ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3620/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 96/P din 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. precum și față de intimații D.D., T.M. și C.N., magistrați la Tribunalul Suceava și față de intimatul V.C., judecător la Judecătoria Rădăuți pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. S-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru continuarea cercetărilor față de avocat I.A.

pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri. Pentru a dispune astfel s-a reținut, în esență, următoarele: La data de 3 noiembrie 2006, Judecătoria Rădăuți, prin Sentința civilă nr. 4682 din 2 noiembrie 1995 a admis plângerea petentei I.L. împotriva Hotărârii nr. 3482/1995 a Comisiei Județene Suceava de aplicare a Legii nr. 18/1991, în contradictoriu cu intimații I.I. și A.A. Prin această sentință, cu îndreptarea erorii materiale dispusă prin încheierea din 16 aprilie 2003, s-a hotărât înlăturarea de pe adeverința de proprietate a intimaților I.I. și A.A., petenta I.L. fiind singura succesoare cu privire la suprafața de 5,16 ha teren.

La data de 2 iulie 2008, I.D.M., moștenitoarea intimatului I.I., parte în dosarul civil în dosarul în care s-a pronunțat Sentința nr. 4882/1995, a formulat recurs împotriva acestei sentințe, motivând că încheierea prin care a fost îndreptată eroarea materială, la data de 16 aprilie 2003, nu i-a fost comunicată, la data respectivă I.I. fiind decedat, motiv pentru care s-a considerat că termenul de recurs nu s-a împlinit. În motivarea recursului se arată că prin îndreptarea erorii materiale a fost înlăturat în mod greșit I.I. din adeverința de proprietate, deoarece acesta avea vocație succesorală după defunct, în calitate de fiu, fiind schimbat dispozitivul inițial al sentinței. Ca urmare a recursului promovat de avocata I.A., Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 2133 din 21 octombrie 2008, a modificat sentința civilă, cum fusese îndreptată prin încheierea din 16 aprilie 2003 și a inclus ca moștenitor și pe I.I.

pe adeverința de recunoaștere a dreptului de proprietate. Completul de judecată a fost format din judecătorii D.D., T.M. și C.N.M. Tribunalul Suceava (completul format din D.D., T.M. și C.L.) a admis recursul declarat de I.D.M. împotriva Sentinței civile nr. 1840 din 18 aprilie 2008 și a modificat în parte titlul de proprietate din 26 septembrie 2006 prin includerea numitului I.I., în dispozitivul Deciziei nr. 2339 din 4 noiembrie 2008. Toate hotărârile enumerate mai sus, pronunțate atât la judecata în fond, cât și în recurs, au avut ca efect menținerea stării de indiviziune între persoanele care erau înscrise și pe titlul de proprietate, amânând stabilirea drepturilor succesorale într-o eventuală acțiune de ieșire de indiviziune, astfel că niciuna din părți nu a fost prejudiciată în nicio modalitate.

Prin Decizia civilă nr. 2133 din 21 octombrie 2008, lui I.C. nu i s-a anulat dreptul de proprietate, ci doar a fost inclus între persoanele ce au calitatea de moștenitori. La admiterea recursului, instanța a reținut și că dovada de comunicare a încheierii din 10 iunie 2003 nu a fost îndeplinită, întrucât I.I. a decedat la data de 11 august 1998. În ceea ce privește promovarea recursului, această activitate reprezintă o modalitate de realizare a profesiei de avocat la nivelul instanțelor judecătorești și nu poate reprezenta elementul material al infracțiunii de trafic de influență. Referitor la componența completului care a promovat cele două decizii, însuși reclamantul declară că verificările efectuate de CSM nu au identificat nereguli și astfel nu pot subzista dubii privind avantaje pentru judecători.

Cu privire la încheierile pronunțate la 16 noiembrie 2010 și la 30 noiembrie 2010 de judecătorul V.C. în Dosarul nr. 3631/285/2010 al Judecătoriei Rădăuți, s-a reținut că între acestea nu există nicio inadvertență, nu conțin dispoziții contradictorii și prin ele nu au fost dispuse măsuri de natură să prejudicieze pe vreuna dintre părți. În cererea adresată la data de 20 septembrie 2010, petentul a solicitat o expertiză grafologică pentru două semnături ale surorii lui, A.A., de pe două documente, afirmând că una dintre acestea este efectuată de avocata I.A. Înscrisul la care se face referire este o întâmpinare în Dosarul nr. 6229/86/2008 al Tribunalului Suceava, iar modelul de comparație este semnătura de pe declarația din Dosarul nr. 3227/1995 al Judecătoriei Rădăuți, reținându-se să se impune efectuarea unei expertize.

Împotriva rezoluției sus-menționate, petentul I.C. a formulat plângere potrivit art. 278 1 C. proc. pen. la instanță. Prin Sentința penală nr. 84 din 20 iunie 2012 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.C. împotriva rezoluțiilor nr. 96/P/2010 din data de 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava și nr. 35/II/2/2012 din data de 17 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., pe care le-a menținut. A respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul I.C. împotriva referatului din 24 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Suceava. A obligat pe petentul I.C. să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul I.C. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă. În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 20 iunie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul I.C. împotriva Sentinței penale nr. 84 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA