ÎCCJ, decizie (scj.ro #120656)

Contestație la executare. Calea de atac a contestației. Admisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziții comune

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

contestație la executare

C. proc. pen.,

art. 597, art. 598 alin. (1) lit. c)

Hotărârea prin care curtea de apel a soluționat contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din noul Cod de procedură penală, exercitată împotriva deciziei pronunțate de această instanță în apel anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală - decizie supusă căii de atac a recursului conform Codului de procedură penală anterior - poate fi atacată cu contestație la instanța ierarhic superioară, în temeiul art. 597 alin. (7) din noul Cod de procedură penală, contestația declarată împotriva unei astfel de hotărâri fiind admisibilă.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 83 din 20 ianuarie 2015

Prin decizia nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apei Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea Ș.R. împotriva deciziei penale nr. 148/A/2012 a Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin contestația la executare formulată, condamnata Ș.R. a contestat decizia penală nr. 148/A/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2369 din 12 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia atacată s-a dispus confiscarea sumei de 19.909,1 lei, reprezentând creditul pe care l-a achiziționat și pentru care partea civilă Banca B. nu s-a constituit parte civilă.

Nelămurirea la executare invocată de contestatoare constă în aceea că prin decizia penală nr. 148/A/2012 s-a constatat că măsura confiscării nu este legală, situație care a fost omisă a fi trecută în minuta hotărârii și în dispozitiv.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 597, art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen.

Examinând decizia penală nr. 148/A/2012, curtea de apel a constatat că prin aceasta au fost admise apelurile declarate de procuror și de inculpații Ș.R., S.D., I.D. și M.V. împotriva sentinței penale nr. 82 din 21 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba și au fost extinse efectele apelului asupra inculpatului P.I.

A fost desființată sentința penală apelată sub aspectul laturii penale vizând nereținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior pentru  inculpata Ș.R., încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților Ș.R. și P.I., greșita reținere a pedepsei complementare și accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior pentru inculpații Ș.R. și P.I. și sub aspectul laturii civile a cauzei privitor la toți inculpații și, rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților Ș.R. și P.I. din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. anterior în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. anterior.

S-a înlăturat pedeapsa accesorie și complementară prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior aplicată inculpaților Ș.R. și P.I.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei Ș.R. în pedepsele componente.

S-au reținut în favoarea inculpatei Ș.R. dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior și, în consecință, a fost condamnată inculpata:

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 287 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen. anterior și art. 320

1

C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 10 luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen. anterior și art. 320

1

C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 10 luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen. anterior și art. 320

1

C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 10 luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen. anterior și art. 320

1

C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. anterior, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei Ș.R. în cea mai grea dintre ele, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. anterior.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile Banca C. și Banca R.

În temeiul dispozițiilor art. 346 combinat cu art. 14 - art. 15 C. proc. pen. anterior, au fost obligați:

- inculpații Ș.R., P.I. și S.D., în solidar, la plata sumelor de 1.099,12 lei și 3.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală aferentă către partea civilă societatea A.;

- inculpații Ș.R., M.V. și I.D., în solidar, la plata sumei de 109.500 de lei, cu dobânda legală aferentă către Banca T.;

- inculpații Ș.R. și P.I., în solidar, la 10.954,24 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală aferentă către partea civilă Banca P.;

- inculpații Ș.R. și P.I., în solidar, la 1.874,51 lei, cu dobânda legală aferentă către partea civilă societatea S.;

- inculpații Ș.R. și S.D., în solidar, la 9.000 lei, cu dobânda legală aferentă, către partea civilă Banca P.

Au fost menținute celelalte prevederi ale sentinței apelate.

Celelalte prevederi ale sentinței penale atacate vizau, printre altele, și confiscarea de la inculpații P.I. și Ș.R. a câte 19.909,1 lei, reprezentând creditul achiziționat de inculpați pentru care nu s-a constituit Banca B. parte civilă.

