ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, în opinie majoritară, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. -Mureș la data de 31.08.2021, petentul A. a solicitat recalcularea muncii prestate în Penitenciarul Stein din Austria, pentru a beneficia de zilele câștigate pentru munca depusă, .

Judecătoria Tg. -Mureș a înaintat cererea pe cale administrativă Judecătoriei Sectorului 5 București, în circumscripția căreia se află Penitenciarul București-Rahova, cauza fiind înregistrată la data de 13.09.2021 sub nr. x/2021.

Prin sentința penală nr. 2338 din 5 octombrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat cererea petentului în favoarea Curții de Apel Tg. -Mureș.

Pentru a dispune astfel, în esență, Judecătoria Sectorului 5 a reținut că prin sentința penală nr. 13/CC/2020 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost recunoscută hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile din Austria și că prin prezenta cerere petentul a solicitat recalcularea din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare a zilelor obținute ca urmare a muncii prestate în Penitenciarul Stein din Austria.

Astfel, Judecătoria Sectorului 5 a considerat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Prin sentința penală nr. 34 din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Tg. -Mureș a declinat competența de soluționare a cererii petentului A. în favoarea Judecătoriei Aiud.

În esență, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Tg. -Mureș, analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate în susținerea acesteia, a constatat că petentul-contestator tinde la micșorarea cuantumului pedepsei pe care o are de executat, iar nu la lămurirea unei dispoziții din sentința pusă în executare, motivele de contestație încadrându-se în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și că totodată Curtea de apel nu este instanță de executare, în sensul dispozițiilor art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate.

În plus, s-a precizat că instanța competentă pentru soluționarea contestației la executare aparține instanței competente material să judece infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului la momentul formulării cererii, în cazul de față, Judecătoriei Aiud, conform fișei de evidență a deținutului reieșind că în intervalul 12.04.2021-12.10.2021, deci inclusiv la momentul formulării contestației la executare, se afla încarcerat în penitenciarul Aiud.

În consecință, Curtea de Apel Tg. -Mureș a considerat că în cauză competența soluționării unei asemenea cereri revine Judecătoriei Aiud.

Prin sentința penală nr. 12 din 11 ianuarie 2022, Judecătoria Aiud a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petent, reținând în esență că motivul invocat de contestator se referă la faptul că nu i s-au dedus din pedeapsa aplicată zilele câștigate prin muncă în Austria, iar un astfel de motiv nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute la art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, condamnatul A. a exercitat calea de atac a contestației.

Prin decizia penală nr. 56 din 21 martie 2022, Tribunalul Alba a dispus în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestației formulate de contestatorul A., deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva sentinței penale nr. 12/2022 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr. x/2021

A desființat sentința penală atacată și procedând la soluționarea cauzei, a recalificat cererea formulată de condamnatul A. în contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. "c" C. proc. pen.

În baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 598 alin. (2) și art. 50 C. proc. pen., a declinat în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Aiud în executarea pedepsei de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 13/CC/2020 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Astfel, cererea a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Tg. -Mureș, sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 29 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost calificată cererea petentului A. ca fiind una de liberare condiționată, prin care tinde la obținerea din partea instanței a unei decizii, prin care la calculul fracției de liberare condiționată să se țină seama nu doar de munca prestată în România, după transfer ci și de zilele lucrate în Penitenciarul Stein din Austria și totodată a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu-Mureș, invocată de procuror.

Prin sentința penală nr. 11 din data de 13 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în conformitate cu art. 50 C. proc. pen., a fost declinată în favoarea Judecătoriei Aiud competența de soluționare a cererii de liberare condiționată formulate de petentul A., prin care acesta solicită ca la calculul fracției de pedeapsă pentru liberarea condiționată din executarea pedepsei de 13 ani și 4 luni închisoare să se țină seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate inclusiv în Penitenciarul Stein din Austria.

