ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 245/2023

Deliberând asupra contestației declarate de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 692/02.11.2022 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 598, alin. (2) C. proc. pen., 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență a Judecătoriei Miercurea Ciuc invocată din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare, formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 12/CC pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș la data de 05 aprilie 2019 în dosarul penal nr. x/2019, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin Sentința penală nr. 2 din data de 03 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 599 alin. (1) și art. 597 alin. (4) rap. la art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentul-condamnat A. (A. împotriva Sentinței penale nr. 12/CC pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș la data de 05 aprilie 2019, în dosarul penal nr. x/2019

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, persoana condamnată A. a solicitat în esență aplicarea legii maghiare în ceea ce privește condițiile de liberare condiționată.

Examinând cererea formulată, prima instanță a reținut că, prin Sentința penală nr. 12/CC pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș la data de 05 aprilie 2016 în dosarul penal nr. x/2019, a fost recunoscută Sentința penală nr. 5. B.5/2015/125 pronunțată la data de 14.11.2016 de Tribunalul Regiunii Limitrofe Budapesta, definitivă la data de 16 februarie 2017 prin Sentința de apel pronunțată de Curtea de Apel a Capitalei, prin care contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare și s-a dispus executarea acestei pedepse într-un penitenciar din România.

Prin Sentința penală nr. 8/30.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în Dosar nr. x/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 332/24.04.2022 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 597 C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 12/CC pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 05 aprilie 2019, în dosarul penal nr. x/2019, ca nefondată.

De asemenea, a mai reținut că prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze, petentul-condamnat a invocat aceleași motive ca și în contestația anterioară, soluționată definitiv prin hotărârea la care s-a făcut trimitere, respectiv că trebuia să fie liberat condiționat după executarea a 2/3 din pedeapsă, adică în luna septembrie 2022 (conform legii maghiare), și nu după executarea a 3/4 din pedeapsă (conform legii române).

Având în vedere identitatea persoanei, a temeiului legal, a motivelor și apărării din prezenta cauză cu cea soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 8/30.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, în Dosar nr. x/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 332/24.04.2022 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., potrivit căruia cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termenul legal prevăzut de lege persoana condamnată A.

Contestatorul - persoana condamnată nu a motivat în scris contestația formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01.03.2023, sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 22.03.2023.

Prin concluziile orale susținute cu ocazia dezbaterilor apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, instanța de control judiciar să acorde numărul de zile compensatorii în vederea micșorării pedepsei, astfel încât persoana condamnată să poată intra în comisia de liberare condiționată.

S-a mai invocat faptul că persoana condamnată a executat în Ungaria perioada de 5 ani și 4 luni închisoare din pedeapsa stabilită în hotărârea de condamnare și a prestat activități de muncă, aceste perioade urmând a fi deduse din pedeapsa de 13 ani închisoare.

Având în vedere că din data de 8 mai 2019 contestatorul a fost transferat în vederea continuării pedepsei în Penitenciarul Oradea, a solicitat să i se acorde zile compensatorii ca urmare a muncii depuse, potrivit Legii nr. 254/2013.

Totodată, a precizat că obiectul prezentei căi de atac este diferit de obiectul contestației la executare soluționate anterior prin Sentința penală nr. 8 din data de 30 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, definitivă prin Decizia nr. 332/24.05.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

III. Examinând contestația formulată de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se invocă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce ar putea fi constatată prin punerea în executare a hotărârii penale.

Prin urmare, contestația la executare prin care se tinde la soluționarea unor chestiuni care țin de fondul cauzei apare ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

(...) d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei:

Acest caz de contestație la executare cuprinde situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele aplicate nu se mai execută (amnistia, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), caz în care formele de executare trebuie anulate, fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen.: Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Pentru ca cererea ulterioară de contestație la executare să fie respinsă ca inadmisibilă, este necesar a fi analizate identitatea de persoană, de temei legal, de motive și de apărări invocate, doar în acest caz putându-se aprecia că o cerere cu același obiect a mai fost analizată în mod definitiv anterior, fapt ce ar face imposibilă reexaminarea aceleiași situații de fapt, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură prima hotărâre judecătorească definitivă.

În ceea ce privește particularitățile prezentei cauze, Înalta Curte reține:

Persoana condamnată A. a formulat anterior contestație la executare, soluționată prin Sentința penală nr. 8 din data de 30 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, definitivă prin Decizia nr. 332/24.05.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022. Prin motivele de contestație, persoana condamnată a solicitat aplicarea legii maghiare în ceea ce privește condițiile de liberare condiționată, întrucât aceasta prevede dreptul la liberare condiționată după executarea a 2/3 din pedeapsă, iar potrivit legislației românești are dreptul la liberare condiționată doar după executarea a 3/4 din pedeapsă.

În ceea ce privește contestația la executare formulată în prezenta cauză, Înalta Curte reține faptul că persoana condamnată a solicitat, în esență, aplicarea legii române, recunoașterea zilelor de muncă prestate în penitenciarele din Ungaria și România, deducerea acestora din pedeapsa aplicată, astfel încât să poată fi eligibil pentru liberarea condiționată. De asemenea, a mai arătat că, potrivit legii maghiare, după executarea a 2/3 din pedeapsa aplicată, acesta ar fi fost liberat condiționat.

Verificând, în aceste coordonate normative, particularitățile cauzei, Înalta Curte constată faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen.

Astfel, se constată că între contestația la executare ce formează obiectul prezentei cauze și contestația la executare soluționată prin Sentința penală nr. 8 din data de 30 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, definitivă prin Decizia nr. 332/24.05.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, există identitate de persoană (condamnatul A.), de temei legal (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.), dar și de motive și apărări. Deși petentul solicită aplicarea legii române, recunoașterea zilelor de muncă efectuate în penitenciarele din România și Ungaria, în esență, cererea vizează liberarea condiționată din pedeapsa de 13 ani recunoscută prin Sentința penală nr. 12/CC pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, respectiv după executarea unei fracții de 2/3 din acestea.

În acest context, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Târgu Mureș a făcut aplicarea dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen. și a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de persoana condamnată A., reținând că există identitatea de persoană, de temei legal și de motive cu contestația la executare soluționată prin Sentința penală nr. 8 din data de 30 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, definitivă prin Decizia nr. 332/24.05.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

De asemenea, Înalta Curte reține că aspectele invocate de contestator au fost tranșate prin hotărârea anterior menționată, astfel că acestea nu mai pot fi reexaminate în prezenta cauză întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură prima hotărâre judecătorească definitivă.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 2 din data de 03 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoana condamnată A., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 2 din data de 03 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul - persoana condamnată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoana condamnată A., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2023.

GGC - ED