ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 82/PI din data de 28.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea hotărârii penale din data de 12.10.2020 pronunțate de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, prin care inculpatul A., cetățean român, a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 18 din Legea privind infracțiunile contra persoanei din Marea Britanie, faptă incriminată de legea penală română prin art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că pedeapsa aplicată depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzută de legea penală română pentru aceeași infracțiune și, pe cale de consecință, a adaptat pedeapsa aplicată prin reducerea ei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare, respectiv 7 ani închisoare.

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., cetățean român într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. 735 zile închisoare deja executate, precum și perioada executată de la data de 15.10.2021 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 964 RON din fondurile MJ către Baroul Timiș reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că prin referatul nr. x/2022 din data de 19.01.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2022, la data de 21.01.2022, s-a solicitat admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare din Marea Britanie de recunoaștere a sentinței penale și transferare a persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În motivarea propunerii, s-a arătat că prin adresa nr. x/07.12.2021, înregistrată la parchet în data de 07.01.2022, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, în temeiul art. 141 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara adresa nr. x a B., din data de 01.11.2021, împreună cu: sentința pronunțată la data de 12.10.2020 în cazul nr. x al Curții Coroanei din Cardiff; fișa de calcul a pedepsei; ordinul de detenție; fișa de înregistrare a procesului; ordinul de deportare nr. x al Ministerului de Interne din Marea Britanie, din data de 20.05.2021; opinia persoanei condamnate și dispozițiile aplicabile conform legislației penale britanice, pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., în vederea continuării executării pedepsei.

Din cuprinsul fișei de calcul a pedepsei, emisă de autoritățile judiciare din Marea Britanie, rezultă că numitul A. se află în executarea unei pedepse de 4017 zile (11 ani) închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală pronunțată la data de 12.10.2020 în cazul nr. x al Curții Coroanei din Cardiff, rămasă definitivă. Din totalul pedepsei, persoana condamnată a executat 735 de zile de detenție, din data de 12.10.2020, până la data de 15.10.2021, aceasta urmând a fi finalizată la data de 10.10.2030. Totodată, prin ordinul de deportare nr. x, din data de 20.05.2021, Secretarul de Stat al Departamentului de Interne al Marii Britanii a solicitat ca sus-numitul să părăsească teritoriul și i-a interzis acestuia să mai intre în Regatul Unit, atâta timp cât acest ordin este în vigoare.

Cu privire la sentința penală pronunțată la data de 12.10.2020 în cazul nr. x al Curții Coroanei din Cardiff, rămasă definitivă, s-a reținut că numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 11 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de "vătămare corporală gravă, cu intenție" și "cauzarea unor vătămări grave în urma șofatului periculos". Referitor la starea de fapt, autoritățile judiciare britanice au reținut că urmare unui incident pe autostrada M4, din luna iulie 2019, când a avut loc o altercație datorită neînțelegerilor cu frații soției sale, care nu erau de acord cu această relație, în după-amiaza zilei de 08.10.2019, inculpatul A., observându-l pe cumnatul său, C., că se plimba pe trotuar de-a lungul străzii Wharf Road din Newport, a intrat cu autoturismul pe trotuar și 1-a lovit pe acesta, în mod intenționat, cu scopul de a se răzbuna, provocându-i vătămări corporale grave, iar apoi a părăsit locul accidentului, fără a încerca să vadă cât de grav rănit era acesta și fără a anunța Serviciul de Ambulanță, pentru a-l ajuta. Urmare accidentului, persoana vătămată a suferit o fractură la baza craniului și o hemoragie subdurală gravă, o hemoragie secundară sub-arahnoidă, numeroase fracturi ale coastelor, a sternului, a coloanei vertebrale și ale coloanei toracice. Ulterior, persoana vătămată a fost internată la terapie intensivă mai mult de o lună și va trebui să gestioneze alte probleme recurente, probabil pentru tot restul vieții.

S-a arătat că în România, faptele comise de inculpat sunt incriminate de dispozițiile art. 188 C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța urmând a adapta pedeapsa aplicată la pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.

Conform opiniei persoanei condamnate, aceasta nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România.

La data de 18.10.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat Inspectoratului Județean de Poliție Arad să comunice cazierul judiciar al numitului A.. La data de 17.01.2022, Inspectoratul Județean de Poliție Arad a comunicat cazierul solicitat, din care rezultă că acesta are înscrisă pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

La data de 19.01.2022, au fost efectuate verificări în baza de date D., cu privire la condițiile prevăzute de art. 140 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constatându-se că nu sunt incidente niciunul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, au fost verificate și dispozițiile prevăzute de art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaștere și neexecutare, rezultând că nu există niciun motiv aplicabil persoanei condamnate.