S-a constatat întrerupt cursul justiției și în baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, pentru soluționarea cazului de întrerupere a cursului justiției ivit în prezenta cauză.

Pentru a dispune astfel, în esență, de Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat că față de conținutul imprecis al cererii introductive, la care se adaugă absența indicării de către petent a unui temei legal, precum și faptul că petentul A. a specificat în fața Judecătoriei Sectorului 5 și apoi în fața Tribunalului Alba că solicită deducerea zilelor câștigate pe baza muncii prestate în străinătate din pedeapsa în executarea căreia se află, toate acestea au dus atât la calificări juridice diferite date cererii de către instanțele sesizate, cât și la declinări succesive de competentă.

Odată readusă cererea pe rolul Curții de Apel Tg. -Mureș, la termenul fixat pentru data de 29 aprilie 2022, instanța l-a chestionat din nou pe petent dacă a urmărit:

- fie ca zilele în care a muncit în Penitenciarul Stein din Austria să îi fie scăzute din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare;

- fie ca la calculul fracției de pedeapsă necesare în vederea liberării condiționate să se țină seama de munca prestată inclusiv în Penitenciarul Stein din Austria.

S-a menționat că petentul A. în răspunsul său a specificat ferm că, încă de la început, a dorit ca la calculul fracției de pedeapsă pentru liberare condiționată să i se ia în considerare și zilele muncite în penitenciarul din străinătate.

În raport cu aceste precizări, la același termen, instanța a constatat că obiectul cererii petentului este ca, la calculul fracției de pedeapsă de trei pătrimi, prevăzută de art. 100 alin. (1) lit. a) teza a doua C. pen., pentru dobândirea vocației la liberarea condiționată din executarea pedepsei de 13 ani și 4 luni închisoare, să se țină seama de partea din durata pedepsei care, conform art. 100 alin. (3) C. pen., poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate inclusiv în Penitenciarul Stein din Austria.

S-a precizat că în opinia Curții de Apel Tg. -Mureș o asemenea cerere nu reprezintă o contestație la executare în sensul art. 598 C. proc. pen., întrucât nu aduce pe masa instanței o chestiune incidentă la executarea sentinței penale nr. 13/CC/22 iunie 2020, dintre cele prevăzute expres în acest text legal, ci o problemă legată de analiza condițiilor liberării condiționate, mai precis a condiției privind calculul fracției prevăzute de art. 100 alin. (1) lit. a) teza a doua C. pen. pe baza muncii prestate în detenție pe teritoriul statului membru emitent al certificatului, pentru ca persoana condamnată, în virtutea art. 100 alin. (3) C. pen., să poată accede în România la liberare condiționată după executarea efectivă a cel puțin două treimi din durata pedepsei.

S-a menționat că o astfel de cerere se situează, așadar, pe teritoriul liberării condiționate, fiind de natura celei prevăzute de art. 587 C. proc. pen. S-a mai arătat că instanța a identificat în practica Judecătoriei Tg. -Mureș o interpretare în același sens dată unei cereri similare formulate de un alt petent (sentința penală nr. 432/29 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Tg. -Mureș în dosarul nr. x/2020).

Cu privire la competență, instanța a menționat că art. 587 alin. (1) teza finală C. proc. pen. atribuie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de detenție competența de soluționare a cererii de liberare condiționată.

Curtea de Apel Târgu Mureș a avut în vedere că petentul A. este deținut la acest moment în Penitenciarul Aiud, aflat în circumscripția Judecătoriei Aiud, iar la termenul din 29 aprilie 2022, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Tg. -Mureș invocate de procuror. În urma admiterii excepției necompetenței materiale, în temeiul art. 50 C. proc. pen., Curtea de Apel Tg. -Mureș a declinat în favoarea Judecătoriei Aiud competența de soluționare a cererii de liberare condiționată formulată de petent.

