiv s-a pus în discuție, la termenul din 25 aprilie 2025, posibilitatea scoaterii de pe rol a cauzei și trimiterii acesteia judecătorului delegat de la Judecătoria Târgu Secuiesc. S-a reținut că, deși o asemenea dispoziție l-ar avantaja pe petent, asigurându-se celeritatea soluționării cauzei, totuși, curtea nu a trecut cu vederea că nu se poate trimite judecătorului delegat cu executarea cauza înainte de a se stabili în mod neechivoc instanța competentă să soluționeze cererea formulată de A., în caz contrar putându-se ajunge la eludarea dispozițiilor privind conflictul de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 8 mai 2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 14 mai 2025.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Brașov și Judecătoria Târgu Secuiesc, cu privire la competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul A., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Târgu Secuiesc pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată de petentul A., la data de 11.03.2025, s-a solicitat amânarea executării pedepsei închisorii dispuse de Tribunalul Districtual din Sarvar, Ungaria, care a fost recunoscută de Curtea de Apel Brașov, prin sentința penală nr. 7/F din 03.02.2025. În susținerea cererii petentul a arătat, în esență, că are probleme de sănătate care nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, indicând cazul de amânare a executării pedepsei prevăzut de art. 589 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Se constată că, prin sentința penală nr. 7/F din 03.02.2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. x/2025, rămasă definitivă prin decizia nr. 106 din 07.05.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 7. B/42/2020/47 din data de 1.07.2021 pronunțată de Tribunalul Districtual din Sarvar, Ungaria, (definitivă la 12.07.2022, prin Hotărârea nr. 13/Bf. 105/2021/32 din 12.07.2022 a Tribunalului Szombathely, Ungaria), prin care numitul A., a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 373 alin. (1), alin. (4) lit. b), alin. (2) lit. b), c) din C. pen. ungar, având corespondent în dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, și a unei infracțiuni de înșelăciune în formă simplă, prev. de art. 373 alin. (1), alin. (4) lit. b), alin. (2) lit. b), c) din C. pen. ungar, având corespondent în dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. român, și s-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent.

Față de conținutul cererii petentului A., având ca obiect amânarea executării pedepsei închisorii, în cauză devin incidente dispozițiile art. 591 din C. proc. pen., care, în alin. (1), stipulează că instanța competentă să dispună asupra acordării amânării executării pedepsei este instanța de executare.

Pentru determinarea acestei instanțe, Înalta Curte are în vedere faptul că, în cazul particular al executării pedepselor aplicate prin hotărâri judecătorești pronunțate de autorități judiciare străine, recunoscute de curtea de apel conform dispozițiilor Legii nr. 302/2004, instanța de executare nu este curtea de apel, ci instanța competentă material, potrivit legii române, să judece în primă instanță infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate.

O astfel de dezlegare, consacrată constant de jurisprudență și doctrină, își găsește, în prezent, fundamentul în dispozițiile art. 553 din C. proc. pen., aplicabile în materia de referință în virtutea art. 156 cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că instanța de executare este, de regulă, prima instanță, deci instanța competentă material să soluționeze cauza în fond.

Aceeași dezlegare rezultă și din considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05.11.2010), ale cărei efecte continuă să se producă și în prezent, în condițiile art. 474 din C. proc. pen.

Prin decizia de unificare a practicii judiciare evocate, s-a statuat, mutatis mutandis, că o curte de apel, învestită în procedura recunoașterii unei hotărâri pronunțate în străinătate în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, are o competență materială limitată la procedurile prevăzute de legea specială. Instanța supremă a subliniat, însă, că "această competență, reglementată în dispozițiile menționate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen. (din 1968)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că hotărârea străină de condamnare a petentului A. viza fapte ce au corespondent în legislația penală română în dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (înșelăciune), infracțiune ce se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., care atrage competența materială de primă instanță a judecătoriei.

Prin urmare, având în vedere considerentele de mai sus, se reține că, în cazul în care, în temeiul Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine și executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanța competentă să judece cererea de amânare a executării pedepsei este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află domiciliu condamnatului.

Cum, potrivit art. 35 din C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanță infracțiunile de înșelăciune (faptele pentru care a fost condamnat petentul de Tribunalul Districtual din Sarvar, Ungaria), iar domiciliul petentului este în comuna Ghelinta, jud. Covasna, competența de soluționare a solicitării petentului A. revine Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2025.