ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 226/F din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 în vederea discutării unei eventuale reuniri, formulată de partea civilă Autoritatea de Supraveghere Financiară, la care au achiesat și părțile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. și Fondul de Garantare a Asiguraților.

S-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (decesul inculpatului) prin raportare la art. 16, art. 20 și art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ridicată de părțile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA- în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraților și Autoritatea de Supraveghere Financiară, excepția fiind admisibilă.

S-a dispus comunicarea către Curtea Constituțională a prezentei sentințe penale însoțite de cererile părților civile, dovezile depuse în susținerea lor, precum și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. Grigore pentru săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 248

1

C. pen. (1969) și art. 258 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a două fapte de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., unei infracțiuni de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată în cauză de părțile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. și Autoritatea de Supraveghere în contradictoriu cu inculpatul D. Grigore.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-au menținut măsurile asigurătorii luate în cauză prin Ordonanța nr. 578/P/2015 din data de 25 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, puse în aplicare prin procesul-verbal din data de 25 martie 2016, asupra următoarelor bunuri mobile:

- 2.208.328 acțiuni deținute de SC F. SA (CUI x) la SC G. SA (CUI x);

- 130.965.800 acțiuni deținute de SC F. SA (CUI x) la SC Compania H. SA (CUI x);

- o parte socială deținută de SC F. SA (CUI x) la SC I. SRL (CUI x);

- 28.349.627 acțiuni deținute de SC J., cu sediul social în Olanda, DELFT, ES 2624, K., Nr. 2, la SC F. SA (CUI x);

- 54 părți sociale deținute de SC J., cu sediul social în Olanda, DELFT, ES 2624, K., Nr. 2, la SC I. SRL;

- 20.351 părți sociale deținute de SC J., cu sediul social în Olanda, DELFT, ES 2624, K., Nr. 2,la SC L. SRL (CUI x);

- 274.235.500 acțiuni deținute de M. (x) la SC Compania H. SA (CUI x).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul D., în cuantum de 520 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul nr. x/2015 din 20 decembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de libertate, și a inculpatului:

D. Grigore, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu prevăzută de art. 248 din vechiul C. pen. raportat la art. 248

1

din vechiul C. pen. și art. 258 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen.

- complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. (două infracțiuni),

- spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 656/2002,

- cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) din vechiul C. pen.

În actul de sesizare a instanței în privința inculpatului de mai sus, s-au reținut, în esență, în fapt, următoarele:

- în perioada 2011 - 2013, în calitate de reprezentant, în fapt și în drept, al Societății de Asigurare Reasigurare B. SA, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie de asigurare-reasigurare:

a) a dispus acordarea de împrumuturi societăților afiliate, și anume SC N. SRL, SC B. SRL, SC B. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SA, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SA (cu denumire actuală W. SRL), SC X. SRL, în sumă totală de 105.999.859 RON (reprezentând împrumut nerestituit), fără a manifesta nici un interes în evaluarea riscului de credit și implementarea unor măsuri prudențiale ce trebuia să aibă ca scop protejarea resurselor financiare deținute, precum și investirea fondurilor în scopul obținerii de profit și atragerii de resurse suplimentare necesare desfășurării activității sale autorizate, respectiv activitatea de asigurare,

b) a dispus semnarea Contractului de cesiune nr. x din 27 mai 2011 prin care Societatea de Asigurare Reasigurare B. SA,în calitate de cesionar, s-a obligat să plătească integral valoarea creanței pe care cedentul Y. SA o avea față de debitorul cedat SC Z. SRL, aflat la momentul semnării contractului în procedură de faliment, în cadrul căreia B. a încasat doar suma de 358.768 RON, fiind achitată cedentului Y. SA suma de 4.003.914,37 RON, rămânând cu o obligație de plată în sumă de 4.318.352,3 RON,