Astfel, s-a considerat că față de circuitul pe care cererea lui A. l-a parcurs până în prezent și această nouă hotărâre de desesizare a Curții de Apel Tg. -Mure, se pune problema întreruperii cursului justiției. În acest sens, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că la aproape 9 luni de la data depunerii cererii, fiecare instanță, dintre cele sesizate succesiv, a calificat diferit obiectul și natura acesteia și nu a cercetat în conținut solicitarea petentului. De asemenea, din 31 august 2021 până în prezent, Judecătoria Tg. -Mureș, Judecătoria Sectorului 5 București, Tribunalul Alba și de două ori Curtea de Apel Tg. -Mureș au negat fiecare competența de soluționare a cererii.

S-a menționat că noua calificare a obiectului și a naturii juridice a cererii dată de Curtea de Apel Tg. -Mureș, nu se impune și nu leagă Judecătoria Aiud, care poate să facă propriile aprecieri și să le considere eronate pe cele ale instanței de trimitere. Odată cu noua declinare a competenței, operată de Curtea de Apel Tg. -Mureș în favoarea Judecătoriei Aiud, cauza se reîntoarce practic în jurisdicția Tribunalului Alba, care a decis deja în 21 martie 2022 că cererea petentului A. nu cade în competența Judecătoriei Aiud, ci în aceea a Curții de Apel Tg. -Mureș.

În aceste circumstanțe, Curtea de Apel Tg. -Mureș a considerat că între instanțele implicate până acum în cauză există o divergență stringentă cu privire la competența de soluționare a cererii lui A., ceea ce împiedică soluționarea în substanță a acesteia și întrerupe astfel cursul justiției.

Prin urmare, în baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 11 din 13.05.2022, Curtea de Apel Tg. -Mureș a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru soluționarea cazului de întrerupere a cursului justiției ivit în prezenta speță.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 20.05.2022, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 24.05.2022.

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș privind întreruperea cursului justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, în opinie majoritară, reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în cazurile prevăzute de lege.

Făcând un examen doctrinar, dar și jurisprudențial, s-a constatat că se ivește un caz de întrerupere a cursului justiției dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) există o încălcare a normelor referitoare la competența funcțională a instanței judecătorești fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare;

b) încălcarea a fost realizată de către o instanță de judecată sesizată cu soluționarea unei cauze;

c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanțe sau chiar a instanței care a încălcat norma procedural penală respectivă;

d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluționării cauzei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziții legale referitoare la declinarea competenței, conflictul de competență.

În doctrina juridică s-a menționat că întreruperea cursului justiției este o situație excepțională care constituie o împiedicare a desfășurării normale a procesului penal; de exemplu, o astfel de situație excepțională se produce în cazul desesizării organului judiciar, fără pronunțarea unei soluții legale și fără ca dosarul să fie preluat de un alt organ, sesizat în acest scop (Încheierea nr. 98 din data de 17 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020).

Analizându-se semantic expresia "întreruperea cursului justiției" s-a statuat că ar rezulta că aceasta presupune orice situație în care procesul penal este blocat, instanța pe rolul căreia se află cauza neavând posibilitatea de a aplica norme de procedură penală, astfel încât nu se poate ajunge la pronunțarea unei soluții (hotărâre sau decizie). Expresia "întreruperea cursului justiției" presupune trei aspecte: în primul rând, inaplicabilitatea vreunor dispoziții de procedură penală referitoare, în principal, la competența funcțională, materială sau personală; în al doilea rând, această inaplicabilitate conduce la nedeterminarea unei instanțe competente a soluționa cauza penală, în conformitate cu prevederile de procedură penală; rezultatul inaplicabilității normelor de procedură penală este imposibilitatea finalizării cauzei, respectiv neputința pronunțării unei soluții definitive. În consecință, noțiunea de întrerupere a cursului justiției semnifică împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanțe judecătorești, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilității niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competență, astfel încât nu se poate determina instanța competentă a dispune o soluție legală.(…) - B., Considerații în legătură cu noțiunea de întrerupere a cursului justiției în procesul penal în Revista Dreptul - Uniunea Juriștilor nr. 9/2012.

