ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 august 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 326/C din data de 30.03.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția I Penală, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 raportat la art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., s-a declinat judecarea cauzei, având ca obiect contestația formulată de către persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2023, în favoarea Tribunalului Brașov.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat A..

S-a fixat termen după expirarea căruia propunerea sau cererea de liberare condiționată pot fi reînnoite la data de 24.06.2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 340 RON s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Prima instanță a reținut că la data de 02.02.2023 a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2023, procesul-verbal al comisiei de liberare condiționată privind pe petentul A..

În cauză, prima instanță a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia s-au atașat la dosar: procesul-verbal nr. x/26.01.2023 al comisiei de liberare condiționată.

Analizând actele și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că persoana condamnată A. se află în executarea unei pedepse de 3 ani, 1 lună și 20 zile închisoare stabilite prin sentința penală nr. 1752/2020 pronunțată de Judecătoria Brașov, definitivă.

Executarea pedepsei a început la data de 22.12.2020.

În raport cu actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile cumulative prevăzute de art. 100 din C. pen. pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului condamnat.

Mai întâi, în ceea ce privește condiția să fie executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege, potrivit art. 100 alin. (1) lit. a) din C. pen., liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani.

În concret, prima instanța a constatat că, până la data de 26.01.2023, petentul a executat 767 zile din totalul celor 1146 zile pe care le avea de executat, iar pentru a putea fi liberat condiționat trebuia să execute cel puțin 2/3 din pedeapsă, reprezentând 764 zile.

În consecință, prima instanță a reținut că petentul a executat fracțiunea corespunzătoare din pedeapsă pentru a putea beneficia de liberarea condiționată, acesta executând fracția de 2/3 din pedeapsă, prima condiție a liberării condiționate fiind îndeplinită.

Privitor la condiția stipulată de art. 100 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanța de fond a constatat că petentul execută pedeapsa în regim semideschis, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.01.2023 întocmit de Comisia pentru liberare condiționată.

Referitor la îndeplinirea obligațiilor civile, prima instanță a reținut că, în cauza care a determinat pronunțarea pedepsei ce se execută, împotriva inculpatului nu s-a exercitat acțiune civilă.

Cu privire la ultima cerință ce se impune a fi realizată, prima instanță a apreciat că, din analiza coroborată a situației personale a petentului, nu și-a format convingerea că acesta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate. Cu titlu preliminar, s-a precizat că liberarea condiționată nu este un drept al condamnatului, ci o vocație a acestuia, având un caracter facultativ, dat de posibilitatea analizării periodice a condițiilor legale, până la îndeplinirea lor. Se impune, astfel, ca instanța de judecată să aibă convingerea că cel condamnat prezintă încredere, că în termenul de supraveghere și apoi, în condițiile libertății, nu va mai săvârși infracțiuni. Acordarea liberării condiționate urmează un parcurs individual al pedepsei privative de libertate, presupunând analiza întregii conduite, comportări și atitudini a inculpatului față de pedeapsă, victimă, activitatea de resocializare ori starea de recidivă.

În cauză, s-a reținut că petentul a avut o conduită normală pe perioada executării pedepsei, nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat o singură dată.

Instanța de fond a mai reținut că petentul nu a participat la activități lucrative, neavând zile câștigate astfel.

Cu toate acestea, prima instanță a avut în vedere și faptul că petentul a mai fost liberat condiționat anterior, continuând să săvârșească infracțiuni ulterior, ceea ce evidențiază faptul că detenția anterioară nu și-a atins scopul educativ și preventiv.

De altfel, petentul a mai beneficiat anterior de clemența organelor judiciare întrucât s-a dispus inițial o modalitate de executare blândă a pedepsei, modalitate pe care nu a respectat-o, dispunându-se revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.

Instanța de fond nu a fost convinsă de faptul că fiind pus în libertate acesta va conștientiza beneficiul ce i-ar fi acordat, din moment ce în antecedența sa a dovedit contrariul, luând în considerare și perioada pe care o mai are de executat din pedeapsă, fiind de altfel și la prima analiză a liberării condiționate.

Prin urmare, s-a arătat că scopul pedepsei nu poate fi atins la acest moment prin liberarea petentului. Pedeapsa trebuie să aibă și un scop preventiv, prevenția generală ocupând un loc important. Astfel, raportat la funcția de exemplaritate a pedepsei, fiecare cetățean trebuie să fie conștient de consecințele la care s-ar expune în cazul încălcării legii penale. Eliberarea petentului din pedeapsă, prin simpla împlinire a fracției ar fi de natură a avea un efect total opus.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație petentul A., fără a indica motive de fapt sau de drept.

La termenul de judecată din data de 30.03.2023, completul de judecată, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a pus în discuție necesitatea declinării cauzei raportat la locul de detenție actual al persoanei condamnate.