Instanța de fond a dispus confiscarea acestor sume ca urmare a faptului că în perioada 8 martie 2005 - 19 mai 2006 au solicitat și obținut împrumuturi de la Banca B. inculpații Ș.R., P.I., precum și D.D., U.M., C.V., P.P., I.V., B.N., B.S., I.A., A.M. și B.R.

Astfel, prin contractul de credit din 13 mai 2005 inculpata Ș.R. a dobândit cu titlu de împrumut suma de 2.000 euro; prin contractul de credit din 13 mai 2005 inculpatul P.I. a primit, cu același titlu, suma de 2.000 euro; prin contractele de credit din 12 septembrie 2005 și din 8 martie 2006 împrumutătorii D.D. și P.P. au primit sumele de câte 7.000 Iei; prin contractul de credit din 4 mai 2006 U.M. a dobândit, ca împrumut, suma de 18.000 lei; prin contractul de credit din 10 mai 2006 C.V. a primit, în același condiții, suma de 15.000 lei; prin contractul de credit din 24 mai 2005 societatea bancară a împrumutat pe A.M. cu suma de 11.003 Iei; prin contractul de credit din 17 mai 2006 Ș.R. a primit împrumutul solicitat de 25.000 lei; prin contractul de credit din 2 mai 2006 I.V. a dobândit, ca persoană împrumutată, suma de 13.000 lei; prin contractul de credit din 21 aprilie 2006 B.N. a primit, cu titlu de împrumut, suma de 12.000 lei; prin contractul de credit din 4 aprilie 2006 B.S. a dobândit, în aceleași condiții, suma de 14.000 lei, iar I.A. suma de 25.000 lei.

La întocmirea dosarelor de către persoanele împrumutate s-au folosit copii false ale unor documente certificate ca fiind conforme cu originalul, iar pentru Ș.R., I.V., B.N. și B.D. s-a uzat de adeverințe de salariu pentru societăți comerciale cu sediul în municipiul Constanta: societatea P. și societatea I.

Pentru prejudiciul cauzat societății bancare, concretizând sumele de 4.000 euro și respectiv 127.703 lei, aceasta nu s-a constituit parte civilă, cu adresa din 19 februarie 2007 comunicându-se instanței că Banca B. a încheiat poliță de asigurare cu societatea A.T., în baza căreia a fost despăgubită (societatea de asigurare neintervenind în procesul penal dedus judecății pentru exercitarea acțiunii civile).

În dispozitivul deciziei atacate cu contestație la executare s-a menținut această dispoziție a instanței de fond.

Totuși, în motivarea deciziei, judecătorul a arătat, referitor la partea vătămată Banca B., că aceasta nu s-a constituit parte civilă, deoarece a fost despăgubită de societatea A.T., în baza poliței de asigurare. Societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal cu acțiune în regres. A mai arătat și că a analizat în acest context oportunitatea confiscării de la inculpați a sumelor de bani cu care a fost păgubită partea vătămată. A concluzionat că această măsură nu este, însă, legală raportat la împrejurările cauzei, deoarece Banca B. a renunțat Ia pretenții ca efect al recuperării prejudiciului de la un terț-asigurător. Acesta are posibilitatea legală să-și recupereze sumele plătite atât în procesul penal, cât și pe cale separată. Faptul că societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal nu constituie un argument a concluziona că banii obținuți ilicit nu servesc la despăgubire, în sensul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior.

Curtea de apel, analizând contestația la executare, a constatat că dispozitivul deciziei atacate este corect din perspectiva dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, condamnata beneficiind pe nedrept de folosul faptelor săvârșite, iar dispozitivul este cel care se execută.

Faptul că judecătorul, în motivarea deciziei, în mod greșit, a invocat considerente care contrazic dispozitivul nu anulează dispoziția de executare, cu atât mai mult cu cât condamnata, având și calea de atac a recursului, nu a invocat ca motiv de recurs cele invocate în decizia contestată, recursul a fost respins, iar dispoziția de confiscare este legală.

Împotriva deciziei nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație Ș.R.