În speța de față condamnatul A. se află în Penitenciarul Aiud în executarea unei pedepse de 13 ani și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 13/CC din 22.06.2020 a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Prin această sentință, nr. 13/CC/22 iunie 2020, Curtea de Apel Tg. -Mureș a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a recunoscut, în partea referitoare la persoana condamnată A., Hotărârea nr. 40 Hv 12/19x pronunțată la data de 19 iunie 2019 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b), alin. (8) lit. b) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, a adaptat pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin Hotărârea nr. 40 Hv 12/19x pronunțată la data de 19 iunie 2019 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare -limita maximă a pedepsei admise de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. român, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie gravă, prevăzute de art. 142 alin. (1), art. 143 din C. pen. austriac (două infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 cu referire la art. 234 alin. (1) lit. a), c) și f) C. pen. român, în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen. român).

A dispus executarea de către persoana condamnată A. într-un penitenciar din România a pedepsei adaptate, de 13 ani și 4 luni închisoare și totodată, a dedus din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare, astfel cum a fost adaptată în privința persoanei condamnate A., perioada executată începând cu data de 28 ianuarie 2019, la zi.

Sentința nr. 13/CC/2020 a Curții de Apel Târgu Mureș a rămas definitivă la data de 22.07.2020 prin neexercitarea căii de atac. În baza acestei hotărâri, Curtea de Apel Tg. -Mureș a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 10/2020 din 22 iulie 2020, iar la data de 11 februarie 2021, A. a fost transferat din Austria și predat reprezentanților Administrației Naționale a Penitenciarelor, în vederea încarcerării.

Prin cererea formulată la data de 27.08.2021 și înregistrată la Judecătoria Tg. -Mureș la data de 31.08.2021, petentul A. aflat în Penitenciarul Aiud a solicitat recalcularea din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare, în executarea căreia se află, a muncii prestate în Penitenciarul Stein din Austria, pentru a beneficia de zilele câștigate pentru munca depusă .

În raport cu cele arătate anterior, Înalta Curte constată că în cauză mai multe instanțe de diferite grade de jurisdicție au declinat competența de soluționare în mod succesiv, ca efect al calificărilor distincte date cererii formulate de către persoana condamnată. Aceste declinări succesive au condus într-adevăr la o durată excesivă de soluționare a cauzei și la reînvestirea uneia dintre instanțele care și-au declinat competența. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că situația expusă nu echivalează cu un caz de întrerupere a cursului justiției, întrucât nu este îndeplinită în cauză cerința existenței unei situații excepționale care să constituie o împiedicare a desfășurării normale a procesului penal, respectiv să împiedice determinarea instanței competente și pronunțarea unei soluții în cauză.

Așa cum s-a arătat, întreruperea cursului justiției presupune împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanțe judecătorești, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilității niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competență, astfel încât nu se poate determina instanța competentă a dispune o soluție legală. (În același sens: încheierea nr. 434 din 24 iulie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.)

Or, în cauză se constată că Curtea de Apel Târgu Mureș a procedat la o corectă calificare a cererii formulate de către persoana condamnată și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud, astfel încât nu se poate reține existența unei situații de întrerupere a cursului justiției. Revine instanței în favoarea căreia s-a dispus declinarea de competență să procedeze la verificarea propriei competențe, materiale și teritoriale și să procedeze la aplicarea dispozițiilor legale incidente în raport cu noua calificare juridică a cererii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu majoritate, va constata că nu a fost întrerupt cursul justiției în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, privindu-l pe contestatorul A. și va trimite cauza Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. și de asemenea în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Constată că nu a fost întrerupt cursul justiției în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privindu-l pe contestatorul A..