c) a procedat la transferarea fictivă a riscurilor de reasigurare către societatea AA., și pe cale de consecință la raportarea distorsionată a poziției și performanței financiare, cât și a indicatorilor de prudențialitate (marja de solvabilitate și coeficientul de lichiditate),având ca efect crearea aparenței de conformitate la regulile de prudențialitate în vigoare, în scopul funcționării și subscrierii în continuare de polițe al căror risc nu era acoperit, nici din resurse proprii, nici prin programe adecvate de reasigurare,lipsind astfel societatea de lichiditățile necesare desfășurării activității de asigurare, precum și, prin raportările distorsionate făcute, posibilitatea reprezentanților Autorității de Supraveghere Financiară de a supraveghea activitatea acesteia, astfel încât să asigure protecția asiguraților și să contribuie la menținerea stabilității pieței asigurărilor, ceea ce a avut drept consecință intrarea Societății de Asigurare Reasigurare B. SA în procedura administrării speciale și ulterior în faliment, aducând astfel atât o vătămare a drepturilor și intereselor legitime cât și o pagubă patrimoniului acesteia în sumă de 795.387.999 RON, (compus atât din suma de care s-a dispus prin contractele de împrumut, respectiv cesiune, cât și din sumele pe care societatea trebuie să le plătească creditorilor înscriși la masa credală în procedura falimentului).

Ca și urmare imediată s-au reținut intrarea în faliment a Societății de Asigurare Reasigurare B. SA; vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale Societății de Asigurare Reasigurare B. SA, respectiv dreptul de funcționare și subscrierea în continuare de polițe de asigurare; o pagubă patrimoniului Societății de Asigurare Reasigurare B. SA în sumă de 795.387.999 RON (compus atât din suma de care s-a dispus prin contractele de împrumut, respectiv cesiune, cât și din sumele pe care societatea trebuie să le plătească creditorilor înscriși la masa credală în procedura falimentului).

De asemenea, în cursul lunii iunie 2011, în calitate de reprezentant, în fapt și în drept, al Societății de Asigurare Reasigurare B. SA, a solicitat și obținut de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (actuala Autoritate de Supraveghere Financiară), luarea în calculul marjei de solvabilitate disponibile, ca și rezerve nete ascunse provenite din evaluarea activelor, a diferenței dintre valoarea de piață a participației deținute de B. la capitalul social al BB. și valoarea contabilă a acestei participații, și anume a sumei de 118.342.090,30 RON, în vederea îmbunătățirii artificiale a indicatorilor de prudențialitate (marja de solvabilitate), în lipsa căreia s-ar fi impus capitalizarea reală a societății pentru a nu se ajunge la intrarea în insolvență a acesteia (fapt permis de C.SA până la raportarea din data de 31 martie 2011, inclusiv, când B. a vândut participația pe care o avea la BB.), obținând astfel un folos necuvenit, în condițiile în care inculpatul cunoștea că legislația în materie de asigurări interzicea acest lucru.

Ca urmare imediată s-au reținut îmbunătățirea artificială a indicatorilor de prudențialitate (marja de solvabilitate), având ca efect crearea aparenței de conformitate la regulile de prudențialitate în vigoare, în lipsa căreia s-ar fi impus capitalizarea reală a Societății de Asigurare-Reasigurare B. SA pentru a nu se ajunge la intrarea în insolvență a acesteia; obținerea unui folos necuvenit de către reprezentanții B., respectiv funcționarea și subscrierea în continuare de polițe al căror risc nu era acoperit, nici din resurse proprii, nici prin programe adecvate de reasigurare; tulburarea însemnată a bunului mers al CSA, ca organism principal în supravegherea societăților de asigurare, constând în periclitarea protecției asiguraților și a stabilității pieței asigurărilor, fapt care s-a reflectat ulterior în dificultățile financiare ale B..

Totodată, în calitate de reprezentant, în fapt și în drept, al SC CC. SA, în cursul lunii iunie 2011, deși cunoștea că societatea nu îndeplinea condițiile financiare pentru a deveni acționar semnificativ la o societate de asigurări, a solicitat și obținut de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (actuala Autoritate de Supraveghere Financiară), aprobarea intenției de a achiziționa 19.572.606 acțiuni, reprezentând 27,0160% din capitalul social deținut de societatea DD. la Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA, obținând astfel un folos necuvenit, constând în preluarea pachetului de acțiuni de către un acționar cu o situație financiară care nu îi permitea onorarea obligațiilor sale patrimoniale și nici să asigure premisele pentru susținerea activității B. din surse proprii, în cazul în care situația financiară a acesteia se deteriora, fapt care s-a reflectat ulterior în dificultățile financiare ale B.;

Ca urmare imediată s-au reținut asigurarea unui folos necuvenit pentru reprezentanții SC CC. SRL, constând în preluarea pachetului de acțiuni de către un acționar cu o situație financiară care nu îi permitea onorarea obligațiilor sale patrimoniale și nici să asigure premisele pentru susținerea activității B. din surse proprii, în cazul în care situația financiară a acesteia se deteriora; cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al CSA, ca organism principal în supravegherea societăților de asigurare, constând în periclitarea protecției asiguraților și a stabilității pieței asigurărilor, fapt care s-a reflectat ulterior în dificultățile financiare ale B.

