ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 aprilie 2025

Deliberând asupra apelului formulat de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11/CC din 15.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 172 alin. (3) cu referire la art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a fost recunoscută în partea referitoare la persoana condamnată A., hotărârea nr. B 1110-23 pronunțată la data de 22 decembrie 2023 de către Tribunalul de Primă Instanță Skelleftea, precum și hotărârea nr. B 199-22, pronunțată de la data de 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrland, Regatul Suediei.

În temeiul art. 172 alin. (7) cu referire la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de un an și 8 luni închisoare (605 zile închisoare, potrivit Certificatului emis la data de 15 octombrie 2024), aplicate persoanei condamnate A. , prin hotărârea nr. B 1110-23 pronunțată la data de 22 decembrie 2023 de către Tribunalul de Primă Instanță Skelleftea, modificată prin hotărârea nr. B 199-22, pronunțată de la data de 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrland.

S-a dedus din pedeapsa de un an și 8 luni închisoare (605 zile închisoare) aplicată persoanei condamnate A., perioada pedepsei privative de libertate deja executate, de 171 zile, începând cu data de 5 septembrie 2023 până la data de 22 februarie 2024 inclusiv.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de statul român de executare în cauză au rămas în sarcina statului român.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 636 RON, s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune această soluție, prima instanță a precizat că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2025 din 29 ianuarie 2025, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș a solicitat respingerea, în baza art. 172 din Legea nr. 302/2004 republicată, a cererii de recunoaștere și executare în România a hotărârii din 22 decembrie 2023 pronunțate în cauza nr. B 1110-23 a Tribunalului de Primă Instanță Skelleftea, definitivă prin hotărârea din 29 februarie 2024 pronunțată în cauza nr. B 199-22 a Curții de Apel For Ovre Norrland, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzute de cap. 9, art. 1 și 4 din C. pen. suedez.

În motivarea sesizării, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea hotărârilor menționate și executarea într-un penitenciar din România a pedepsei aplicate persoanei condamnate A.. În acest sens, procurorul a considerat că este incident unul dintre motivele de nerecunoaștere și de neexecutare, cu caracter facultativ, prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. b) din Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008, lipsind scopul recunoașterii și executării judecătorești - respectiv facilitarea reabilitării persoanei condamnate, precum și faptul că A. nu se află în prezent pe teritoriul României.

Prima instanță, analizând condițiile de recunoaștere și executare a hotărârii nr. B 1110-23 pronunțate la data de 22 decembrie 2023 de Tribunalul de Primă Instanță Skelleftea, precum și hotărârea nr. B 199-22 pronunțată de la data de 29 februarie 2024 de Curtea de Apel For Ovre Norrland, Regatul Suediei, prin prisma actelor dosarului [însemnând în principal, certificatul nr. B 1366-23 emis la data de 15 octombrie 2024; hotărârea nr. B 1110-23 din 22 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Skelleftea, hotărârea nr. B 199-22, pronunțată de la data de 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrland; baza de calcul de deducere, întocmită de autoritatea suedeză emitentă; procesul-verbal din 14 iunie 2024, prin care autoritatea emitentă a consemnat opoziția persoanei condamnate să execute pedeapsa în România; procesele-verbale din 16 ianuarie 2025 (întocmit de Poliția Rurală Sighișoara -fila x) și din 28 ianuarie 2025 (redactat de procurorul semnatar al sesizării -filele x); extrasul după cazierul judiciar al persoanei condamnate; fișa de evidență a acestuia stocată în baza de date DEPABD; memoriile depuse la dosar de către persoana condamnată, susținerile persoanei condamnate A. făcute la termenele din 3 februarie și 21 martie 2025; informațiile suplimentare furnizate de către autoritatea emitentă a certificatului ], a reținut că cererea se impune a fi admisă.

Referitor la caracterul definitiv și executoriu al hotărârii de condamnare, s-a reținut că, prin hotărârea pronunțată în 22 decembrie 2023, în cauza nr. B 1110-23, Tribunalul de Primă Instanță Skelleftea a dispus condamnarea lui A. la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de furt calificat, prevăzute de Capitolul 8, articolul 1 și articolul 4 din C. pen. suedez (1962:700).

Prin hotărârea din 29 februarie 2024 pronunțată în cauza nr. B 199-22, Curtea de Apel For Ovre Norrland a modificat hotărârea judecătorească a Tribunalului de Primă Instanță, în sensul că, în cazul persoanei condamnate A., a stabilit pedeapsa cu închisoarea la un an și 8 luni.

Potrivit mențiunilor făcute la rubrica b) a certificatului, hotărârea instanței de apel a rămas definitivă la data de 30 septembrie 2024 și este executorie.

