ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 2 octombrie 2019 pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în nume propriu și în calitate de mandatar al lui B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție prin Colegiul de conducere:

Prin sentința nr. 6 din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității de reprezentant, invocată din oficiu; a respins cererea formulată de A. în numele reclamantei B., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate de reprezentant, în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție; a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă și a respins capetele de cerere privind anularea Hotărârilor Colegiului de Conducere al ÎCCJ nr. 25/08.12.2016 și nr. 80/12.12.2017, formulate de reclamantul A., pentru existența autorității de lucru judecat; a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibile, capetele de cerere privind anularea Rezoluțiilor din data de 14.12.2018, din dosarele nr. x/2018, y/2018, z/2018 și w/2018, formulate de reclamantul A..

Prin încheierea din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a completului de judecată C5 F (domnul judecător C., formulată în scris de A. în nume propriu, precum și în calitate de mandatar a lui B. în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii din 20 ianuarie 2020 și a sentinței nr. 6 din 21 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de recuzare, extinderii cadrului procesual și sesizării factorilor responsabili pentru organizarea unui referendum.

Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 mai 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru termenul de judecată din data de 29 septembrie 2021.

Analizând cu prioritate excepția perimării recursului îndreptat împotriva încheierii din 20 ianuarie 2020 și a sentinței nr. 6 din 21 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că la data de 18.05.2022, prin decizia 2800, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de recurenții A. și B., prin mandatar A., împotriva sentinței nr. 74 din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Asupra excepției perimării, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

În cauză, se constată că nu s-a formulat, înăuntrul termenului de perimare, care a început să curgă de la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv de la data de 18.05.2022, nicio cerere de redeschidere a procesului, de către partea interesată în continuarea judecății, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea, nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit prevederilor art. 417 – 418 din C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2020 și a sentinței nr. 6 din 21 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.