ÎCCJ, Decizia nr. 92/2022

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele: l. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea contestată Prin Decizia civilă nr. 471 din 22 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul declarat de recurentul-revizuent A. în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei B. împotriva Sentinței nr. 109 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Cererea de recurs Recurentul-revizuent A. în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei B. a declarat recurs împotriva deciziei menționate anterior, înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2022.

Prin memoriul de recurs, recurentul își exprimă nemulțumirea față de înregistrarea pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a Dosarului nr. x/2019 și solicită scoaterea din cauză a intimatei Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și a soției sale, B., părți care au fost introduse "în mod artificial în această cauză". De asemenea, arată că Dosarul nr. x/2019 este subsecvent dosarului cu nr. x/2018, prin care a solicitat, în nume propriu, reluarea Referendumului pentru Familie în localitatea Vatra Dornei și în care partea adversă este primarul municipiului Vatra Dornei. Precizează că obiectul cauzei este completarea Sentinței nr. 109 din 9 decembrie 2019 prin desființarea Adresei nr. x din 12 noiembrie 2019, care reprezintă un act administrativ a cărui desființare o solicită din nou, cu acordarea către recurent de daune materiale și morale care să fie achitate de către magistratul care a efectuat înregistrarea dosarului în mod eronat.

3. Apărările formulate în cauză La data de 12 mai 2022, intimata Înalta Curte de Casație și Justiție a depus note scrise, prin care a invocat excepția nulității recursului, considerând că susținerile din memoriul de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. La data de 16 mai 2022, în timpul ședinței de judecată, recurentul A. în nume propriu și în calitate de mandatar al soției sale, B. a transmis la dosar, note scrise, prin care solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte. Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport cu soluția instanței a cărei hotărâre este atacată, astfel că lipsa motivării recursului atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc.

civ. În cauză, se constată că aserțiunile din cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât criticile formulate de recurent, nearticulate în raport cu soluția și considerentele pentru care a fost pronunțată Decizia nr. 471 din 27 ianuarie 2022, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei de perimare, din moment ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, constatând că recurentul A., în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei B., nu a motivat recursul și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de A., în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei B. împotriva Deciziei nr. 471 din 27 ianuarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2022. GGC - NN