ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 83/2015

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată: Prin decizia nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea Ș.R.M. împotriva deciziei penale nr. 148/A/2012 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în Dosarul nr. 20331/120/2009 al Curții de Apel Alba Iulia. A fost obligată contestatoarea să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin contestația la executare formulată, condamnata Ș.R.M. a contestat decizia penală nr. 148/A/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în Dosarul nr. 20331/120/2009, rămasă definitivă prin decizia nr. 2369 din 12 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia atacată s-a dispus confiscarea sumei de 19.909,1 lei reprezentând creditul pe care l-a achiziționat și pentru care partea civilă B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeș Pitești nu s-a constituit parte civilă. Nelămurirea la executare invocată de contestatoare constă în aceea că prin decizia penală nr. 148/A/2012, la fila 24, s-a constatat că măsura confiscării nu este legală, situație care a fost omisă a fi trecută în minuta hotărârii și în dispozitiv. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 597, 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen. Examinând decizia penală nr. 148/A/2012 pronunțată în Dosarul penal nr. 20331/120/2009, curtea de apel a constatat că prin aceasta au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpații Ș. (fostă B.) R.M., S.D.B.S., I.D.

și M.V.T. împotriva sentinței penale nr. 82 din 21 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 20331/120/2009 și au fost extinse efectele apelului asupra inculpatului P.I. A fost desființată sentința penală apelată sub aspectul laturii penale vizând nereținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. pentru inculpata Ș. (fostă B.) R.M., încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților Ș. (fostă B.) R.M. și P.I., greșita reținere a pedepsei complementare și accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpații Ș. și P., și sub aspectul laturii civile a cauzei privitor la toți inculpații și rejudecând cauza în aceste limite: În baza art. 334 C. proc.

pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților Ș. și P. din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. S-a înlăturat pedeapsa accesorie și complementară prev. de art. 64 lit. c) C. pen. aplicată inculpaților Ș. și P. I. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei Ș. (fostă B.) R.M., de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. în elementele componente. S-au reținut în favoarea inculpatei Ș. dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și în consecință a fost condamnată inculpata: - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare; - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare; - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare; - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Ii-a, lit. b) C.pen. În baza art. 33, 34, 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei Ș. (fostă B.) R.M.

în cea mai grea dintre ele de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Ii-a, lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 17 iulie 2006 până la 18 decembrie 2007. S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile Casa de Economii și Consemnațiuni - Sucursala Târgoviște și R.B. SA - Sucursala Dâmbovița. În temeiul dispozițiilor art. 346 comb. cu art. 14-15 C. proc. pen. au fost obligați: - inculpații Ș. (fostă B.) R.M., P.I., S.D.B.S., în solidar, la plata sumelor de 1.099,12 lei și 3.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală aferentă către partea civilă SC A. SA (care, ca efect al asigurării, s-a subrogat în drepturile părților civile B.C.I.T.

- Sucursala Ploiești și B.C.I.T. SA - Sucursala Ploiești - Agenția Metro Ploiești); - inculpații Ș. (fostă B.) R.M., M.V.T. și I.D. în solidar la plata sumei de 109.500 de lei, cu dobânda legală aferentă către B.T. SA Cluj - sucursala Bucur Obor București - agenția Pipera; - inculpații Ș. (fostă B.) R.M. și P.I., în solidar, la 10.954,24 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală aferentă către partea civilă B.P. SA - Sucursala Dâmbovița; - inculpații Ș. (fostă B.) R.M. și P.I., în solidar la 1.874,51 lei cu dobânda legală aferentă către partea civilă SC A. SA București, care, ca efect al asigurării a intervenit în proces pentru B.C.R. - Sucursala Dâmbovița; - inculpații Ș. (fostă B.) R.M.

și S.D.B.S., în solidar, la 9.000 lei, cu dobânda legală aferentă, către partea civilă B.P. SA - Sucursala Prahova; Au fost menținute celelalte prevederi ale sentinței apelate. Celelalte prevederi ale sentinței penale atacate vizau, printre altele și confiscarea de la inculpații P.I. și B.R.M. a câte 19.909,1 lei reprezentând creditul achiziționat de inculpați pentru care nu s-a constituit B.R.D.G.S.G. parte civilă. Instanța de fond a dispus confiscarea acestor sume ca urmare a faptului că în perioada 8 martie 2005 - 19 mai 2006 au solicitat și obținut împrumuturi de la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeș Pitești - Sucursala Târgoviște, inculpații B. (Ș.) R.M., P.I., precum și D.D.D., U.M.D., C.V., P.P., I.V., B.N., B.S.C., I.A.M., A.M.

