ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

09.08.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 61 din 31 mai 2021, Tribunalul Alba, secția penală, a recalificat cererea formulată de condamnatul A. în contestație la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) și art. 50 din C. proc. pen., a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, competența de soluționare a contestației la executare, formulate de condamnatul A..

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a arătat că raportat la conținutul concret al solicitării adresate instanței, că obiectul cererii formulate de condamnat îl constituie lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităților spaniole, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul spaniol.

În acest sens, s-a apreciat că cererea condamnatului A. are natura unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., astfel cum a și fost calificată la termenul de judecată din 31.05.2021, corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Prin sentința nr. 51 din 28 iulie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a declinat competența de soluționare a contestației formulate de petentul A., în favoarea Tribunalului Alba, a constatat conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut că, deși a procedat la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate în Spania împotriva contestatorului, Curtea nu este instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 553 și 598 alin. (2) din C. proc. pen., motiv pentru care curtea nu este instanța competentă material să soluționeze contestația la executare formulată de condamnatul A., ci raportat la infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat, respectiv omor calificat, această competență aparține Tribunalului Alba.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Alba, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 22/2020 a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința penală nr. 22/2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă la data de 05.05.2020 prin neapelare, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de recunoaștere și executare în România a hotărârii penale pronunțate de autoritățile judiciare spaniole și de transfer în România a persoanei condamnate A..

S-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 408/2010 pronunțate la data de 02.12.2010 de Audiencia Provincial de Zaragoza, Seccion 1 (Curtea Provincială din Zaragoza, secția nr. 001), definitivă la data de 28.12.2011, privind persoana condamnată A.

S-a dispus executarea în România a pedepsei de 8210 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 408/2010, pronunțate la data de 02.12.2010 de Audiencia Provincial de Zaragoza, Seccion 1 (Curtea Provincială din Zaragoza, secția nr. 001), definitivă la data de 28.12.2011.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8210 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 8210 zile închisoare perioada executată până la data de 04.11.2019 (4336 zile) și începând cu data de 04.11.2019 la zi.

Condamnatul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat recunoașterea zilelor de muncă efectuate în perioada în care s-a aflat în stare de detenție pe teritoriul statului spaniol.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a-i fi dedusă din pedeapsa aplicată durata executată ca urmare a zilelor de muncă, se constată că aceasta reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.

Deși, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Spania, Curtea de Apel Alba Iulia nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

În temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanță de executare în sensul dispozițiilor C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menționată. Incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curții de apel, implicit contestațiile la executare, vor fi soluționate de către instanțele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanță de executare înțelegându-se, instanța ce ar fi judecat infracțiunea în fond (ÎCCJ, s.p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Un raționament similar se regăsește și în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în ipotezele enumerate, cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere și în cazul determinării instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor recunoscute.

Atribuțiile instanței de executare aparțin instanței care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunea pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracțiunea de omor, instanța competentă material să judece cauza în primă instanță, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este tribunalul în raport de dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. care prevăd că tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute de art. 188 din C. pen., infracțiune pentru care Curtea de Apel Alba Iulia a dispus recunoașterea și transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Înalta Curte constată că instanța națională competentă material să judece infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate și în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului este Tribunalul Alba, instanță ce devine competentă în raport cu orice incidente ivite în cursul executării pedepsei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.