Trimite cauza Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2022.

Cu opinie separată a doamnei judecător C. în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Capitolul II al titlului III din Codul de procedură penală, intitulat Competența organelor judiciare, reglementează în conținutul său și situația în care două sau mai multe instanțe judecătorești se considera concomitent competente sa soluționeze o anumita cauza ori, dimpotrivă, se considera necompetente și își declină toate competența. Astfel, se ajunge la ivirea unui conflict pozitiv de competență, când doua sau mai multe instanțe se considera pe rând competente să judece aceeași cauza penala, refuzând să-și decline competența sau conflictul negativ de competență, când doua sau mai multe instanțe se consideră necompetente sa judece aceeași cauză, declinându-si reciproc competența. Legea prevede că, între doua sau mai multe instanțe, conflictul de competență (pozitiv sau negativ) se soluționează de instanta ierarhic superioara comună. Când conflictul de competență se ivește între o instanță civila și una militară, soluționarea lui revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte în opinie separată fără a relua parcursul juridic al prezentei spețe apreciază în acord cu opinia majoritară că în prezenta cauză deși nu ne aflăm în prezența unui veritabil caz de întrerupere a cursului justiției, în baza competenței sale exclusive conferită de legiuitor poate încheia conflictul juridic din prezenta cauză și dispune o soluție în prezenta cauză.

Practic, se constată că instanțele investite cu soluționarea cererii formulată de inculpat au analizat și calificat solicitarea acestuia într-un mod superficial fapt ce a generat această situație.

Calificările distincte date cererii formulate de către persoana condamnată și lipsa de diligență a instanțelor de a aprofunda esența cererii și solicitarea reală formulată în cauză a generat o multitudine de declinări succesive ce au condus la o durată excesivă de soluționare a cauzei și la reînvestirea uneia dintre instanțele care și-au declinat competența fără a se avea în vedere esența solicitării condamnatului și anume de a se pronunța o soluție și de a se evita tergiversarea soluționării cauzei cu încălcarea dreptului la un proces echitabil în componenta sa esențială ce vizează soluționarea cauzei "într-un termen rezonabil".

Această situație creată se impune a fi rezolvată în opinia separată a Înaltei Curți de însăși Înalta Curte în calitatea sa de instanță superioară pe de o parte iar pe de altă parte în virtutea competenței sale exclusive conferită de instituția regulatorului de competență, denumire dată hotărârii prin care instanța ierarhic superioară se pronunță asupra unui conflict de competență

Soluția aleasă de legiuitor pentru rezolvarea conflictelor de competență și prin intermediul căreia se desemnează instanța sau organul cu activitate jurisdicțională căruia îi revine sarcina de a soluționa o anumită cauză penală este un remediu care trebuie folosit tocmai pentru a pune capăt situațiilor de genul celei ce face obiectul analizei în prezenta speță.

Apreciază Înalta Curte în opinie separată că simplu fapt că dispozitivul hotărării Curții de Apel nu dispune în mod expres sau mai exact nu menționează clar că ne aflăm în prezența unui conflict de competență nu impietează în vreun mod să se pună capăt acestei situații juridice prin tranșarea și stabilirea coordonatelor și limitelor de investire a instanței competente să soluționeze solicitarea persoanei condamnate, pentru ca ceea ce s-a omis în fapt prin multitudinea de declinări ce au avut loc este însăși esența obiectului cauzei cu care instanțele au fost inițial investite.

Pe aceste coordonate de principiu Înalta Curte în opinie separată apreciază că respectarea dreptului la un proces echitabil în componentele sale esențiale trebuie să primeze oricărui formalism astfel că în raport de dispozițiile art. 587 din Codul de procedură penală și luând în considerare și Decizia nr. 15 din 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, Înalta Curte în opinie separată apreciază instanța competentă să statueze și să soluționeze prezenta cauză, Judecătoria Sectorului 5 București.