ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3415/2022

Ședința publică din data de 09 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, la data de 13 septembrie 2019 și înregistrată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe la data de 16 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. în nume propriu și în calitate de mandatar al soției - B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), a solicitat desființarea actului administrativ - Hotărârea secției pentru judecători a C.S.M. nr. 1367/05.12.2018, întrucât acesta nu a răspuns la toate cerințele cu care a fost învestit prin Decizia CCR nr. 685/7.11.2018, ce a demonstrat că Hotărârea Colegiului de conducere nr. 3/28.01.2014, în vigoare la 30.01.2014, Î.C.C.J. s-a suprapus practic legii.

Prin sentința nr. 46 din 2 iunie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului A. pentru reclamanta B., invocată de Consiliul Superior al Magistraturii. A respins excepția lipsei de interes în formularea acțiunii și a cererii modificatoare, invocată de același pârât. A respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul A., în nume propriu și precum și în calitate de mandatar al reclamantei B. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, și Curtea Constituțională a României.

Împotriva sentinței civile nr. 46 din 2 iunie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și B. prin mandatar A..

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a declarat recurs incident împotriva sentinței nr. 46 din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului principal formulat de recurenții - reclamanți A. și B. prin mandatar A., invocată de instanță din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

În condițiile arătate, susținerile recurenților- reclamanți nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, recurenții-reclamanți nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de recurenții-reclamanți.

În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul incident și recursul provocat se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 și art. 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile".

Dispozițiile art. 472 C. proc. civ., aplicabile recursului incident, dispun în sensul că:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În consecință, în temeiul art. 491 alin. (2) coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în raport de soluția dată cu privire la recursul principal, recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii rămâne fără efect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului principal și ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului principal declarat de reclamanții A. și B. prin mandatar A. împotriva sentinței nr. 46 din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 46 din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.