În conformitate cu dispozițiile art. 140 alin. (2) și art. 142 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, și a Convenției asupra transferării persoanelor condamnate, semnată la Strasbourg la 21 martie 1983, pe care România a ratificat-o prin Legea nr. 76/1996, având în vedere și dispozițiile art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform cărora consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României, astfel că refuzul persoanei condamnate de a fi transferată într-un penitenciar din România nu constituie un impediment, precum și ordinul de deportare nr. x al Ministerului de Interne din Marea Britanie, din data de 20.05.2021, s-a solicitat admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare din Marea Britanie.

Au fost anexate în copie următoarele documentele: adresa nr. x/07.12.2021 a Direcției Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției; adresa nr. x a B., din data de 01.11.2021, împreună cu: sentința pronunțată la data de 12,10.2020 în cazul Curții Coroanei din Cardiff; fișa de calcul a pedepsei; ordinul de detenție; fișa de înregistrare a procesului; ordinul de deportare nr. x al Ministerului de Interne din Marea Britanie, din data de 20.05.2021; opinia persoanei condamnate și dispozițiile aplicabile conform legislației penale britanice; cazierul judiciar al persoanei condamnate; extras D.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a reținut că, prin hotărârea penală din data de 12.10.2020 pronunțată de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, rămasă definitivă, numitul A. a fost condamnat la executarea unei pedepse de 4017 zile (11 ani) închisoare, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală gravă și cauzare de răni grave din cauza șofatului periculos, conform art. 18 din Legea privind infracțiunile contra persoanei din Marea Britanie.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 08.10.2019 l-a observat pe cumnatul său, C., plimbându-se pe un trotuar situat în localitatea Newport, iar pe fondul unor neînțelegeri dintre ei, a intrat cu autoturismul pe trotuar și l-a lovit pe acesta, în mod intenționat, cu scopul de a se răzbuna, provocându-i victimei vătămări corporale grave. Urmare a accidentului, victima a suferit multiple fracturi, fiind internat la terapie intensivă mai mult de o lună.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Instanța a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004, necesare pentru recunoașterea și executarea hotărârii penale din data de 12.10.2020 pronunțată de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x.

Astfel, s-a reținut că hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este definitivă și executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie și în România infracțiuni și autorul acestora ar fi sancționabil [conform C. pen. român, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.].

Totodată, instanța a constatat că persoana condamnată este cetățean român, nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, conform propriei declarații, însă, în contextul în care va fi expulzat în România după executarea pedepsei în Marea Britanie, după cum rezultă din ordinul de deportare emis la data de 20.05.2021 de autoritățile britanice, consimțământul său pentru executarea pedepsei în România nu mai era necesar.

De asemenea, s-a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceleași fapte și nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceleași fapte, nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei și nici amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptei, iar în cursul procesului penal desfășurat în Marea Britanie, persoana condamnată a fost prezentă la desfășurarea procesului, conform certificatului emis de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

În același timp, s-a mai considerat că se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanța străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și art. 10 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, întrucât durata pedepsei aplicate depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune (infracțiunea de vătămare corporală fiind pedepsită cu închisoarea de maxim 7 ani).

Pentru aceste motive, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea hotărârii penale din data de 12.10.2020 pronunțate de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, prin care inculpatul A., a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 18 din Legea privind infracțiunile contra persoanei din Marea Britanie.

În baza art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că pedeapsa aplicată depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzută de legea penală română pentru aceeași infracțiune și, pe cale de consecință, s-a adaptat pedeapsa aplicată prin reducerea ei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare, respectiv 7 ani închisoare.

Instanța a constatat că în referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost invocată aplicarea, în prezenta cauză, a dispozițiilor art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. (tentativă de omor). Aceeași instanță a mai reținut că numitul A. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea acestei infracțiuni, însă a fost achitat definitiv de către autoritățile britanice. Prin urmare, a arătat că infracțiunea săvârșită în Marea Britanie își găsește corespondent în legislația penală română în cuprinsul dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 82/PI din data de 28.03.2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a declarat apel persoana condamnată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2022.

