ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 101/2019

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 636/A din 21 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Târgu Mureș, iar în temeiul art. 50 rap. la art. 40 alin. (5) teza finală C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 525 din 19.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea de Apel a reținut că hotărârea contestată este pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, iar această instanță nu mai poate soluționa calea de atac a contestației formulate de petent.

Prin decizia penală nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A., prin avocat, împotriva deciziei penale nr. 495/A din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2015.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 27 iunie 2018, sub nr. de dosar x/2018, condamnatul A., prin avocat, a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 495/A din data de 3 noiembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) (când se ivește vreo împiedicare la executare), făcându-se referire și la dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. în ceea ce privește competența.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare formulate și anularea punerii în executare a deciziei penale mai sus indicate.

De asemenea, în temeiul art. 5 CEDO și art. 554 alin. (2) raportat la art. 555 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării deciziei contestate până la soluționarea contestației.

În motivarea acestei căi de atac contestatorul arată următoarele:

Prin contestația împotriva executării se invocă incidente legate de punerea în executare a hotărârii. Conform art. 555 C. proc. pen., punerea în executare se face prin emiterea mandatului de executare. Nu s-a urmat procedura normală de punere în executare. Așadar, sunt invocate cauze legale prin care nu se putea pune în executare hotărârea sau nu se poate continua executarea hotărârii.

S-a precizat că discuția pornește de la mandatul de executare, întrucât minuta deciziei contestate nu a fost comunicată dlui. A. conform art. 407 alin. (1) C. proc. pen., ci dl. A. a fost direct încarcerat în ziua de 3 noiembrie 2017 în baza mandatului de executare, care avea anexat un extras pur anacronic, în sensul că efectuează punerea în executare pentru o faptă preluată din rechizitoriul din 2014, care nu concordă în nicio măsură cu vreo faptă din decizia pronunțată peste mai mult de 3 ani de zile, ci, dimpotrivă, se referă la fapte achitate prin decizie. Mai mult, extrasul de pe hotărâre anexat mandatului de executare are următoarele caracteristici absolut îndoielnice cu privire la autenticitatea lui, cu privire la identitatea lui cu prezumtivul extras din hotărâre aflat la dosarul cauzei și cu minuta, respectiv:

Extrasul din hotărâre, care, potrivit art. 553 alin. (3) C. proc. pen. se trimite tribunalului în aceeași zi cu emiterea minutei (i.e. 03 11 2017) se regăsește nesemnat la dosar, având numerotare de la 1 la 4, în vreme ce extrasul anexat mandatului de executare emis de Tribunalul Bacău are o numerotare de la 108 la 111 și pare a fi tehnoredactat cu font diferit. în plus, conținutul diferă în mod evident față de extrasul din dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, de exemplu, există la final rânduri în minus, cum este ultimul paragraf din extrasul anexat mandatului de executare, care se termină cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare aferente judecății în fond, spre deosebire de ultimul paragraf din extrasul de la dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, care adaugă rândul privind cheltuielile judiciare aferente judecății in apel.

Nu există în dosar dovada comunicării extrasului de către Curtea de Apel Târgu Mureș către Tribunalul Bacău, ci există doar plicul poștal din partea Tribunalului Bacău către Curtea de Apel Târgu Mureș, înregistrat de primire la 08 11 2017, prin care Tribunalul Bacău a confirmat Curții primirea extrasului. Astfel, nu se poate stabili ce anume s-a primit de către Tribunalul Bacău, respectiv ce anume a stat la baza întocmirii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 din 03.11.2017. În acest sens, a precizat că a formulat o cerere la Tribunalul Bacău prin care a solicitat eliberarea unei copii de pe. extrasul din hotărâre care a fost primit de către Tribunalul Bacău de la Curtea de Apel Târgu Mureș și care a stat la baza întocmirii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 din 03.11.2017.

Or, corelația dintre minuta și extras este importantă pentru că ambele se întocmesc potrivit legii în aceeași zi, anume ziua pronunțării, 03 11 2017. Iar numerotarea minutei în dosar, respectiv filele x, pare a fi alterată olograf.