Prioritar, Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza admisibilitatea căii de atac în raport cu dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., care prevăd că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Se observă că Ș.R. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 148/A/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, susținând că există o nelămurire cu privire la această hotărâre, în sensul că în considerente s-a precizat că măsura confiscării sumei de 19.909,1 lei nu este legală, dar în minută și în dispozitiv s-a omis a se trece această dispoziție.

Decizia penală nr. 148/A/2012 din 5 decembrie 2012 a fost pronunțată potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală anterior, iar împotriva acestei hotărâri a formulat recurs condamnata Ș.R., respins ca nefondat prin decizia penală nr. 2369 din 12 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de cele expuse și în condițiile în care dispozițiile Codului de procedură penală anterior prevedeau posibilitatea atacării hotărârii cu privire Ia care s-a ivit nelămurirea cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că este admisibilă calea de atac exercitată de contestatoarea Ș.R.

Analizând contestația declarată, atât potrivit susținerilor orale ale inculpatei, cât și în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare Ia executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația Ia executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative Ia executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele procedurale mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Contestatoarea Ș.R. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că există o nelămurire cu privire la decizia penală nr. 148/A/2012 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul că în considerente s-a reținut că măsura confiscării nu este legală, dar în minută și în dispozitiv s-a omis înlăturarea confiscării dispuse de Tribunalul Alba.

Înalta Curte de Casație și Justiție observă că, în considerentele hotărârii contestate, s-a reținut că partea vătămată Banca B. nu s-a constituit parte civilă, deoarece a fost despăgubită de societatea A.T., în baza poliței de asigurare, iar societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal cu acțiune în regres. Astfel, analizând oportunitatea confiscării de la inculpați a sumelor de bani cu care a fost păgubită partea vătămată, curtea de apel a reținut că măsura nu este legală raportat la împrejurările cauzei, deoarece Banca B. a renunțat la pretenții ca efect al recuperării prejudiciului de la un terț-asigurător, iar faptul că societatea de asigurare nu a intervenit în procesul penal nu constituie un argument a concluziona că banii obținuți ilicit nu servesc la despăgubire, în sensul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior.

Cu toate acestea, se constată că în minută și în dispozitiv au fost menținute celelalte prevederi ale sentinței apelate, printre care și cea referitoarea la confiscarea de la inculpații P.I. și Ș.R. a câte 19.909,1 lei, reprezentând creditul achiziționat de inculpați pentru care Banca B. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, printre alții, și condamnata Ș.R., recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 2369 din 12 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând hotărârea prin care a fost respins recursul, se observă că nu a fost invocată existența vreunei contradicții între considerente și dispozitiv cu privire la măsura confiscării, deși condamnata a fost asistată de apărător desemnat din oficiu, astfel încât decizia instanței de apel nu a fost modificată.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceste aspecte trebuiau și puteau fi invocate ca motive de recurs împotriva hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. anterior, în vigoare Ia 5 decembrie 2012 (data pronunțării deciziei nr. 148/A/2012 a Curții de Apel Alba Iulia), statuând că hotărârile sunt supuse casării când motivarea soluției contrazice dispozitivul sau acesta nu se înțelege.

Omisiunea contestatoarei de a invoca un caz de casare expres prevăzut de lege, care nu putea fi luat în considerare de instanță din oficiu, nu poate fi suplinită pe calea contestației la executare, nelămurirea la care se face referire fiind, în esență, o problemă de judecată ce se impunea a fi dezlegată de instanța de control judiciar.

De altfel, pe calea contestației la executare nu se poate ajunge la o nouă judecată asupra fondului cauzei, care se putea realiza doar prin exercițiul căii ordinare de atac a recursului, așa cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce privește dispozitivul deciziei penale nr. 148/A/2012 a Curții de Apel Alba Iulia se observă că acesta este lămuritor, în sensul în care cuprinde toate dispozițiile cerute de lege și aplicabile cauzei, este lipsit de echivoc și poate fi pus în executare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația declarată de inculpata Ș.R. împotriva deciziei nr. 662/A/2014 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze cu minori.