ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 54 din 21 martie 2022, Tribunalul Alba, secția penală, a admis contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 78/2022 pronunțate de Judecătoria Aiud în dosar penal nr. x/2021, a desființat sentința penală atacată, a recalificat cererea formulată de condamnatul A. în contestație la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar în baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată raportat la art. 598 alin. (2) și art. 50 din C. proc. pen., a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a arătat că cererea condamnatului prin care solicită recunoașterea zilelor de muncă câștigate prin muncă în Norvegia are natura unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., iar condamnatul se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 94 din 17.10.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 368/A din 21.11.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de viol, ca urmare a recunoașterii sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel Agder la data de 16.10.2018, în dosarul nr. x, definitivă la data de 02.01.2019.

Prin sentința nr. 52 din 28 iulie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Alba Iulia, a declinat competența de soluționare a contestației formulate de petentul A., în favoarea Tribunalului Alba, a constatat conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut că, deși petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia, Curtea de Apel Alba Iulia nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Alba, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 94 din 17.10.2019 a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința penală nr. 94 din 17.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 368/A din 21.11.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de recunoaștere și executare în România a hotărârii penale pronunțate de autoritățile judiciare norvegiene și de transfer în România a persoanei condamnate A. și, în consecință, s-a dispus recunoașterea sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel Agder la data de 16.10.2018, în dosarul nr. x, definitivă la data de 02.01.2019, privind persoana condamnată A..

De asemenea, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de Curtea de Apel Agder la data de 16.10.2018, în dosarul nr. x, definitivă la data de 02.01.2019 și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare.

Totodată, din pedeapsa de 8 ani închisoare, a fost dedusă perioada arestării preventive și perioada executată până la data de 26.06.2019 (640 zile) și începând cu data de 26.06.2019 la zi.

Condamnatul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat constatarea incidenței a două cauze de reducere a pedepsei. Pe de o parte, deținutul a arătat că infracțiunea de viol pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare din Norvegia are corespondent în legislația din România în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (1) din C. pen.. Astfel, contestatorul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. pen., cauza de reducere fiind reprezentată de posibilitatea pe care instanța ar avea-o, de a converti pedeapsa dispusă de autoritățile judiciare din Norvegia, cu consecința stabilirii unei pedepse mai mici, corespondente infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (1) din C. pen.

Pe de altă parte, contestatorul a invocat reducerea pedepsei și ca urmare a faptului că pe timpul cât s-a aflat încarcerat pe teritoriul Norvegiei a muncit, considerând că acea perioadă ar trebui dedusă din pedeapsa pe care o execută în prezent.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului, se constată că aceasta reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.

Deși, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia, Curtea de Apel Alba Iulia nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

În temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanță de executare în sensul dispozițiilor C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menționată. Incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curții de apel, implicit contestațiile la executare, vor fi soluționate de către instanțele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanță de executare înțelegându-se, instanța ce ar fi judecat infracțiunea în fond (ÎCCJ, s.p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Un raționament similar se regăsește și în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere și în cazul determinării instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor.

Atribuțiile instanței de executare aparțin instanței care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunea pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracțiunea de viol, instanța competentă material să judece cauza în primă instanță, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este Judecătoria Aiud.

Având în vedere că prezenta cauză se află în calea de atac a contestației, în raport de dispozițiile art. 4251 alin. (5) din C. proc. pen., competența soluționării contestației condamnatului împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, aparține Tribunalului Alba.

În consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a contestației formulate de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 78 din 26 ianuarie 2022, pronunțate de Judecătoria Aiud în favoarea Tribunalului Alba, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a contestației formulate de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 78 din 26 ianuarie 2022, pronunțate de Judecătoria Aiud, în favoarea Tribunalului Alba, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 august 2022.

Procesat de GGC - LM