Nu în ultimul rând, în calitate de reprezentant, în fapt și în drept, al SC CC., în perioada iunie - iulie 2011, a folosit suma de 68.322.510 RON la achiziționarea unui număr de aproximativ 12.591.182 acțiuni, reprezentând 17,3795% din capitalul social al Societății de Asigurare Reasigurare B. SA, cunoscând că suma respectivă provenea din săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu comisă de reprezentanții celei din urmă societăți, constând în acordarea în mod abuziv a unor împrumuturi către SC R. SRL.

Situația de fapt reținută mai sus s-a probat cu mijloacele de probă prezentate pe larg în sentința primei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a I a penală - Departamentul de Cameră preliminară, în data de 20 decembrie 2016, sub nr. x/2016.

În data de 23 ianuarie 2017 a intervenit decesul inculpatului D., împrejurarea de fapt făcând obiectul discuțiilor în camera preliminară, prin raportare la obiectul acesteia, astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 342 C. proc. pen.

Prin Încheierea din data de 29 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 345 C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (1) și (4), art. 50 și art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei invocată de inculpata EE. cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pe rolul acestei din urmă instanțe, secția a II-a penală - Departamentul de Cameră preliminară, cauza a fost înregistrată în data de 19 aprilie 2017 sub nr. x/2017.

Prin încheierea din data de 25 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate în cauză de inculpații D. Grigore, FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. și MM., cu privire la obiectul procedurii în camera preliminară. A constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe aceiași inculpați.

Încheierea a rămas definitivă prin Încheierea nr. 1268 din data de 15 decembrie 2017, a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în același dosar.

În privința consecințelor decesului aceluiași inculpat, D. Grigore, s-au arătat următoarele:

"având în vedere că decesul inculpatului a intervenit după data emiterii rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară este obligat să dispună începerea judecății, urmând ca pe fondul cauzei să se dea eficiență dispozițiilor legale cu privire la încetarea procesului penal".

Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 25 iunie 2018 Curtea, în baza dispozițiilor art. 46 alin. (1) C. proc. pen., pentru o mai bună desfășurare a judecății, a disjuns cauza privindu-l pe inculpatul decedat D. Grigore, sub aspectul laturii penale, dar și al laturii civile (disjungerea vizând exclusiv acțiunile civile exercitate de cele trei părți civile constituite în cauză, Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraților și Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu inculpatul menționat), având în vedere, pe de o parte, decesul inculpatului D. Grigore, pe de altă parte, împrejurarea că marea majoritate a acuzațiilor reținute în cuprinsul Rechizitoriul nr. x/2015 din 20 decembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție îl vizau (numai) pe acesta.

Astfel, s-a format Dosarul penal de față, nr. x/2/2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la termenul de judecată din data de 11 octombrie 2018 fiind acordat cuvântul în dezbateri asupra împrejurării decesului inculpatului D.

La același termen de judecată, partea civilă Autoritatea de Supraveghere Financiară, a formulat, oral, o cerere de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 în vederea discutării unei eventuale reuniri, cerere la care au achiesat și părțile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. și Fondul de Garantare a Asiguraților.

Nu în ultimul rând, la același termen de judecată, părțile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraților și Autoritatea de Supraveghere Financiară au ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (decesul inculpatului) prin raportare la art. 16, art. 20 și art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicitând sesizarea Curții Constituționale, cererile în scris formulate de cele trei părți civile găsindu-se la Dosarul x/2/2018.

