ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 40/P din data de 05 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 166 alin. (1) - (4) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a recunoscut Sentința penală nr. 3565/18 Reg. Sent. pronunțată la data de 26.09.2018 în Dosarul nr. x/2017 - R.G.N.R. de Tribunalul din Verona, Italia, rămasă definitivă la data de 15.07.2021, prin care condamnatului A. - cetățean român, i-a fost aplicată pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare, sub aspectul comiterii infracțiunilor de tentativă de tâlhărie cu reținerea circumstanțelor agravante, comisă în concurs cu alte persoane și omor calificat săvârșită în concurs cu alte persoane, prevăzute de art. 110, art. 116, art. 56, art. 628 alin. (3) și nr. 3 bis, art. 628 alin. (3) nr. 3 quinquies și art. 575 din C. pen. italian și incriminate de legea penală română de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. și art. 236 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a dispus executarea pedepsei de 11 ani și 4 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin hotărârea penală recunoscută într-un penitenciar din România.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a computat din pedeapsa de 11 ani 4 luni închisoare perioada executată începând cu data de 14.07.2017 la zi.

În baza art. 166 alin. (12) teza I din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., s-a dispus plata din bugetul Ministerului Justiției a sumei de 964 RON, reprezentând onorariu de avocat B., pentru acordarea asistenței judiciare din oficiu.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 22.03.2022, au fost înaintate Curții de Apel Constanța, în conformitate cu dispozițiile art. 153 - art. 158 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, documentele privind cetățeanul român A., condamnat de autoritățile judiciare italiene la o pedeapsă de 11 ani și 4 luni închisoare, solicitându-se transferul acestuia într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

În motivarea sesizării, s-a arătat că prin Sentința nr. 3565/18 Reg. Sent., pronunțată la data de 26.09.2018 în Dosarul nr. x/2017 - R.G.N.R. de Tribunalul din Verona, Italia, rămasă definitivă la 15.07.2021, numitul A., a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de tâlhărie cu reținerea circumstanțelor agravante, comisă în concurs cu alte persoane și omor calificat săvârșită în concurs cu alte persoane, prevăzute de art. 110, art. 116, art. 56, art. 628 alin. (3) și nr. 3 bis, art. 628 alin. (3) nr. 3 quinquies și art. 575, toate din C. pen. italian.

Executarea pedepsei a început la data de 14.07.2017 și se consideră ca executată la data de 13.11.2028, persoana condamnată aflându-se deținută în Penitenciarul din Padova, Italia.

În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 27/28.09.2016, în timp ce se aflau în zona Marano di Valpolicella, Italia, persoana condamnată împreună cu alți participanți au pătruns în locuința numitului C. (în vârstă de 65 ani), cu intenția de a-i sustrage bunuri și bani. Persoanei vătămate i-au fost legate mâinile cu benzi adezive și i-au fost aplicate lovituri în mai multe părții ale corpului (față, cap și gât), victima fiind pusă în imposibilitatea de a se apăra sau reacționa. Acțiunea făptuitorilor a rămas în forma tentativei, din cauze independente de voința lor. Făptuitorii au părăsit locuința victimei cu autovehiculele mărcile x și x. Vătămările suferite au condus la decesul victimei, diagnosticul fiind "stop cardio-respirator în urma diastazei fracturii vertebrale și inundarea cu sânge a căilor respiratorii".

S-a motivat că faptele penale menționate sunt incriminate și de legea penală română ca infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. și tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 236 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind de până la 18 ani închisoare, iar pedeapsa cea mai grea aplicată putând fi majorată cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Din verificările efectuate a rezultat că persoana condamnată A. are antecedente penale, figurează ca fiind cercetată pe teritoriul României în cauza penală nr. 884/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, fiind trimisă în judecată la data de 18.06.2014, este înregistrată în aplicația D., conform fișei Ecris și și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, autoritățile judiciare italiene fiind de acord cu privire la transferarea acestuia.

În cauză, s-a reținut că între România și Italia sunt aplicabile dispozițiile Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21.03.1983, care exclude procedura conversiei pedepselor.

În acest context, s-a solicitat a se dispune transferarea numitului A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei pronunțate printr-o hotărâre judecătorească de autoritățile judiciare din Italia.

