ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1261 din 19 mai 2023 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, secția I Penală în temeiul art. 47 art. 50 din C. proc. pen., rap. la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, s-a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de petentul-condamnat A. în favoarea Curții de Apel București. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 26.04.2023, sub nr. x/2023, petentul-condamnat A. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de lege în vederea liberării. De asemenea, a precizat că a desfășurat activități lucrative pe teritoriul ungar în Penitenciarul unde a câștigat circa 90 de zile (3 luni). Cererea nu a fost motivată în drept.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat mijlocul de probă reprezentat de înscrisuri, și anume: copia MEPI nr. 170/29.11.2022 emis de Curtea de Apel București, adresa nr. x/09.05.2023 emisă de Penitenciarul Rahova, precum și fișa de cazier judiciar a petentului.
De asemenea, la termenul din 19.05.2023, instanța a calificat cererea petentului ca fiind contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., ca urmare a precizărilor petentului în sensul recunoașterii celor 90 de zile pe care le-a câștigat prin muncă în Penitenciarul din Ungaria.
Analizând actele și documentele aflate la dosar instanța a reținut că prin sentința penală nr. 144/F/26.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă, s-au dispus următoarele:
"Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, recunoaște sentința penală nr. B50/2021/83 din data de 09.06.2021 pronunțată de Judecătoria Regională Gyor Ungaria, definitivă prin decizia penală nr. 3. BF.155/2021/17 a Tribunalului Gyor Ungaria de condamnare a numitului A., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. Dispune transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare. Deduce din această pedeapsă perioada de arest preventiv și detenție, de la data de 12.03.2020 până la zi. Dispune emiterea unui mandat de executare cu privire la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 1012 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru persoana condamnată. Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2022"
În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 170/29.11.2022 de Curtea de Apel București.
Petentul a formulat prezenta cerere prin care a solicitat să îi fie recunoscute zilele de muncă prestate în Penitenciarul din Ungaria, în vederea deducerii lor din pedeapsa pe care o execută, respectiv de 90 zile.
Instanța a constatat că deși la dosarul cauzei nu se găsesc documentele cu informațiile relevante soluționării cauzei, înscrisuri ce trebuie solicitate autorităților judiciare străine privind perioada de eliberare anticipată de care a beneficiat condamnatul, acest aspect nu ar putea determina o prorogare a discuției asupra instanței competente să soluționeze prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o competență materială a instanței inferioare, care ar putea afecta actele/probele efectuate de instanța necompetentă până la declinare. În susținerea acestor considerente instanța a făcut referire și decizia de speță nr. 132/15.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Neprezentarea de către condamnat a unor înscrisuri care să probeze susținerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate și implicit al instanței competente, urmând a fi valorificată, în schimb cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Instanța a avut în vedere și deciziile de speță nr. 154/17.03.2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție respectiv 132/15.02.2021 prin care au fost soluționate conflicte de competență și prin care s-a statuat că ipoteza incidentă în cauză este de competența exclusivă a curții de apel care s-a pronunțat asupra recunoașterii hotărârii penale străine și transferării condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
S-a apreciat că indiferent de obiectul cauzei, respectiv contestație la executare cu deducere zile obținute prin muncă în străinătate sau doar recunoaștere zile obținute prin muncă în străinătate, competența de soluționare ar aparține tot Curții de Apel, Legea nr. 302/2004 instituind o competență exclusivă a sa și nu se poate aprecia că ar putea fi soluționată această cerere de judecătorie în cazul calificării sale ca o contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., cu motivarea că recunoașterea zilelor reprezintă doar o cerere incidentală în proces, întrucât în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 147 din Legea nr. 302/2004, ci cele speciale prev. de disp. art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.
De altfel, instanța a reținut că nu este relevant în aprecierea competenței nici subiectul activ al acțiunii, astfel că, deși prezenta cerere este formulată chiar de către condamnat nu s-ar putea aprecia că nu ar fi competentă curtea de apel doar pentru că nu a fost transmisă o hotărâre sau un act judiciar chiar de către statul emitent întrucât obiectul cererii rămâne același.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 47 și art. 50 din C. proc. pen., rap. la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu. S-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare formulată de petentul-condamnat A. în favoarea Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 20.06.2023 sub nr. x/2023.
La termenul din 13.07.2023, contestatorul-persoană condamnată a arătat că nu solicită deducerea efectivă din pedeapsă a celor 90 de zile câștigate în Penitenciarul din Ungaria ca urmare a muncii prestate, ci solicită ca acestea să fie avute în vedere la calculul fracției în vederea intrării în comisia de liberare condiționată într-un termen mai scurt.