S-a arătat că s-a solicitat Curții de Apel Târgu Mureș, prin avocat, eliberarea unei copii legalizate a minutei din 03 11 2017, iar semnătura doamnei președinte de complet de pe înscrisul astfel eliberat de către Curtea de Apel Târgu Mureș nu este identică cu semnătura de pe minuta care se regăsește în dosarul studiat în arhiva înaltei Curți de Casație și Justiție în data de 20 02 2018, când era pe rol recursul în casație și nici cu alte semnături ale președintelui de complet din actele procedurale premergătoare (e.g. 27 09 2017 - încheierea și declarațiile inculpaților audiați atunci).

Toate aceste împrejurări impuneau judecătorului delegat cu executarea de la Tribunalul Bacău, conform art. 554 alin. (2) C. proc. pen., să sesizeze instanța care a pronunțat hotărârea din apel, care să procedeze conform art. 597 și 598 C. proc. pen. Neprocedând în acest fel, se află în situația de a face apel la aceste dispoziții legale, pe calea contestației la executare de competenți instanței care a pronunțat hotărârea.

Extrasul și minuta fie nu au existat în data de 3 noiembrie 2017, fie nu conțineau datele necesare punerii în executare, de vreme ce judecătorul delegat a preferat să preia din altă parte, neprocedural, fapta pentru care a emis mandatul și să anexeze un extras total diferit ca numerotare, formă și conținut față de extrasul și minuta eliberate în ianuarie 2018 la solicitarea condamnatului.

Decizia penală nr. 495/A din data de 3 noiembrie 2017, redactată și tehnoredactată de al doilea membru al completului de judecată, domnul judecător B., este semnată pentru președintele completului de judecată de președintele instanței, cu arătarea cazului de imposibilitate de semnare ca fund concediul de odihnă, fără ca la dosar să existe procesul-verbal care să ateste această împrejurare.

Lipsa procesului-verbal de concediu de odihnă al președintelui completului de judecată a fost confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureș prin referatul cu informații solicitat în baza art. 72 alin. (6) C. proc. pen. de înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2018, care a avut ca obiect strămutare, referat prin care s-a afirmat că președintele completului de judecată a fost plecat în concediu de odihnă inclusiv în perioada redactării deciziei penale nr. 495/A din data de 3 noiembrie 2017, fără să confirme existența procesului-verbal care trebuia să ateste această împrejurare, ca temei al semnării deciziei, pentru președintele completului de judecată, de către președintei instanței, în plus. Nici nu rezultă din hotărâre când (data) a semnat președintele instanței pentru președintele completului de judecată.

S-a precizat că acel referat cu informații solicitat în baza art. 72 alin. (6) C. proc. pen. de înalta Curte de Casație și Justiție a fost atipic, în sensul că instanța de la care solicita strămutarea a dat explicații punctuale față de fiecare argument din cererea de strămutare, ca și când Curtea de Apel Târgu Mureș ar fi fost parte adversă în proces. De exemplu, referatul a fost însoțit de un al doilea referat întocmit și semnat de doamna grefier C., prin care aceasta precizează în detaliu că motivul amânării pronunțării din încheierea de amânare a pronunțării din 27.10.2017, respectiv "nu s-a putut ajunge la un consens între membrii completului de judecată în ceea ce privește stabilirea stării de fapt", i-a fost dictat de președintele completului de judecată, tocmai cel care nu a semnat hotărârea, fără să existe procesul-verbal de concediu de odihnă.

Cu privire la semnarea deciziei de către alt judecător - președintele instanței - sunt relevante considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 33/2018:

Par. 175 "prin Hotărârea din 7 martie 2017, pronunțată în Cauza Cerovsek și Bczicnik împotriva Sloveniei, Curtea europeană a statuat că judecătorii care nu au participat la proces nu pot motiva ȘI SEMNA hotărârea judecătorească, pentru că nu pot oferi garanția că s-a realizat o bună administrare, a actului de justiție." (s.n.)

Par. 176: "redactarea unei hotărâri judecătorești este inerent legată de motivarea ei, acest din urmă aspect constituind, astfel cum s-a arătat mai sus, o obligație a judecătorului cauzei ce decurge din prevederile art. 6 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Toate aceste aspecte constituie garanții ale dreptului părților la un proces echitabil, judecat de o instanță independentă și imparțială, care se supune numai legii."