Prin intermediul acestora, în esență, s-au arătat că în cazul în care se constată că a intervenit decesul inculpatului, conform dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., instanța de judecată este obligată să lase nesoluționată acțiunea civilă, spre deosebire de reglementarea anterioară; prevederile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. generează o prelungire nejustificată a procedurilor judiciare în privința persoanei vătămate prin săvârșirea unei infracțiuni, în situația decesului inculpatului, de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al acesteia, în componența sa referitoare la dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, drept fundamental prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenție, cu trimitere și la art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului;

Referitor la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, s-a susținut că dispozițiile legale criticate au legătură cu modalitatea de soluționare a acțiunii civile în prezenta cauză, alăturată celei penale, această modalitate fiind impusă judecătorului cauzei prin dispozițiile contrare legii fundamentale; norma a cărei neconstituționalitate este invocată este cuprinsă în Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., fiind îndeplinită condiția privind obiectul controlului de constituționalitate potrivit art. 11 alin. (1) pct. a lit. (d) din Legea nr. 47/1992; textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioara a Curții Constituționale; neconstituționalitatea dispozițiilor art. 25 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. (t) teza a II-a din C. proc. pen. nu a fost constatată de către Curtea Constituțională pe calea controlului exercitat cu ocazia legiferării, în temeiul dispozițiilor art. 146 alin. (1) lit. (a) din Constituția României; excepția de neconstituționalitate este ridicată de una dintre părțile procesului; excepția de neconstituționalitate este invocată în fața unei instanțe judecătorești, respectiv în fața Curții de Apel București, secția a II-a penală; excepția de neconstituționalitate este motivată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

În procedura de cameră preliminară, în data de 23 ianuarie 2017 s-a arătat, inculpatul D. a decedat.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția a fost aceea a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului D., pentru săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 248

1

C. pen. (1969) și art. 258 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a două complicități la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., unei infracțiuni de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969). Soluția este o consecință a caracterului personal al acțiunii penale care nu poate fi exercitată împotriva altor persoane decât autorii, coautorii, complicii sau instigatorii, fie ele persoane fizice sau juridice. Prin aceasta, însăși calitatea de inculpat dobândește caracter personal și netransmisibil, astfel că la decesul persoanei fizice moștenitorii nu dobândesc calitatea de inculpat, ci instanța de judecată dispune soluția încetării procesului penal potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând incidența unui caz care împiedică exercitarea acțiunii penale, determinat chiar de lipsa de obiect a acesteia.

Referitor la consecințele pe care le are decesul inculpatului asupra laturii civile a cauzei, Curtea, făcând aplicarea prevederilor legale a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în cauză de părțile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraților și Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu inculpatul D.

A făcut aplicarea prevederilor art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (5) C. proc. pen. în privința măsurilor asigurătorii luate în cauză.

Referitor la susținerile reprezentantului Ministerului Public privind posibilitatea instanței de judecată, ca din oficiu, să continue procesul penal, Curtea a constatat, în raport de dispozițiile art. 18 C. proc. pen., că nu a fost învestită cu o cerere formulată de persoanele cărora legiuitorul le-a recunoscut acest drept (suspectul sau inculpatul) ori în cazurile deopotrivă instituite (amnistie, prescripție, retragere a plângerii prealabile, existența unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate, renunțare la urmărirea penală).

În privința aplicabilității directe a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu trimitere și la practica judiciară atașată dosarului cauzei Curtea a subliniat că se impune ca unui inculpat în viață, ca și titular al dreptului la un proces echitabil căruia să i se recunoască și toate garanțiile aferente, asistența juridică chiar obligatorie (asigurată în cauză prin apărător din oficiu), nefiind suficientă pentru a substitui apărarea. Din același punct de vedere a notat, cu trimitere și la cererea formulată de partea civilă Autoritatea de Supraveghere Financiară de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 în vederea discutării unei eventuale reuniri, cerere la care au achiesat și părțile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. și Fondul de Garantare a Asiguraților, în vederea administrării probatoriului sub aspectul laturii civile a cauzei, că dispozițiile C. proc. pen., spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 21 alin. (1) din C. proc. pen. 1968) nu mai prevăd posibilitatea introducerii în cauză a moștenitorilor inculpatului decedat, de vreme ce în concepția actuală acțiunea civilă nu mai poate fi exercitată în procesul penal față de succesori, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., precitat, acțiunea civilă fiind lăsată ca nesoluționată.

Or, în aceste condiții, în care moștenitorii inculpatului decedat nu pot avea în procesul penal calitatea de subiect pasiv al acțiunii civile, astfel încât acțiunile civile exercitate în cauză să se poată judeca și soluționa în contradictoriu cu aceștia, cererea formulată are caracter neîntemeiat.