și B.R.C. Astfel, prin contractul de credit din 13 mai 2005 inculpata B.R.M. a dobândit cu titlu de împrumut suma de 2.000 euro; prin contractul de credit din 13 mai 2005 inculpatul P.I. a primit, cu același titlu, suma de 2.000 euro; prin contractele de credit din 12 septembrie 2005 și din 8 martie 2006 împrumutătorii D.D.D. și P.P. au primit sumele de câte 7.000 lei; prin contractul de credit 4 mai 2006 U.M.D. a dobândit, ca împrumut, suma de 18.000 lei; prin contractul de credit din 10 mai 2006 C.V. a primit, în același condiții, suma de 15.000 lei; prin contractul de credit din 24 mai 2005 societatea bancară a împrumutat pe A.M. cu suma de 11.003 lei; prin contractul de credit din 17 mai 2006 B.R.C.

a primit împrumutul solicitat de 25.000 lei; prin contractul de credit din 2 mai 2006 I.V. a dobândit, ca persoană împrumutată, suma de 13.000 lei; prin contractul de credit din 21 aprilie 2006 B.N. a primit, cu titlu de împrumut, suma de 12.000 lei; prin contractul de credit din 4 aprilie 2006 B.S.C. a dobândit, în aceleași condiții, suma de 14.000 lei, iar I.A.M. suma de 25.000 lei. La întocmirea dosarelor de către persoanele împrumutate s-au folosit copii false ale unor documente certificate ca fiind conforme cu originalul, iar pentru B.R.C., I.V., B.N. și B.D.C. s-a uzat de adeverințe de salariu pentru societăți comerciale cu sediul în municipiul Constanta: SC P.P. SRL Constanța și SC P.I.

SRL Constanta. Pentru prejudiciul cauzat societății bancare, concretizând sumele de 4.000 euro și respectiv 127.703 lei, aceasta nu s-a constituit parte civilă, cu adresa din 19 februarie 2007 comunicându-se instanței că B.R.D.G.S.G. - Grup Pitești a încheiat poliță de asigurare cu A. Târgoviște, în baza căreia a fost despăgubită (societatea de asigurare neintervenind în procesul penal dedus judecății pentru exercitarea acțiunii civile). În dispozitivul deciziei atacate cu contestație în anulare s-a menținut această dispoziție a instanței de fond. Totuși, în motivarea deciziei, judecătorul a arătat, referitor la partea vătămată B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeș Pitești, că aceasta nu s-a constituit parte civilă deoarece a fost despăgubită de A. Târgoviște, în baza poliței de asigurare.

Societatea de Asigurare nu a intervenit în procesul penal cu acțiune în regres. A mai arătat și că a analizat în acest context oportunitatea confiscării de la inculpați a sumelor de bani cu care a fost păgubită partea vătămată. A concluzionat că această măsură nu este însă legală raportat la împrejurările cauzei deoarece B.R.D. a renunțat la pretenții ca efect al recuperării prejudiciului de la un terț-asigurător. Acesta are posibilitatea legală să-și recupereze sumele plătite atât în procesul penal cât și pe care separată. Faptul că societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal nu constituie un argument a concluziona că banii obținuți ilicit nu servesc la despăgubire, în sensul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

Curtea de Apel, analizând contestația la executare, a constatat că dispozitivul deciziei atacate este corect din perspectiva disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. 1969, condamnata beneficiind pe nedrept de folosul faptelor săvârșite, iar dispozitivul este cel care se execută. Faptul că judecătorul, în motivarea deciziei în mod greșit a invocat considerente care contrazic dispozitivul, nu anulează dispoziția de executare, cu atât mai mult cu cât condamnata, având și calea de atac a recursului, nu a invocat ca motiv de recurs cele invocate în decizia contestată, recursul a fost respins iar dispoziția de confiscare este legală. Împotriva deciziei nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație Ș. (fostă B.) R.M., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Prioritar, Înalta Curte va analiza admisibilitatea căii de atac în raport cu dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., care prevăd că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare. Se observă că Ș. (fostă B.) R.M. a formulat contestație la executare împotriva deciziei nr. 148/A/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Mia, secția penală, în Dosarul nr. 20331/120/2009, susținând că există o nelămurire cu privire la această hotărâre, în sensul că în considerente s-a precizat că măsura confiscării sumei de 19.909,1 lei nu este legală, dar în minută și în dispozitiv s-a omis a se trece această dispoziție.