Analizând, cu prioritate, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., hotărârea pronunțată de judecătorie în materia liberării condiționate poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de deținere, în termen de 3 zile de la comunicare. Astfel, se constată că norma legală anterior menționată stabilește, în mod exclusiv, competența de judecare a contestației formulate împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de liberare condiționată în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află locul de deținere în care se afla persoana condamnată.

În prezenta cauză, persoana condamnată a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2023, la data de 03.03.2023, dată la care i-a fost comunicată copia minutei sentinței penale, la locul de deținere.

Din adresa Penitenciarului Codlea din data de 29.03.2023 reiese că persoana condamnată A. a fost externată de la Spitalul Penitenciar Rahova și a revenit la Penitenciarul Codlea, locul de deținere unde acesta execută pedeapsa închisorii.

Pe cale de consecință, având în vedere faptul că locul de deținere în care contestatorul execută pedeapsa închisorii nu se află în circumscripția Tribunalului București, ci a Tribunalului Brașov, revine acestei din urmă instanțe competența de a soluționa contestația declarată.

Fiind sesizată cu contestație la liberare condiționată formulată de către contestatorul persoană condamnată A., prin decizia penală nr. 230 din 21 iulie 2023, Tribunalul Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, secția Penală, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 rap. la art. 587 alin. (3) din C. proc. pen. s-a declinat judecarea cauzei având ca obiect contestația formulată de către persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 543 din data de 24.02.2023 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul x/2023, în favoarea Tribunalului București, secția I Penală.

În temeiul art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 340 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin decizia penală nr. 326/C/30.03.2023 a Tribunalului Brașov s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția I Penală, invocată din oficiu și pe cale de consecință în temeiul art. 50 raportat la art. 587 alin. (3) din C. proc. pen. s-a declinat judecarea prezentei cauze, având ca obiect contestația formulată de către persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2023, în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivarea deciziei s-a arătat, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., hotărârea pronunțată de judecătorie în materia liberării condiționate poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de deținere, în termen de 3 zile de la comunicare. Astfel, se constată că norma legală anterior menționată stabilește, în mod exclusiv, competența de judecare a contestației formulate împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de liberare condiționată în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află locul de deținere în care se afla persoana condamnată.

În prezenta cauză, persoana condamnată a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2023, la data de 03.03.2023, dată la care i-a fost comunicată copia minutei sentinței penale, la locul de deținere.

Din adresa Penitenciarului Codlea din data de 29.03.2023 a reieșit că persoana condamnată A. a fost externată de la Spitalul Penitenciar Rahova și a revenit la Penitenciarul Codlea, locul de deținere unde acesta execută pedeapsa închisorii.

Pe cale de consecință, având în vedere faptul că locul de deținere în care contestatorul execută pedeapsa închisorii nu se află în circumscripția Tribunalului București, ci a Tribunalului Brașov, s-a apreciat că revine acestei din urmă instanțe competența de a soluționa contestația declarată.

Analizând contestația formulată de A., Tribunalul Brașov a invocat la termenul din data de 20.07.2023 excepția necompetenței teritoriale și a constatat că la data formulării cererii în primă instanță și la data declarării contestației acesta se afla încarcerat în Penitenciarul Spital București Rahova, fiind transferat la Penitenciarul Codlea, la data de 27.03.2023.

Totodată, Tribunalul Brașov a reținut în cauză dispozițiile RIL 15/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căruia "Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate".

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 02.02.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat cerere de liberare condiționată care s-a respins, ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 543 din data de 24.02.2023 . Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana condamnată A., la data de 03.03.2023 . Din actele dosarului, s-a constatat că la data formulării cererii de liberare condiționată (02.02.2023, f.3-4, ds. Judecătoria Sectorului 5 București) și la data declarării contestației (03.03.2023, f3, ds. Tribunal București), persoana condamnată s-a aflat încarcerată în Penitenciarul Spital București Rahova.

Potrivit art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., "Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în termen de 3 zile de la comunicare".

De asemenea, amintim că, prin Decizia nr. 15/2018 din 17.09.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 22.10.2018, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Prin urmare, criteriul de stabilire a competenței este locul de deținere, la data formulării cererii.

Din verificările efectuate în sistemul ANP rezultă faptul că persoana condamnată s-a aflat în Penitenciarul Spital București Rahova în perioada 17.01.2023 - 27.03.2023, după care a fost transferată la Penitenciarul Codlea.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța competentă a soluționa cererea de contestație la liberare condiționată este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, respectiv Tribunalul București.

Pentru aceste considerente, văzând că la momentul formulării cererii contestatorul condamnat se afla încarcerat la Penitenciarul Spital București Rahova, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul - persoană condamnată A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul - persoană condamnată A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 august 2023.