De altfel, o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost ridicată în fața Curții, în privința căreia

În continuare, referitor la opinia instanței asupra excepției, Curtea a apreciat că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Cu privire la acest principiu, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, reflectată, de exemplu, în Decizia nr. 148 din 8 mai 2001 și în Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, a statuat, prin considerente cu valoare general obligatorie, că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.

În cauză, rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 24 C. proc. pen. că a introduce în cauză moștenitorii inculpatului decedat, față de care acțiunile civile să continue a fi exercitate de părțile civile ar însemna a adăuga la lege, ceea ce nu este permis, de vreme ce această posibilitate, a modificării cadrului procesual este prevăzută numai în caz de deces al părții civile sau părții responsabile civilmente, iar corelativ, C. proc. pen. prin art. 25 alin. (5), care face și obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate prevede în mod expres că într-o astfel de situație acțiunea civilă este lăsată nesoluționată.

Aparent, astfel cum s-a arătat în susținerea excepției, este o inechitate, de vreme ce acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces al părții civile/părții responsabile civilmente, nu și în caz de deces al inculpatului.

Cu toate acestea, nu se poate susține în mod judicios că cele două cazuri analizate sunt egale. De altfel, chiar considerate ca egale, diferența de tratament este justificată în mod obiectiv și rezonabil.

În acest sens și în continuare, Curtea a apreciat că textul de lege criticat nu aduce atingere liberului acces la justiție, de vreme ce persoana vătămată sau succesorii acesteia au posibilitatea de a se adresa, conform art. 27 alin. (2) din C. proc. pen., instanței civile competente, pentru soluționarea laturii civile a cauzei penale, conform dispozițiilor C. proc. civ.

Este adevărat, astfel cum s-a susținut, că acesta presupune asumarea de către persoana vătămată a inițierii și parcurgerii unei noi proceduri judiciare, a cărei desfășurare este caracterizată printr-o întindere cronologică semnificativă, care, adunată cu durata procedurii penale parcurse până la momentul încetării procesului penal, conform art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., determină prelungirea, pentru perioade lungi de timp, a procesului judiciar de recuperare a respectivelor prejudicii.

Cu toate acestea, opinia Curții a fost în sensul că soluția juridică reglementată la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. nu generează o prelungire a procedurilor judiciare în privința persoanei vătămate prin săvârșirea unei infracțiuni, de natură a încălca (de plano) dreptul la un proces echitabil al acesteia, în componenta sa referitoare la dreptul la soluționarea cauzelor într-un timp rezonabil, drept fundamental prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenție, de vreme ce urmare a decesului inculpatului și împiedicării continuării exercitării acțiunii penale astfel survenite (principalul), soluționarea acțiunii civile alăturate ei (accesoriul) de către instanța penală nu se mai justifică.

Împotriva Sentinței penale nr. 226/F din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală au formulat apel părțile civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraților și Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C.

Critica părții civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, în raport de decesul inculpatului D., a vizat modalitatea de soluționare a cererii de trimitere a cauzei către completul învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/2017, având în vedere necesitatea discutării reunirii cauzelor. Pentru acest motiv, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Apărarea a apreciat că dispoziția de respingere a solicitării de trimitere a cauzei la un alt complet nu poate fi administrativă, cu atât mai mult cu cât instanța de fond s-a pronunțat asupra acesteia prin dispozitivul hotărârii.

Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C. a susținut nelegalitatea soluției de încetare a procesului penal față de inculpatul D. Grigore și consecința lăsării nesoluționate a acțiunii civile.

Reprezentantul părții civile Fondul de Garantare a Asiguraților a precizat că motivele de apel vizează greșita soluționare a cererii de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 (fiind încălcate dispozițiile art. 43 respectiv 44 C. proc. pen., având în vedere că soluționarea cererii de reunire a cauzelor era în competența completului învestit cu soluționarea acțiunii penale care face obiectul Dosarului nr. x/2017), dar și soluția pronunțată pe fondul cauzei (apreciind că au prioritate cazurile care lipsesc de temei acțiunea penală, spre deosebire de cele care lipsesc de obiect acțiunea penală).

Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că apelurile declarate de părțile civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraților și Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În primul rând, analizându-se critica părților civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, la care au achiesat și părțile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C. și Fondul de Garantare a Asiguraților referitoare la dispoziția instanței de fond de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 în vederea discutării unei eventuale reuniri, se constată următoarele:

Făcând un istoric al cauzei, se constată că, inițial, cauza a fost înregistrată la data de 20 decembrie 2016 pe rolul judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I sub nr. x/2016.

La data de 23 ianuarie 2017 a intervenit decesul inculpatului D. Grigore, motiv pentru care, prin încheierea din data de 29 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, judecătorul de cameră preliminară a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 25 iunie 2018 Curtea de apel, în baza dispozițiilor art. 46 alin. (1) C. proc. pen., pentru o mai bună desfășurare a judecății, a disjuns cauza privindu-l pe inculpatul decedat D., sub aspectul laturii penale, dar și al laturii civile (disjungerea vizând exclusiv acțiunile civile exercitate de cele trei părți civile constituite în cauză, Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C., Fondul de Garantare a Asiguraților și Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu inculpatul menționat), având în vedere, pe de o parte, decesul inculpatului D., pe de altă parte, împrejurarea că marea majoritate a acuzațiilor reținute în cuprinsul Rechizitoriului nr. x din 20 decembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție îl vizau (numai) pe acesta.

Se constată că, la cel de-al doilea termen de judecată acordat în prezenta cauză (la primul termen aceasta fiind amânată la cererea părților pentru lipsa de apărare) partea civilă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat cerere de trimitere a cauzei la Dosarul nr. x/2017 pentru discutarea unei eventuale reuniri, cerere la care au achiesat și părțile civile Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA- în faliment - prin lichidator judiciar C. și Fondul de Garantare a Asiguraților, în vederea administrării probatoriului sub aspectul laturii civile a cauzei.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de apel a respins cererea ca neîntemeiată, în condițiile în care aceasta nu avea o bază legală, dispozițiile procedurale, respectiv art. 25 alin. (5) C. proc. pen., prevăzând expres că, în caz de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) (cu excepția prescripției), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, acesta neputând fi exercitată față de succesori. În aceste circumstanțe, de lipsă totală de temei legal a solicitării, Curtea de apel nu avea obligația să dispună trimiterea cauzei în vederea discutării reunirii la dosarul de la care fusese anterior disjuns, având posibilitatea să cenzureze cererea părților, în scopul unei mai bune administrări a justiției, cât și pentru respectarea dispozițiilor legale care impun soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Pe fond,se constată că, în baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. Grigore pentru săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 248

1

C. pen. (1969) și art. 258 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a două fapte de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., unei infracțiuni de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), ca urmare a decesului inculpatului.

Astfel, în raport de decesul inculpatului D., se constată că a intervenit încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., situație în care, în mod corect, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. În această situație nu există posibilitatea continuării procesului penal, răspunderea penală fiind personală, revenind, așadar, numai persoanei care a săvârșit ori a participat la săvârșirea unei infracțiuni. De aceea, se constată că decesul inculpatului D. împiedică continuarea procesului penal și are drept consecință stingerea acțiunii penale.

Argumentele părților civile privind ordinea de prioritate a reținerii cauzelor care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale (cum este cazul în speță) sunt neîntemeiate. Se constată că într-un dosar penal aflat pe rolul instanței de judecată nu pot surveni simultan mai multe dintre cazurile prevăzute de art. 16 C. proc. pen. Intervenind unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 lit. e) - j) C. proc. pen. (în speța de față producându-se decesul inculpatului - art. 16 lit. f) teza a II-a), procesul, nelămurit încă pe fond, trebuie să înceteze pentru că un astfel de caz face inoperant orice demers al organului judiciar. Dispozițiile art. 18 C. proc. pen. care se referă la continuarea procesului penal au caracter de excepție, arătând că doar în anumite situații suspectul sau inculpatul are posibilitatea să ceară continuarea procesului penal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraților și Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C. SRL împotriva Sentinței penale nr. 226/F din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va obliga apelantele părți civile la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D., în cuantum de 868 RON, va rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de Garantare a Asiguraților și Societatea Comercială de Asigurare Reasigurare B. SA prin lichidator judiciar C. împotriva Sentinței penale nr. 226/F din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantele părți civile la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D. Grigore, în cuantum de 868 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2019.

Procesat de GGC - LM