Prin sentința penală nr. 138/F din 13 iulie 2023 Curtea de Apel București, secția a II a Penală, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, invocată din oficiu. În baza art. 50 rap. la art. 587 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat cauza având ca obiect cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Rahova, spre soluționare Judecătoriei Sectorului 5 București. Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență. Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului de competență. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că invocarea de către Judecătoria Sectorului 5 București a art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 este eronată și nu corespunde cu cererea petentului condamnat, fiindcă statul maghiar nu i-a acordat acestuia nicio reducere de pedeapsă. În cazul petentului A. sunt incidente dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. a) din C. pen., ale art. 100 alin. (3) din C. pen. și ale art. 96 din Legea nr. 254/2013. Acesta trebuie să execute cel puțin 2/3 din pedeapsă (1336 zile) din care cel puțin 1/2 efectiv (1002 zile) și 334 zile ca urmare a muncii prestate. Dacă i s-ar lua în considerare cele 90 de zile câștigate ca urmare muncii prestate, pentru îndeplinirea fracției, petentul ar trebui să execute efectiv un număr de 1246 zile.
S-a apreciat că cererea petentului trebuie interpretată în sensul în care poate produce efecte, adică a fi una de liberare condiționată, în cadrul căreia, pentru calculul fracției, i s-ar putea recunoaște cele 90 de zile obținute ca urmare a muncii prestate pe teritoriul Ungariei și nu în sensul unei cereri de reducere a pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare cu o durată de 90 de zile, zile obținute pe baza muncii prestate, fără ca reducerea să fie acordată de statul maghiar, această deducere neacordată nefiind posibilă conform legislației române.
Față de cele reținute, Curtea a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, invocată din oficiu și în baza art. 50 rap. la art. 587 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat cauza având ca obiect cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Rahova, spre soluționare Judecătoriei Sectorului 5 București. Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului de competență.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, pentru următoarele considerente:
Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile unor instanțe care își declină judecarea aceleiași cauze, solicitând instanței ierarhice superioare comune stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.
Prin sentința penală nr. 144/F/26.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă, s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. B50/2021/83 din data de 09.06.2021 pronunțată de Judecătoria Regională Gyor Ungaria, definitivă prin decizia penală nr. 3. BF.155/2021/17 a Tribunalului Gyor Ungaria de condamnare a numitului A. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare. S-a dedus din această pedeapsă perioada de arest preventiv și detenție, de la data de 12.03.2020 până la zi. S-a dispus emiterea unui mandat de executare cu privire la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, la data rămânerii definitive a sentinței penale. În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 170/29.11.2022 de Curtea de Apel București.
Potrivit art. 141 alin. (9) pct. ii) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care sunt incidente dispozițiile alin. (6) lit. b) pct. (ii), la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța de judecată este ținută de constatarea faptelor, de stările și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străină și totodată: nu va schimba o pedeapsă privativă de libertate într-o pedeapsă pecuniară; (ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent; ".
Art. 141 alin. (17) din același act normativ prevede că "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."
Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din același act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deține și Ungaria, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6), în speță, sentința nr. 144/F din 26 septembrie 2022 a Curții de Apel București, prin care s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. x/2021/83/09.06.2021 pronunțată de Judecătoria Regională Gyor Ungaria, definitivă prin decizia penală nr. 3. BF.155/2021/17 a Tribunalului Gyor Ungaria.
Petentul a formulat prezenta cerere prin care a solicitat să îi fie recunoscute zilele de muncă prestate în Penitenciarul din Ungaria, în vederea deducerii lor din pedeapsa pe care o execută, respectiv de 90 zile.
În contextul prezentat, Înalta Curte constată că, raportat la conținutul concret al solicitării petentului A., obiectul cererii îl constituie, recunoașterea hotărârilor penale străine prin care s-a acordat deducerea unor perioade din pedeapsa de executat pe teritoriul României, pe cale principală, situație în care competența aparține Curții de Apel București.
În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existența unor acte emise de autoritățile judiciare ale statului străin, care au efecte asupra duratei pedepsei rămase de executat, instanța națională care a dat eficiență solicitării de recunoaștere a hotărârii autorităților judiciare străine de condamnare este competentă a recunoaște și hotărârile subsecvente ce au ca efect micșorarea pedepsei de executat.
Înalta Curte are în vedere că art. 141 alin. 17 și 6 din Legii 302/2004, modificată și republicată, stabilește, în ipoteza incidentă în prezenta cauză, competența exclusivă a curții de apel care s-a pronunțat asupra recunoașterii hotărârii penale străine și transferării condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei, respectiv Curtea de Apel București ce a pronunțat sentința 144/F din 26.09.2023.
Totodată, Înalta Curte are în vedere și deciziile de speță nr. 154/17.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 și nr. y/15.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că ipoteza incidentă în cauză este de competența exclusivă a curții de apel care s-a pronunțat asupra recunoașterii hotărârii penale străine și transferării condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
De altfel, Legea nr. 302/2004 instituie o competență exclusivă a sa și nu se poate aprecia că ar putea fi soluționată această cerere de judecătorie în cazul calificării sale ca o contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., cu motivarea că recunoașterea zilelor reprezintă doar o cerere incidentală în proces, întrucât în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 147 din Legea nr. 302/2004, ci cele speciale prev. de disp. art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iulie 2023.