Conform art. 406 alin. (2) C. proc. pen. hotărârea se semnează de toți membrii completului, or, în cazul nostru decizia, redactată și tehnoredactată de al doilea membru al completului de judecată, este semnată pentru președintele completului de judecată de președintele instanței, cu arătarea cazului de imposibilitate de semnare ca fiind concediul de odihnă, fără ca la dosar să existe procesul-verbal care să ateste această împrejurare.

S-a solicitat suspendarea executării deciziei contestate până la soluționarea contestației, în baza art. 5 C.E.D.O. (garantarea dreptului la libertate) și art. 554 alin. (2) raportat la art. 555 C. proc. pen., întrucât decizia din 3 noiembrie 2017 nu putea fi pusă în executare, întrucât:

Art. 555 C. proc. pen. prevede: "pedeapsa închisorii și pedeapsa detențiunii pe viață se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat cu executarea în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanța de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3)". (s.n.)

Art. 554 alin. (2) C. proc. pen. prevede: "dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării se ivește vreo nelămurire sau vreo împiedicare la executare, judecătorul delegat cu executarea poate sesiza instanța de executare, care va proceda potrivit dispozițiilor art. 597 și 598". (s.n.)

Art. 553 alin. (3) C. proc. pen. prevede: "când hotărârea rămâne definitivă în fața instanței de apel sau în fața instanței ierarhic superioare, aceasta trimite instanței de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunțării hotărârii de către instanța de apel.." (s.n.)

Iar art. 5 par. 1 lit. a) C.E.D.O. se referă la deținere legală pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent.

În baza prevederilor legale evidențiate mai sus, s-a susținut că trebuia ab initio să formeze obiect al sesizării instanței care a emis hotărârea de către chiar judecătorul delegat cu executarea de la Tribunalul Bacău, fiind inadmisibil să se emită un mandat de arestare pentru o faptă preluată tale quale din rechizitoriu, în condițiile în care excedea în mod vădit extrasului din hotărâre, prevăzut de art. 553 alin. (3) C. proc. pen.

Este clar că extrasul fie nu a existat, fie nu conținea datele necesare punerii în executare, de vreme ce judecătorul delegat a preferat să preia din altă parte, neprocedural, fapta pentru care a emis mandatul, așadar contestatorul este deținut nelegal, în termenii art. 5 par, 1 lit. a) C.E.D.O., fiind afectată însăși punerea în executare a deciziei.

În acest sens, astfel cum s-a arătat, a fost nevoit să formulez o cerere la Tribunalul Bacău prin care a solicitat eliberarea unei copii de pe extrasul din hotărâre care a fost primit de către Tribunalul Bacău de la Curtea de Apel Târgu Mureș și care a stat la baza întocmirii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 din 03.11.2017.

Întrucât, există piedică la executare constând în chiar faptul că decizia ab initio nu putea fi pusă în executare astfel cum a fost efectuată prin mandatul de arestare emis; pentru soluționarea prezentei contestații, pe fondul său, sunt necesare probe suplimentare, implicit un termen de soluționare, contestatorul se află zi de zi în executare, încarcerat în baza mandatului de arestare emis nelegal, pentru motivele care formează obiectul prezentei contestații, în baza art. 5 C.E.D.O., raportat la art. 554 alin. (2) - art. 555 C. proc. pen., solicită suspendarea executării deciziei contestate (i.e. decizia penală nr. 495/A din data de 3 noiembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze; cu minori și de familie pronunțate în dosarul penal nr. x/2015) până la soluționarea prezentei contestații.

Alăturat contestației au fost înaintate și depuse la dosarul cauzei mai multe înscrisuri.

Prin decizia penală nr. 455/A din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2015 s-au dispus următoarele:

Respinge, ca nefondat, apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva sentinței penale nr. 266/D/14 iulie 2016 a Tribunalului Bacău, conform art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, cerere formulată de reprezentantul Ministerului Public - DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș la termenul de judecată din 26 iunie anul curent.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. admite apelurile promovate împotriva sentinței penale nr. 266/D/14 iulie 2016 a Tribunalului Bacău de către inculpații A., D., E., F. și G., desființează parțial hotărârea judecătorească apelată și rejudecând cauza, în următoarele limite:

I. Admite cererea formulată de inculpatul G. de continuare a judecății cauzei, potrivit art. 396 alin. (8) C. proc. pen. și înlăturând dispoziția instanței de fond de încetare a procesului penal, față de acest inculpat, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru săvârșirea faptei de dare de mită, dispune, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea acestui inculpat de sub acuza săvârșirii infracțiunii incriminate de disp. art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 și reținerea art. 5 din C. pen. nou.

II. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. dispune achitarea inculpatului F. de sub acuza comiterii fiecărei infracțiuni de complicitate la luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 26 C. pen. vechi rap. la art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen..(două fapte de complicitate la luare de mită).

III. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. dispune achitarea inculpatului E. de sub acuza comiterii a fiecărei infracțiuni de complicitate la luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 26 C. pen. vechi rap. la art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen..(două fapte de complicitate la luare de mită).

Constată că în prezenta cauză inculpatul E. a fost reținut 24 de ore în data de 26 iunie 2014, arestat preventiv de la 1 iulie 2014 la 3 septembrie 2014, arestat la domiciliu de la 4 septembrie 2014 la 14 februarie 2015 și supus măsurii preventive a controlului judiciar de la 14 februarie 2015 până la data pronunțării prezentei.

Constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de acest inculpat.

IV. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. dispune achitarea inculpatului D. de sub acuza comiterii infracțiunilor de complicitate la luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 26 C. pen. vechi rap. la art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., pentru două fapte de complicitate la luare de mită, ce ar fi fost comise în legătură cu denunțătorii H. și I.

Conform art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. condamnă pe inculpatul D., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită, la pedeapsa de 3 (trei)ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din vechiul C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat prin prezenta).

Potrivit art. 71 din vechiul C. pen. aplică inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din vechiul C. pen.

Conform art. 81, 82 din vechiul C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de 5 ani (3 plus 2 ani).

Atrage atenția inculpatului asupra respectării prevederilor art. 83 din vechiul C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) din vechiul C. pen. suspendă executarea pedepsei complementare pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta.

Constată că în prezenta cauză inculpatul D. a fost reținut 24 de ore în data de 26 iunie 2014, arestat preventiv de la 1 iulie 2014 la 3 septembrie 2014, arestat la domiciliu de la 4 septembrie 2014 la 3 februarie 2015 și supus măsurii preventive a controlului judiciar de la 3 februarie 2015 până la data pronunțării prezentei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D. perioada reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu.

Constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de acest inculpat.

V. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen.. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. dispune achitarea inculpatului A. de sub acuza comiterii infracțiunilor de luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., pentru patru fapte de luare de mită, ce ar fi fost comise în legătură cu denunțătorii H.(două fapte) și I.(o faptă) și cu coinculpatul G. (o faptă).

Conform art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. condamnă pe inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, la pedeapsa de 4 (patru)ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din vechiul C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat prin prezenta).

Potrivit art. 71 din vechiul C. pen. aplică inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din vechiul C. pen.

Constată că în cauză inculpatul A. a fost reținut 24 de ore în data de 26 iunie 2014, arestat preventiv de la 1 iulie 2014 la 3 septembrie 2014, arestat la domiciliu de la 4 septembrie 2014 la 3 februarie 2015 și de la 3 martie 2016 la 1 aprilie 2016 și supus măsurii preventive a controlului judiciar de la 2 aprilie 2016 până la data pronunțării prezentei.

Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat perioada executată de acesta in stare de reținere, arest preventiv și arest la domiciliu.

Constată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de acest inculpat.

Dispune confiscarea de la inculpații A. și D., în cotă egală de 50% a sumei de 307.187 RON, sumă primită de la denunțătorul J., cu titlu de mită,respectiv câte 153593,5 RON, de la fiecare dintre cei doi inculpați menționați.

Înlătură toate celelalte dispoziții din sentința penală criticată referitoare la confiscarea sumelor de bani presupus primite cu titlu de mită de inculpații din prezenta cauză.

Dispune ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituite prin ordonanța emisă în data de 2 iulie 2014 de procurorul DNA în dosarul nr. x/2011 al DNA- Serviciul Teritorial Bacău, asupra bunurilor imobile ce constituie proprietatea inculpatului A., bunuri imobile situate în municipiul Bacău, județul Bacău, respectiv:

- teren compus din 3 loturi: L1-108 mp categorie curți construcții, L 2- 283 mp - categoria curți construcții și L3 - 519 mp categoria curți construcții;

- 3 corpuri de clădire: C2 - 21,29 mp, C3 - 37,25 mp, C4 - 83,71 mp.,menținând însă măsura sechestrului asigurator dispusă prin menționata ordonanță a procurorului asupra imobilului C1-252,42 mp.

