ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a fost recunoscută Sentința nr. 14. B.109/2019/28 pronunțată la data de 6 septembrie 2019 de către Tribunalul Capitalei Budapesta, Ungaria.
În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani închisoare (1095 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate A. prin Sentința nr. 14. B.109/2019/28 pronunțată la data de 6 septembrie 2019 de către Tribunalul Capitalei Budapesta, Ungaria.
De asemenea, a fost dedusă din pedeapsa de 3 ani închisoare (1095 zile închisoare) aplicată persoanei condamnate A., perioada executată până la data de 25 ianuarie 2022, de 390 zile, precum și durata pedepsei începând cu data de 25 ianuarie 2022 la zi.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de statul român de executare în cauză au rămas în sarcina statului român, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 964 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. x/2022 din 7 martie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat recunoașterea și executarea în România a Sentinței nr. 14. B.109/2019/28 pronunțată la data de 6 septembrie 2019 de către Tribunalul Capitalei Budapesta, definitivă la data de 20 octombrie 2020 prin Decizia nr. 4. Bf. 277/2019/30 a Curții Regionale de Apel din Capitala Budapesta, Ungaria, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 164 alin. (1), (8) teza I din C. pen. maghiar, cu corespondent în legislația penală română în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.
În motivarea sesizării, se arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru recunoașterea hotărârii indicate și executarea pedepsei aplicate prin aceasta într-un penitenciar din România.
Examinând materialul dosarului (însemnând în esență: certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru a Consiliului 2008/909/JAI emis la data de 3 decembrie 2020; Sentința nr. 14. B.109/2019/28 a Tribunalului Capitalei Budapesta, Decizia nr. 4. Bf. 277/2019/30 a Curții Regionale de Apel din Capitala Budapesta; procesul-verbal de notificare a persoanei condamnate, încheiat de Tribunalul Kecskemet, Grupul de Executare Penală la data de 21 ianuarie 2022; extrasul după cazierul judiciar al lui A.; fișa de evidență a acestuia stocată în baza de date DEPABD; procesul-verbal din 26 februarie 2022, întocmit de către Poliția Orașului Bălan; procesul-verbal din 4 martie 2022 al procurorului semnatar al sesizării), prima instanță a constatat că prin această sentință s-a dispus condamnarea lui A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 164 alin. (1) și (8), teza I C. pen. maghiar.
Așa cum rezultă din rubrica b) a certificatului și Decizia nr. 4. Bf. 277/2019/30 a Curții Regionale de Apel din Capitala Budapesta, Sentința nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019, a rămas definitivă la data de 20 octombrie 2020 și este executorie.
În ceea ce privește examenul dublei incriminări, se constată că, în fapt, prin Sentința nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019, Tribunalul Capitalei Budapesta a reținut, în esență, că în dimineața zilei de 13 iunie 2017, A. și B., în timp ce se aflau într-un club de noapte din Budapesta, au intrat în conflict cu partea vătămată C., aflat sub influența alcoolului. La scurt timp, partea vătămată a fost condusă afară de personalul de siguranță a clubului de noapte, mai târziu cele două persoane mai sus-menționate plecând de asemenea înspre casă. După plecare, A. și B. s-au întâlnit pe trotuar cu partea vătămată, A., care se afla în față, fără să fie provocat a lovit cu pumnul partea vătămată la nivelul feței. Partea vătămată circula nesigur, iar în urma loviturii aplicate de A., s-a dezechilibrat, a căzut și s-a lovit în pavajul străzii la nivel cranian. După aceasta, A. l-a abandonat pe C., care era întins pe jos pe trotuar, nemișcat.
După câteva secunde a sosit la fața locului și B. care a observat partea vătămată în stare de inconștiență, pălmuind-o de câteva ori și, văzând că partea vătămată nu se mișcă, a lovit-o cu picioarele în zona craniană de 7 ori, după care a părăsit locul.
Din cauza agresiunilor exercitate de A., partea vătămată a suferit hemoragie sub dura mater partea stângă, o hemoragie sub arahnoidală pe aceeași parte, fractură craniană bazală, contuzie cerebrală și hemoragie a pleoapei de sus a ochiului stâng. Leziunile suferite de partea vătămată i-au pus indirect în pericol viața, perioada de vindecare efectivă a leziunilor fiind de aproximativ 30 de zile.
În raport cu această stare de fapt, Curtea de Apel Tg. Mureș a reținut că fapta pentru care s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 3 ani închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar autorul ar fi fost sancționabil, fiind astfel îndeplinită exigența dublei incriminări.
Totodată, potrivit datelor existente la dosar, A. este cetățean român. Conform informațiilor desprinse din procesul-verbal încheiat în 26 februarie 2022 de lucrătorii de poliție, persoana condamnată nu numai că are cetățenia română și domiciliul legal în România, însă în statul de origine se află familia sa - mama acestuia, cu care A. a ținut legătura telefonic. În acest fel, el dispune de suficiente legături sociale și familiale pe teritoriul României, menite să contribuie la reabilitarea sa socială.