Sesizării de față i-au fost atașate adresa Ministerului Justiției nr. x/15.02.2022, adresa de înaintare a autorităților italiene nr. SA x/2021 GE, copia Sentinței penale nr. 3565/18 Reg. Sent., pronunțată la data de 26.09.2018 în Dosarul nr. x/2017 - R.G.N.R. de Tribunalul din Verona, Italia, rămasă definitivă la 15.07.2021, certificatul menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 și anexa cu privire la condamnatul A., fișa de cazier judiciar și opinia persoanei condamnate A., certificatul de legislație român și procesul-verbal privind verificarea referitoare la cercetarea persoanei condamnate pe teritoriul României.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile capitolului II din prezenta lege, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.

Procedând la soluționarea cauzei în conformitate cu dispozițiile legale amintite, Curtea a reținut ca fiind întemeiată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în raport cu natura pedepsei pronunțate și limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală română pentru infracțiunile ce au stat la baza condamnării, fiind incidente dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

În cauză, s-au apreciat a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, persoana al cărei transfer se solicită în România, în vederea executării unei pedepse cu închisoarea pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, fiind condamnată în Italia pentru o serie de fapte prevăzute ca infracțiuni și de legea penală română.

Astfel, s-a constatat că infracțiunile ce motivează condamnarea sunt incriminate de legea penală română ca infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. și tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 236 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de până la 18 ani, iar pedeapsa cea mai grea putând fi majorată cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este definitivă și executorie, persoana condamnată este cetățean român, iar în cauză nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din perspectiva condiției impuse de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că persoana condamnată a fost prezentă personal la procesul penal în urma căreia a fost pronunțată decizia, aspect specificat în cuprinsul certificatului emis în conformitate cu art. a4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 .

Curtea a mai constatat că persoana condamnată și-a dat acordul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, aceasta este cetățean român și trăiește pe teritoriul României, unde își are domiciliul stabil și unde își are întemeiată o familie.

S-a apreciat că hotărârea penală a cărei recunoaștere se solicită este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, avându-se în vedere că executarea pedepsei cu închisoarea aplicată de instanțele judiciare italiene urmează a fi continuată într-un penitenciar din România.

În condițiile în care, potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată, această hotărâre străină nu contravine ordinii publice din România, Curtea a constatat a fi îndeplinite condițiile de la art. 167 din lege, hotărârea penală a cărei recunoaștere se solicită fiind definitivă și executorie, iar condamnatul, cetățean român, urmează a executa o pedeapsă aplicată pentru o serie de fapte care constituie infracțiuni, potrivit legii penale române și pentru care acesta ar fi sancționabil, potrivit legii penale române, dacă ele s-ar fi comis pe teritoriul României.

Curtea a mai observat și faptul că pedeapsa aplicată condamnatului prin hotărârea penală a cărei recunoaștere se solicită nu depășește maximul special de 18 ani închisoare al pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea prevăzută de art. 236 C. pen. și, în mod evident, nici limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română.

Împotriva Sentinței penale nr. 40/P din data de 05 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat apel persoana condamnată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2022.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de apel invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Persoana condamnată A., cetățean român, aflată în Penitenciarul din Padova - Italia, a fost condamnată de statul italian, la pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare, prin Sentința nr. 3565/18 Reg. Sent., pronunțată la data de 26.09.2018 în Dosarul nr. x/2017 - R.G.N.R. de Tribunalul din Verona, Italia, rămasă definitivă la 15.07.2021, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie cu reținerea circumstanțelor agravante, comisă în concurs cu alte persoane și omor calificat săvârșită în concurs cu alte persoane, prevăzute de art. 110, art. 116, art. 56, art. 628 alin. (3) și nr. 3 bis, art. 628 alin. (3) nr. 3 quinquies și art. 575, toate din C. pen. italian.

