ÎCCJ, decizie (scj.ro #157832)

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene. Adaptarea pedepsei. Limite

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene

Legea nr. 302/2004,

art. 166

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 252/A din 6 august 2019

Prin sentința nr. 135 din 2 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, în baza art. 166 alin. (4), alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea, adaptarea și executarea în România a pedepsei de 3.652 zile închisoare, pedeapsă aplicată numitului A. prin sentința penală nr. T20167148 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, definitivă în 17 iunie 2016, pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație constituită pentru a contraveni secțiunii 170 din Legea privind gestionarea taxelor și accizelor din 1979 și contrară secțiunii 1(1) din Legea penală din 1977, având corespondent în legislația română în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a adaptat pedeapsa aplicată, în sensul că s-a redus durata pedepsei aplicate de autoritatea judiciară străină - Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, la maximul special prevăzut de legea penală română pentru infracțiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv la 6 ani și 8 luni închisoare, pedeapsă pe care o va executa condamnatul în România.

S-a scăzut din pedeapsa recunoscută și adaptată de 6 ani și 8 luni închisoare perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în Marea Britanie, respectiv cu începere din 19 februarie 2016 la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. și continuarea executării pedepsei recunoscute și adaptate, într-un penitenciar din România.

S-a constatat că, potrivit art. 100 alin. (1) lit. a) C. pen., persoana condamnată va putea fi liberată condiționat după executarea a cel puțin 2/3 din durata pedepsei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori a reținut, în esență, că prin adresa din 22 mai 2019 a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu cererea de cooperare judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, prin care se solicita transferarea persoanei condamnate A. dintr-un penitenciar din Marea Britanie într-un penitenciar din România.

În analiza incidenței dispozițiilor art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, cu privire la stabilirea corespondenței între infracțiunea pentru care a fost condamnat numitul A. și cea similară din dreptul român, a constatat că, în fapt, s-a reținut în sarcina numitului A. că, între 10 februarie 2016 și 17 februarie 2016, a conspirat împreună cu numiții B., C. și alte persoane ca, în mod fraudulos, să importe un drog controlat de clasă A, și anume cocaină.

Din conținutul sentinței penale nr. T20167148 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, Curtea de Apel Cluj a constatat că nu s-a reținut cu privire la numitul A. comiterea infracțiunii de trafic de droguri.

Ca atare, curtea de apel a apreciat că infracțiunea de conspirație constituită pentru a contraveni secțiunii 170 din Legea privind gestionarea taxelor și accizelor din 1979 și contrară secțiunii 1(1) din Legea penală din 1977 are corespondent în legislația română în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a avut în vedere că obiectul material al infracțiunii l-a constituit drogul cocaină care, potrivit dreptului penal român, este calificat ca drog de mare risc, iar infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este cea prevăzută în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani la 15 ani.

Ca atare, s-a apreciat că încadrarea juridică corespondentă infracțiunii pentru care a fost condamnat numitul A. este infracțiunea prevăzută în art. 367 alin. (2) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani.

Din conținutul sentinței penale nr. T20167148 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, s-a constatat că instanța a avut în vedere pentru condamnatul A. pedeapsa de 15 ani închisoare, pe care a redus-o la 10 ani închisoare, urmare a recunoașterii vinovăției.

Curtea de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de către instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, instanța adaptează prin sentință pedeapsa aplicată de instanța statului emitent.

Potrivit art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

În această analiză, Curtea de Apel Cluj a apreciat că situația obiectivă a aplicării procedurii recunoașterii vinovăției, cu consecința reducerii cu o treime a pedepsei de către instanța statului de condamnare, trebuie valorificată și în planul stabilirii încadrării juridice corespondente din dreptul român, în sensul reținerii în mod corelativ a incidenței art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu consecința reducerii limitei maxime a pedepsei închisorii cu o treime.

Urmare a reținerii încadrării juridice corespondente ca fiind, potrivit dreptului penal român, art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limita maximă a pedepsei închisorii ar fi de 6 ani și 8 luni închisoare, limită până la care s-ar impune a se reduce pedeapsa aplicată, ca efect al adaptării, în vederea continuării executării pedepsei în România.

Această situație a fost adusă la cunoștința autorităților judiciare ale statului de condamnare, în temeiul art. 10 și art. 12 din Decizia-cadru 2008/909/JAI, iar instanța de condamnare a fost de acord cu continuarea procedurilor de transfer, în ipoteza în care sentința maximă care ar putea fi executată este de 6 ani și 8 luni închisoare, iar condamnatul ar executa cel puțin două treimi din pedeapsa adaptată, înainte de a fi propus pentru liberare condiționată.

Împotriva acestei sentințe, procurorul a declarat apel, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se recunoască și să se dispună executarea în întregime a pedepsei de 10 ani închisoare (3.652 zile) aplicată persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie.