Referitor la consimțământul la transfer al persoanei condamnate, s-a observat că A. a fost de acord să execute pedeapsa în România (conform mențiunilor de la rubrica K, punctul 2 a din certificat și procesul-verbal din 21 ianuarie 2022 - fila x). În orice caz, din perspectiva examinării condițiilor de recunoaștere și executare în România a Sentinței nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019 a Tribunalului Capitalei Budapesta, consimțământul la transfer este lipsit de relevanță, de vreme ce prin aceeași hotărâre s-a dispus expulzarea persoanei condamnate de pe teritoriul Ungariei pe o perioadă de 4 ani.
În schimb, consimțământul la transfer a lui A. prezintă totuși importanță, însă ulterior, după transferarea sa, căci acesta, potrivit art. 169 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 18 alin. (2) lit. e) din Decizia-cadru 2008/909/JAI), pierde beneficiile conferite de regula specialității dacă ar fi cercetat în România pentru infracțiuni anterioare transferării.
În ceea ce privește incidența motivelor de nerecunoaștere și neexecutare, Curtea a reținut că nu este incident vreunul din motivele prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată. Astfel:
(i) A. nu a fost condamnat definitiv și nici nu este cercetat în România pentru fapta care a dus la aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare prin Sentința nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019.
(ii) Din datele pe care instanța română le deține nu rezultă că el ar fi fost condamnat definitiv într-un alt stat pentru infracțiunea care formează obiectul certificatului.
(iii) A. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală și nu se află în categoria celor care nu răspund penal potrivit legii penale române.
(iv) Pedeapsa care a fost aplicată de către instanța statului emitent nu constituie o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală.
(v) Potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei.
(vi) Persoana condamnată a fost prezentă personal la judecata finalizată cu Sentința nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019.
(vii) Potrivit legii române, nu au intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri de stingere a pedepsei prevăzute de lege.
(viii) În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 170 din Legea nr. x republicată.
În lumina considerentelor expuse, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile speciale prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Având în vedere cele menționate în cuprinsul hotărârii de condamnare și în rubrica i) punctul 2.2 din certificat, Curtea a apreciat că din pedeapsă se scad 390 zile executate (în detenție preventivă și în arestare) până la data de 25 ianuarie 2022, precum și durata pedepsei începând cu data de 25 ianuarie 2022 la zi, prin sintagma "La zi", însemnând nu data pronunțării sau a rămânerii definitive a prezentei sentințe, ci data la care A. va fi efectiv transferat într-un penitenciar din România.
Împotriva Sentinței penale nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022 a formulat apel, în termen legal, persoana condamnată A.
Deși apelul nu a fost motivat, apărătorul desemnat din oficiu al persoanei condamnate A. a arătat că hotărârea apelată nu este legală sub aspectul deducerii pedepsei privative executate pe teritoriul Ungariei, având în vedere că acesta a executat arest preventiv din data de 13.06.2017, până la data de 16.06.2017, după care, până la data de 09.10.2018, s-a aflat sub supraveghere penală, durata ce ar urma să fie dedusă fiind de 480 de zile și nu de 390 zile.
Analizând apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 167.
În prezenta cauză este aplicabilă Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, decizie transpusă în legislația internă atât de statul de condamnare, cât și de România - stat de executare în speță.
Astfel, recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Ungaria față de cetățeanul român A. este condiționată, în cauza de față, de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:
(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.
(2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.
În raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii și recunoașterea sentinței penale 14. B.109/2019/28 pronunțată la data de 6 septembrie 2019 de către Tribunalul Capitalei Budapesta, Ungaria, prin care persoana A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 164 alin. (1), (8) teza I din C. pen. maghiar, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări, fapta reținută în sarcina condamnatului prin hotărârea pronunțată are corespondent în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar natura pedepsei aplicate de instanța străină corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare.
Deopotrivă, se constată că persoana condamnată este cetățean român și nu există incident niciun motiv de nerecunoaștere a hotărârii de condamnare sau de neexecutare a pedepsei într-un penitenciar din România, prevăzută la art. 163 din Legea nr. 302/2014, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, iar acesta a fost de acord să execute pedeapsa în România (conform mențiunilor de la rubrica K, punctul 2 a din certificat și procesul-verbal din 21 ianuarie 2022 - fila x).
În plus, se constată că pentru soluționarea prezentei cauze este lipsit de relevanță consimțământul la transfer, atâta timp cât prin aceeași hotărâre s-a dispus expulzarea persoanei condamnate de pe teritoriul Ungariei pe o perioadă de 4 ani.
Sunt apreciate ca fiind neîntemeiate criticile din apel formulate de apărare cu referire la greșita deducere, având în vedere faptul că în cuprinsul hotărârii de condamnare și în rubrica "i", punctul 2.2 din certificat, se menționează că din pedeapsa de 3 ani (1095 zile) se scad 390 zile executate (din care 4 zile în detenție preventivă, 115 zile în arestare) până la data de 25 ianuarie 2022, iar prima instanță a dedus și durata pedepsei începând cu data de 25 ianuarie 2022 la zi, fiind acoperită, așadar, toată perioada executată de către persoana condamnată.
În concluzie, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, și a dispus executarea într-un penitenciar din România a acestei pedepse, neexistând, așadar, motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinței penale apelate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 964 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoană condamnată, în cuantum de 964 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2022.