Examinând hotărârea apelată, în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, Înalta Curte constată că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin hotărârea penală din data de 12.10.2020 pronunțată de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, s-a aplicat persoanei transferabile A. o pedeapsă de 11 ani închisoare (4017 zile), pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 18 din Legea privind infracțiunile contra persoanei din Marea Britanie.

În fapt, s-a reținut că, urmare unui incident pe autostrada M4, din luna iulie 2019, când a avut loc o altercație datorită neînțelegerilor cu frații soției sale, care nu erau de acord cu această relație, în după-amiaza zilei de 08.10.2019, inculpatul A., observându-l pe cumnatul său, C., că se plimba pe trotuar de-a lungul străzii Wharf Road din Newport, a intrat cu autoturismul pe trotuar și 1-a lovit pe acesta, în mod intenționat, cu scopul de a se răzbuna, provocându-i vătămări corporale grave, iar apoi a părăsit locul accidentului, fără a încerca să vadă cât de grav rănit era acesta și fără a anunța Serviciul de Ambulanță, pentru a-l ajuta. Urmare accidentului, persoana vătămată a suferit o fractură la baza craniului și o hemoragie subdurală gravă, o hemoragie secundară sub-arahnoidă, numeroase fracturi ale coastelor, a sternului, a coloanei vertebrale și ale coloanei toracice. Ulterior, persoana vătămată a fost internată la terapie intensivă mai mult de o lună și va trebui să gestioneze alte probleme recurente, probabil pentru tot restul vieții.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a sesizat Curtea de Apel Timișoara în vederea recunoașterii și punerii în executare a hotărârii penale din 12.10.2020 a Curții Coroanei din Cardiff, privind persoana condamnată A. într-un penitenciar din România.

Reținând că statul emitent - Austria a transpus Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008 referitoare la aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, examinând solicitarea autorităților judiciare din Marea Britanie prin prisma dispozițiilor prevăzute de Titlul VI Capitolul I (Dispoziții generale) și Capitolul II (Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene) Secțiunea I, a II-a și a III-a din Legea nr. 302/2004, republicată.

În conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din aceeași lege și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine.

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Dispozițiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 reglementează condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, potrivit cu care instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

Astfel cum rezultă din actele dosarului, hotărârea penală din data de 12.10.2020 pronunțată de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, este definitivă și executorie, la data de 12.10.2020.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil;

Faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală, prev. art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate A. i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționată penal în cazul în care ar fi comis fapta pe teritoriul României.

c) persoana condamnată are cetățenie română

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că persoana condamnată este cetățean român, având domiciliul în județul Arad .

d) persoana condamnată nu este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România). Față de persoana condamnată există un ordin de expulzare nr. x din 20.05.2021, emis de Secretarul de Stat din cadrul Ministerului de Interne, prin care i se solicită să părăsească teritoriul și I se interzice să mai intre în Regatul Unit atât timp cât ordinul este în vigoare;

În ceea ce privește susținerile apărătorului persoanei condamnate referitoare la faptul că aceasta nu și-a dat consimțământul să execute în continuare pedeapsa într-un penitenciar din România, că nu mai are legături cu România, iar familia sa este în Marea Britanie, Înalta Curte apreciază că acestea se subsumează dispozițiilor art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevăd că, dacă persoana condamnată este cetățean român și există un ordin de expulzare în România, consimțământul nu mai este necesar.

e) nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte constată că nu a rezultat niciun indiciu cu privire la posibilitatea derulării unor cercetări față de condamnat într-un dosar aflat în prezent pe rolul organelor judiciare din România sau cu privire la cercetarea, judecarea, condamnarea sa pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat în Regatul Unit; executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nefiind contrară principiului non bis in idem și nici regulii specialității.

Înalta Curte mai constată că, în cauză, sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana condamnată A. răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea ori dezincriminarea faptei.

De asemenea, se constată că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată de autoritățile străine a fost adaptată întrucât durata pedepsei aplicate depășea limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune (infracțiunea de vătămare corporală fiind pedepsită cu închisoarea de maxim 7 ani).

Din cuprinsul sentinței rezultă că persoana condamnată a fost prezentă la procesul penal finalizat cu hotărârea de condamnare .

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este legală și temeinică, sub toate aspectele analizate, neexistând, așadar, niciun motiv de nelegalitate care să impună nerecunoașterea și neexecutarea Hotărârii din 12.10.2020 a Curții Coroanei din Cardiff.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 82/PI din data de 28.03.2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 82/PI din data de 28.03.2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2022.

GGC - ED