Examinând apelul sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este întemeiat în raport cu criticile referitoare la adaptarea pedepsei de către Curtea de Apel Cluj, reținând, în principal, următoarele:

Prin sentința penală nr. T20167148 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, rămasă definitivă în 17 iunie 2016, s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa de 10 ani închisoare (3.652 zile de detenție) pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație constituită pentru a contraveni secțiunii 170 din Legea privind gestionarea taxelor și accizelor din 1979 și contrară secțiunii 1(1) din Legea penală din 1977, reținându-i-se în sarcină că, între 10 februarie 2016 și 17 februarie 2016, a conspirat împreună cu numiții B., C. și alte persoane ca, în mod fraudulos, să importe un drog controlat de clasă A, și anume cocaină.

Întrucât autoritățile judiciare din Marea Britanie au formulat o cerere de transferare în România a persoanei condamnate A., cetățean român, prin adresa din 22 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost sesizată Curtea de Apel Cluj în vederea recunoașterii hotărârii de condamnare pronunțate în Marea Britanie și transferarea persoanei condamnate A., pentru a continua executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Reținând că statul emitent - Marea Britanie a transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prima instanță a analizat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, examinând solicitarea autorităților judiciare din Marea Britanie prin prisma dispozițiilor prevăzute de Titlul VI, Capitolul I (Dispoziții generale) și Capitolul II (Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene), Secțiunea 1 și a 2-a din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (1), cuprinse în Titlul VI, Capitolul I din legea menționată, „prezentul titlu se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. În relația cu statele membre care nu au transpus decizia-cadru sunt aplicabile dispozițiile titlului V.”

Verificând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea pronunțată în străinătate față de cetățeanul român A. este definitivă și executorie, iar condiția dublei incriminări este îndeplinită, având în vedere că fapta comisă de acesta în Marea Britanie, pentru care a fost condamnat la 10 ani închisoare, are corespondent în legislația română în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat reglementată în art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la 3 ani la 10 ani.

În ceea ce privește necesitatea aplicării în prezenta cauză a dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 302/2004, contrar celor reținute de Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se pune problema adaptării pedepsei, nefiind incidente în speță respectivele dispoziții legale.

Potrivit legii, adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța străină constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare; or, în cauză, durata pedepsei închisorii aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent (astfel cum a fost individualizată, potrivit legislației britanice) este compatibilă cu legea penală română, întrucât nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute pentru infracțiunea reglementată în art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., respectiv 10 ani închisoare.

Totodată, se impune a fi avut în vedere că posibilitatea pe care Legea nr. 302/2004 o acordă instanței române de a adapta pedeapsa, dacă natura sau durata sancțiunii aplicate de statul străin este incompatibilă cu natura și durata pedepsei prevăzute în legislația națională, nu înseamnă că statul de executare poate să procedeze la reducerea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară străină, printr-o operațiune de reindividualizare judiciară a pedepsi potrivit propriei legislații.

În speță, conținutul sentinței penale nr. T20167148 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, rămasă definitivă în 17 iunie 2016, relevă că instanța din Marea Britanie a considerat că recunoașterea vinovăției de către persoana condamnată A. constituie pentru aceasta o circumstanță atenuantă, impunându-se reducerea duratei pedepsei închisorii prevăzute de legislația britanică pentru fapta săvârșită, de la 15 ani la 10 ani. Așa cum s-a arătat anterior, această pedeapsă este compatibilă cu legislația penală română, ca natură juridică și durată, iar o nouă reducere a pedepsei aplicate de autoritatea judiciară britanică, cu încă o treime, prin aplicarea de către instanța română a dispozițiilor referitoare la procedura recunoașterii învinuirii, procedură ce urmează anumite reguli în legislația română, echivalează cu o modificare a pedepsei stabilită prin sentința penală străină, nepermisă de lege.

Ca atare, față de considerentele expuse, constatând că nu se conturează existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a sentinței penale nr. T20167148 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, rămasă definitivă la aceeași dată, iar hotărârea pronunțată în străinătate este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravine ordinii publice a statului român, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței nr. 135 din 2 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, privind persoana condamnată A.

A desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

A admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

A recunoscut sentința penală nr. T20167148 din 17 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul de Coroană din Liverpool, Marea Britanie, definitivă în 17 iunie 2016, prin care s-a aplicat persoanei transferabile A. pedeapsa de 10 ani închisoare (3.652 zile de detenție) pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație constituită pentru a contraveni secțiunii 170 din Legea privind gestionarea taxelor și accizelor din 1979 și contrară secțiunii 1(1) din Legea penală din 1977, având corespondent în legislația română în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.

A dispus transferarea persoanei condamnate A. și continuarea executării pedepsei recunoscute într-un penitenciar din România.

A dedus din pedeapsa recunoscută perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în Marea Britanie, respectiv cu începere din 19 februarie 2016 la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei hotărâri.