Înlătură din sentința penală criticată obligarea inculpaților E. și F. la plata sumei de 8.000 RON, respectiv 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe inculpații A. și D., să achite fiecare statului, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei la prim grad jurisdicțional, suma de câte 2.000 RON, conform art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen.

Prin înscrisul formulat la data de 14 august 2018 și depus la dosarul cauzei la data de 28 august 2018, contestatorul A. a solicitat soluționarea contestației la executare în lipsa sa, având în vedere starea de sănătate precară care ar putea fi agravată de deplasarea la instanță .

La termenul de judecată din 14 septembrie 2018, domnul K., avocatul contestatorului a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, respectiv decizia penală nr. 201/A din 2 aprilie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș și fotocopii după două sesizări (sesizare inițială și completare a sesizării) adresate Inspecției Judiciare.

La același termen de judecată a fost formulată o cerere de recuzare cu privire la unul dintre membrii completului de judecată întemeiată pe prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Motivarea scrisă a cererii de recuzare a fost depusă la dosarul cauzei la data de 17 septembrie 2018 (filele x).

Cererea de recuzare a fost soluționată prin încheierea pronunțată la data de 17 septembrie 2018, fiind respinsă(fila x).

Contestatorul condamnat, prin avocat, a mai depus la dosarul cauzei un set de documente anterior termenului de judecată din 22 octombrie 2018, când au avut loc dezbaterile (filele x, 128-216).

Analizând contestația la executare formulată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor părților și ale procurorului, dar și din oficiu, în lumina dispozițiilor legale aplicabile, instanța a apreciat că aceasta este nefondată.

Motivele invocate de contestator, care se referă în esență la: suspiciunea că minuta din data de 03.11.2017 nu a fost semnată de președintele de complet, semnarea deciziei de președintele de complet și nu de judecătorul care a redactat-o, alterarea numerotării olografe a dosarului, alterarea numerotării olografe a minutei, împrejurarea că extrasul deciziei pronunțate de Curtea de Apel nu a fost trimis Tribunalului Bacău în aceeași zi în vederea emiterii mandatului de executare, diferențe de tehnoredactare între extrasul anexat mandatului de executare și minuta, diferențe între extrasul trimis Tribunalului Bacău față de cel aflat la dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, nu se subsumează în cazul de contestație la executare invocat și reglementat de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua, care se referă la existența unei împiedicări la executare.

Înainte de a analiza fundamentul sau veridicitatea afirmațiilor făcute de către contestator, instanța a subliniat că acest caz/temei de contestație la executare se referă la existența unor cauze datorită cărora să nu se poată continua executarea acesteia (ex: stabilirea generală a obligației inculpatului de a se supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen. din 1969, fără a enumera aceste măsuri, lipsa unor precizări care să facă posibilă identificarea bunurilor cu privire la care se dispune confiscarea specială).

Contestatorul nu invocă însă cauze de acest gen, ci anumite probleme de ordin administrativ, care nu au nici un fel de impact asupra executării pedepsei.

S-a arătat că nici hotărârea atacată, nici mandatul de executare emis nu prezintă elemente care să determine imposibilitatea executării dispozițiilor instanței, neexistând lipsuri, omisiuni sau alterări care să reprezinte piedici la executare.

Natura pedepsei aplicate, durata acesteia, modalitatea de individualizare, infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa, durata și conținutul pedepsei complementare, durata și conținutul pedepsei accesorii, deducerea reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, confiscarea unor sume de bani, ridicarea măsurii sechestrului asigurător sunt prevăzute în mod clar și fără echivoc, astfel încât nu există nici un impediment la executarea vreunei dispoziții din decizia penală atacată.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia și nu un mijloc de semnalare sau rezolvare a unor potențiale aspecte de natură organizatorică, administrativă, sau a unor presupuse încălcări ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești (căci, în cele din urmă, în probleme de acest gen rezidă temeiurile invocate de contestator).