La data de 22.03.2022, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în conformitate cu dispozițiile art. 165 din Legea nr. 302/2004 republicată, a solicitat Curții de Apel Constanța recunoașterea hotărârii anterior menționate și transferul condamnatului A. (cetățean român, cu domiciliul în România) - aflat în executarea pedepsei în Penitenciarul din Padova - Italia - în vederea executării în continuare a pedepsei de 11 ani și 4 luni închisoare, într-un penitenciar din România. Sesizarea parchetului a avut la bază adresa Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară nr. x/2022 din 15.02.2022, în cuprinsul căreia se arată că autoritatea competentă din Italia a transmis un certificat privind transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, cererea formulată de autoritățile judiciare străine fiind însoțită de documentația aferentă.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

Astfel cum rezultă din certificatul întocmit potrivit dispozițiilor art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de liberate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, hotărârea judecătorească de condamnare nr. 3565/18 Reg. Sent., pronunțată la data de 26.09.2018 în Dosarul nr. x/2017 - R.G.N.R. de Tribunalul din Verona, Italia, a rămas definitivă la data de 15.07.2021.

Condamnatul este în detenție în Italia, fiind arestat din 14.07.2017, pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare urmând a fi executată integral la data de 13.11.2028.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte);

Faptele pentru care a fost condamnată persoana condamnată, respectiv tentativă de tâlhărie cu reținerea circumstanțelor agravante, comisă în concurs cu alte persoane și omor calificat săvârșită în concurs cu alte persoane, prevăzute de art. 110, art. 116, art. 56, art. 628 alin. (3) și nr. 3 bis, art. 628 alin. (3) nr. 3 quinquies și art. 575, toate din C. pen. italian au corespondent în legislația română, respectiv în infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 alin. (1)-(23)4 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. și tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 236 C. pen.

De asemenea, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României. Mai mult, cerința dublei incriminări este îndeplinită, independent de elementele constitutive și de încadrarea juridică.

c) persoana condamnată are cetățenie română;

Din verificările efectuate privind identitatea persoanei condamnate rezultă că A. este cetățean român (conform fișei de cazier judiciar, dosar instanță fond).

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte constată că nu a rezultat niciun indiciu cu privire la cercetarea, judecarea, condamnarea sa în România pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat în Italia; executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nefiind contrară principiului non bis in idem și nici regulii specialității.

Înalta Curte mai constată că, în cauză, sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana condamnată A. răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea ori dezincriminarea faptei.

Din cuprinsul certificatului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești, conform art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, rezultă că persoana condamnată a fost prezentă la procesul penal finalizat cu hotărârea de condamnare .

Prin urmare, neconturându-se existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a Hotărârii nr. 3565/18 Reg. Sent., pronunțată la data de 26.09.2018 în Dosarul nr. x/2017 - R.G.N.R. de Tribunalul din Verona, Italia, definitivă la data de 15.07.2021, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de Apel Constanța este legală și temeinică, sub toate aspectele analizate, neexistând, așadar, motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinței apelate.

În ceea ce privește criticile apelantului, prin apărător privind modificarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul de a nu fi recunoscute unele dintre condamnări, respectiv cele care se referă la infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică a faptelor reținute în hotărârea de condamnare, câtă vreme acestea sunt sancționate penal și în cazul în care ar fi fost comise pe teritoriul României, nu sunt aspecte de natură să determine respingerea cererii de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate de către autoritățile judiciare italiene și, respectiv, de transfer al persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.

De asemenea, se constată că pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare aplicată de autoritățile străine corespunde atât sub aspectul naturii, cât și sub aspectul regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română și nu depășește limitele maxime ale pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni [art. 236 din C. pen. privind tâlhăria urmată de moartea victimei, pentru care limita maximă prevăzută de lege este de 18 ani închisoare, putând fi majorată cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.], neimpunându-se, în cauză, adaptarea pedepsei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de Apel Constanța este legală și temeinică, sub toate aspectele analizate, neexistând, așadar, niciun motiv de nelegalitate care să impună nerecunoașterea și neexecutarea hotărârii 3565/18 Reg. Sent., pronunțate la data de 26.09.2018, în Dosarul nr. x/2017 - R.G.N.R. de Tribunalul din Verona, Italia și definitivă la data de 15.07.2021.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportate la art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 40/P din data de 05 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 40/P din data de 05 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2022.

GGC - ED