Decizia nr. 148/A/2012 din 05 decembrie 2012 a fost pronunțată potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală anterior, iar împotriva acestei hotărâri a formulat recurs condamnata Ș. (fostă B.) R.M., respins ca nefondat prin decizia nr. 2369 din 12 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de cele expuse și în condițiile în care dispozițiile Codului de procedură penală anterior prevedeau posibilitatea atacării hotărârii cu privire la care s-a ivit nelămurirea cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că este admisibilă calea de atac exercitată de contestatoarea Ș. (fostă B.) R.M. Analizând contestația declarată, atât potrivit susținerilor orale ale inculpatei, cât și în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia.

Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei. Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și totodată exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat. Normele procedurale mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Contestatoarea Ș. (fostă B.) R.M. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. susținând că există o nelămurire cu privire la decizia nr. 148/A/2012 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în sensul că în considerente s-a reținut că măsura confiscării nu este legală, dar în minută și în dispozitiv s-a omis înlăturarea confiscării dispuse de Tribunalul Alba. Înalta Curte observă că, în considerentele hotărârii contestate, la fila 24, s-a reținut că partea vătămată B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeș Pitești nu s-a constituit parte civilă deoarece a fost despăgubită de A. Târgoviște, în baza poliței de asigurare, iar societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal cu acțiune în regres.

Astfel, analizând oportunitatea confiscării de la inculpați a sumelor de bani cu care a fost păgubită partea vătămată, curtea de apel a reținut că măsura nu este legală raportat la împrejurările cauzei deoarece B.R.D. a renunțat la pretenții ca efect al recuperării prejudiciului de la un terț-asigurător, iar faptul că societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal nu constituie un argument a concluziona că banii obținuți ilicit nu servesc la despăgubire, în sensul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. Cu toate acestea, se constată că în minută și în dispozitiv au fost menținute celelalte prevederi ale sentinței apelate, printre care și cea referitoarea la confiscarea de la inculpații P.I.

și Ș. (fostă B.) R.M. a câte 19909,1 lei reprezentând creditul achiziționat de inculpați pentru care B.R.D.G.S.G. nu s-a constituit parte civilă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs, printre alții, și condamnata Ș. (fostă B.) R.M., recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2369 din 12 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând hotărârea prin care a fost respins recursul, se observă că nu a fost invocată existența vreunei contradicții între considerente și dispozitiv cu privire la măsura confiscării, deși condamnata a fost asistată de apărător desemnat din oficiu, astfel încât decizia instanței de apel nu a fost modificată. Înalta Curte reține că aceste aspecte trebuiau și puteau fi invocate ca motive de recurs împotriva hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc.

pen. anterior, în vigoare la 05 decembrie 2012 (data pronunțării deciziei nr. 148/A/2012 a Curții de Apel Alba Iulia), statuând că hotărârile sunt supuse casării când motivarea soluției contrazice dispozitivul sau acesta nu se înțelege. Omisiunea contestatoarei de a invoca un caz de casare expres prevăzut de lege, care nu putea fi luat în considerare de instanță din oficiu, nu poate fi suplinită pe calea contestației la executare, nelămurirea la care se face referire fiind, în esență, o problemă de judecată ce se impunea a fi dezlegată de instanța de control judiciar. De altfel, pe calea contestației la executare nu se poate ajunge la o nouă judecată asupra fondului cauzei, care se putea realiza doar prin exercițiul căii ordinare de atac a recursului, așa cum am arătat mai sus.

În ceea ce privește dispozitivul deciziei penale nr. 148/A/2012 a Curții de Apel Alba Iulia se observă că acesta este lămuritor în sensul în care cuprinde toate dispozițiile cerute de lege și aplicabile cauzei, este lipsit de echivoc și poate fi pus în executare. Față de aceste considerente înalta Curte, în temeiul art. 425 alin. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , va respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpata Ș. (fostă B.) R.M. împotriva deciziei penale nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpata Ș. (fostă B.) R.M. împotriva deciziei penale nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 20 ianuarie 2015.