Instanța a subliniat că susținerile contestatorului nu sunt reale, în condițiile în care:

- în ceea ce privește lipsa de identitate dintre semnăturile președintelui completului de pe minuta aflată la dosar și copia legalizată a minutei ce a fost eliberată contestatorului, instanța a precizat că copia minutei se eliberează solicitantului cu mențiunea "pentru conformitate" adică această copie nu se semnează de niciunul dintre membrii completului de judecată;

- eliberarea unei fotocopii de pe minuta deciziei către contestator presupune efectuarea unei fotocopii de pe exemplarul aflat la mapa de minute, pe care, în mod evident apar semnăturile membrilor completului care a pronunțat decizia.

- președintele completului de judecată, d-na judecător L. s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 4 decembrie - 22 decembrie 2017(perioada în care a fost redactată decizia), astfel încât s-a făcut aplicarea prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen.. o atare împrejurare nu necesită întocmirea unui proces-verbal (care se face în situațiile în care unul dintre membrii completului nu poate participa la ședința de judecată și este înlocuit, conform planificării de permanență), fiind făcută însă mențiune de către grefierul de ședință despre motivul împiedicării semnării deciziei motivate de către președintele completului (conform aceluiași art. 406 alin. (4), teza finală C. proc. pen.).

- modificările numerotării olografe pe unele file (172-173) sunt consecința unei erori a grefierului de ședință care, având de atașat foarte multe înscrisuri la dosarul cauzei, a atașat și numerotat minuta, înaintea unor documente care, cronologic, erau anterioare acesteia, și ca atare trebuiau atașate, cusute și numerotate înaintea minutei; după ce s-a constatat eroarea, s-a procedat la reordonarea documentelor, și cel mai probabil, la renumerotarea unor file (de altfel, în acest sens a fost întocmit și un referat de către grefierul de ședință - fila x).

- existența la dosarul cauzei a unui exemplar nesemnat din extrasul hotărârii, se explică prin faptul că acestea nu se semnează de membrii completului (care semnează doar minuta), ci se semnează doar de către grefierul de ședință care îl și întocmește (se semnează pentru conformitate).

În legătură cu existența unui extras al deciziei penale care nu poartă ștampila oficială a Curții de Apel Târgu Mureș și nu este semnat pentru conformitate de către grefierul de ședință, aceasta se datorează trimiterii acestui extras, pe cale neoficială, prin e-mail (ca document în format word) de către grefierul de la compartimentul executări penale al Curții de Apel Târgu Mureș către grefierul omolog de la Tribunalul Bacău.

Fiind vorba de un document editabil, nu poartă ștampila Curții de Apel Târgu Mureș și nici semnătura pentru conformitate și este redactat cu alte caractere, neavând cuvinte sau pasaje boldate.

Acest gen de comunicare informală a avut loc între grefieri care execută același gen de atribuțiuni, pentru a ușura activitatea în emiterea formelor de executare.

În ceea ce privește o eventuală întârziere în comunicarea dispozitivului (a extrasului după minută) nu poate avea consecințe asupra punerii în executare a mandatului, în condițiile în care decizia pronunțată în apel este executorie de drept.

Împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație condamnatul A..

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

În cauză, titlul împotriva căruia s-a formulat contestația la executare de către condamnatul A., în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de decizia penală nr. 455/A din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2015, care constituie hotărârea pronunțată de către instanța de apel, ca ultim grad de jurisdicție ordinară.

Înalta Curte constată că, prin decizia atacată de către condamnat, s-a statuat cu caracter definitiv asupra lămuririi dispozitivului deciziei penale nr. 455/A din 03.11.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, în sensul că se invocă anumite probleme de ordin administrativ, care nu au nici un fel de impact asupra executării pedepsei.

Titlul reprezentat de o decizie pronunțată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de instanța ce a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. care prevăd că (...) în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este definitivă.

Prin urmare, contestatorului condamnat nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) și art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.. formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către condamnatul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) și art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., în vigoare, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Înalta Curte constată că dispozițiile legale a căror constituționalitate se contestă nu au legătură cu soluția ce poate fi pronunțată în cauză de vreme ce legea nu permite formularea unei contestații în prezenta cauză, astfel cum s-a menționat în considerentele prezentei decizii.

Or, inadmisibilitatea căii de atac formulată de condamnatul A. conduce de plano la inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, sesizarea instanței de contencios constituțional neputând avea un efect real asupra soluției din prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) și art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.. formulată de contestatorul A..

De asemenea, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) și art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.. formulată de contestatorul A..

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

II. Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2019.