ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 232/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 378/A din data de 31 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1069/F/24.09.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost desființată sentința apelată și, în rejudecare, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

Totodată, prin această decizie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de apărătorul inculpatului A.

În esență, pentru a dispune astfel cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de Apel București a reținut că apărătorul inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 din Legea 78/2000, a dispozițiilor art. 248 din C. pen. din 1969, ale art. 297 alin. (1) din C. pen. în măsura în care se interpretează că:

"atribuțiile de serviciu își au izvorul în lege", "că sunt încălcate atribuțiile de serviciu prin încălcarea procedurii de semnare a actelor juridice reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 26/2000 sau prin încălcarea Legii arendării nr. 16/1994", chiar dacă atribuțiile de serviciu nu sunt prevăzute în mod concret în aceste norme primare, așa cum sunt menționate în considerentele Deciziei de neconstituționalitate nr. 405 din 15 iunie 2016 și a Deciziei a neconstituționalitate nr. 392 din 06 iunie 2017, deoarece se încalcă dispozițiile art. 131 - 132 din Constituția României, prevederile art. 124 alin. (2) din Constituția României și dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituția României, iar aceste dispoziții sunt în mod evident neprevizibile și nepredictibile, conducând la incidența lor cu privire la unele situații ce nu pot fi anticipate de persoanele acuzate de comiterea lor, cu consecința directă a emiterii unor rechizitorii abuzive, fiind posibile chiar condamnări, pe criterii neobiective, arbitrarii, iar prin imprevizibilitatea și neclaritatea acestora, dispozițiile criticate contravin art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) din Constituție, art. 6 din Convenția pentru apărare drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției adoptată la New York și, implicit, art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 din Constituție.

În cauză s-a reținut că în timpul judecării apelului în cauză a intervenit decesul inculpatului la data de 10.10.2021, fiind depus la dosarul cauzei, în copie, certificatul de deces al acestuia .

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, instanța de apel a constatat că, odată cu decesul inculpatului, aceasta este inadmisibilă.

În esență, având în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește legătura dintre excepția invocată și soluționarea cauzei este necesar ca, în cazul în care Curtea Constituțională ar proceda la admiterea excepției, decizia pronunțată să influențeze în mod favorabil părții care a invocat excepția modul de soluționare a cauzei.

S-a apreciat că indiferent de admiterea sau respingerea excepției de neconstituționalitate, soluția care se va pronunța în cauză și modul de desfășurare a procedurii vor rămâne identice, excepția de neconstituționalitate nu poate avea legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată.

Aplicând acest principiu în prezenta cauză, Curtea de Apel București a constatat că excepția invocată de apărătorul inculpatului vizează textul care incriminează infracțiunea reținută în sarcina clientului său, însă, având în vedere evenimentul nefast care a survenit pe parcursul judecății în apel (decesul inculpatului), soluția ce se va pronunța în cauză (încetarea procesului penal) nu poate fi afectată în nici un fel de o decizie a Curții Constituționale privind dispozițiile legale care reglementează infracțiunea de abuz în serviciu.

În acest context, s-a precizat și că în situația decesului inculpatului, C. proc. pen. nu prevede posibilitatea continuării procesului penal.

Practic, s-a menționat că o excepție de neconstituționalitate ar fi fost admisibilă în cauza de față doar dacă ar fi vizat dispozițiile legale referitoare la desfășurarea procesului penal sau soluțiile care s-ar putea pronunța în cazul decesului inculpatului.

Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța a respins cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate invocată de apărătorul inculpatului, ca inadmisibilă.

Împotriva dispoziției privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cuprinsă în decizia penală nr. 378/A din data de 31.03.2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs recurentul A., prin avocat B.

Calea de atac a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2022, sub nr. x/2022, când s-a stabilit termen în cauză în vederea soluționării recursului la data de 12.04.2022.

Examinând recursul formulat în cauză de recurentul A., prin apărător, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd următoarele:

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Similar primei instanțe, instanța de control judiciar are în vedere că admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului, inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

În cauza de față, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În raport cu soluția dispusă, analizând excepția de neconstituționalitate invocată de inculpat, prin apărător ales, ce vizează textul care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului, instanța de apel a constat că aceasta în mod evident nu are legătură cu soluționarea cauzei câtă vreme soluția pronunțată în cauză (încetarea procesului penal) nu poate fi afectată în niciun fel de o decizie a Curții Constituționale privind dispozițiile legale care reglementează infracțiunea de abuz în serviciu.

Așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, o eventuală constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 248 din C. pen. din 1969 și art. 297 alin. (1) din C. pen., criticate prin excepția invocată în cauză, nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra soluției din prezentul dosar având în vedere cele reținute prin decizia nr. 378/A/2022 pronunțată de Curtea de Apel București, privind incidența dispozițiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., ca urmare a decesului inculpatului.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanță, examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare invocată în cauză de inculpat, prin apărător, a constatat că aceasta nu îndeplinește condiția privind legătura excepției cu soluționarea cauzei, fiind astfel în mod corect respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în decizia penală nr. 378/A din data de 31 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în decizia penală nr. 378/A din data de 31 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2022.

Procesat de GGC - LM