În ceea ce privește dubla incriminare, s-a constatat că, în fapt, prin hotărârea nr. B 1110-23 pronunțată din 22 decembrie 2023, Tribunalul de Primă Instanță Skelleftea a reținut, în esență că, în timpul nopții și prin efracție, B., C., D., E. și A. au luat, în mod ilegal, împreună și de comun acord mașini unelte cu accesorii de la șantiere de construcții, conform celor care sunt prezentate mai jos, care au aparținut părților vătămate specificate. Acest lucru a avut loc de cinci ori, în perioada începând cu data de 3 septembrie 2023 până în data de 5 septembrie 2023 inclusiv, conform celor de mai jos:

Momentul de timp al infracțiunii

Locul infracțiunii

Partea vătămata*

Valoare

Comentariu

2023-09-03 -2023-09-04

Sladgatan, municipiul Skeilefteâ

F., G.

Cel puțin circa 63.000 de coroane

Preț nou circa 63.000 de coroane

2023-09-03 -2023-09-04

TjămvHgea 4, municipiul Skeilefteâ

H., I., J., K., L.

Cel puțin circa 235.000 de coroane

Preț nou circa 302.000 de coroane

2023-09-03 -2023-09-04

Tjamvagen 7, municipiul Skeilefteâ

M.

M.

Cel puțin circa 100.000 de coroane

Preț nou circa 143.000 de coroane

2023-09-03 -2023-09-04

Tuba legatari I, municipiu! Skeilefteâ

N., O., P., G., Q.

Cel puțin circa 172.000 de coroane

Preț nou circa 330.000 de coroane

2023-09-04 -2023-09-05

R., Buieâ, municipiu] Skeilefteâ

S.

Ckca 150.000 de coroane

Potrivit mențiunilor făcute la rubrica b) a certificatului, hotărârea instanței de apel a rămas definitivă la data de 30 septembrie 2024 și este executorie.

A fost arătat că furturile au cauzat daune, cu sumele specificate, iar infracțiunile ar trebui să fie apreciate ca fiind grave întrucât faptele constituie infracțiuni de furt organizat, efectuate în mod sistematic și, atât separat, cât și împreună s-au referit la sume considerabile.

Autoritățile judiciare străine au reținut că B., C., D., E. și A. au comis faptele cu intenția de a fura.

În raport cu această stare de fapt, Curtea de Apel Târgu-Mureș a constatat că activitatea infracțională pentru comiterea căreia a fost condamnat A. prin hotărârea nr. B 1110-23 pronunțată la data de 22 decembrie 2023 de Tribunalul de Primă Instanță Skelleftea, modificată prin hotărârea nr. B 199-22 pronunțată de la data de 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrlandar, ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, cinci infracțiuni de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. (pe timp de noapte și prin efracție), cu reținerea art. 77 lit. a) C. pen. (de către trei sau mai multe persoane împreună). Totodată, în privința fiecăreia dintre cele cinci infracțiuni de furt calificat, autorul ar fi fost sancționabil. În acest fel, s-a apreciat că îndeplinită exigența dublei incriminări în raport cu fiecare faptă care a format obiectul condamnării pronunțate față de A., în statul membru emitent.

Referitor la cetățenia română a persoanei condamnate și legăturile sale cu statul de executare, s-a constatat potrivit datelor existente la dosar, că A. este cetățean român, are domiciliul în satul Seleuș, com. Daneș, nr. 297D, jud. Mureș și că, după punerea lui în libertate în Suedia, A. a muncit o perioadă în Italia. Ulterior, din vara anului 2024 și până în decembrie 2024, a lucrat în România, în construcții, iar în ianuarie 2025, acesta împreună cu partenera sa de viață au plecat în Germania, la muncă. S-a reîntors în România ulterior datei de 31 ianuarie 2025 și, din 3 februarie 2025, a rămas pe teritoriul țării noastre, pentru a se prezenta la termenele fixate în prezenta cauză. Cât timp a fost plecat în străinătate, persoana condamnată a ținut legătura cu părinții săi. Instanța de executare a constatat că beneficiază de sprijinul părinților, ambii fiind prezenți alături de fiul lor, la ședințele din 3 februarie și 14 martie, iar tatăl acestuia l-a însoțit în ședința din 21 martie 2025. În acest context, curtea de apel a concluzionat diferit de procurorul semnatar al sesizării și avocatul ales al persoanei condamnate, că d-l A. dispune de serioase legături familiale și minime legături sociale pe teritoriul României. S-a apreciat că, în special legăturile familiale ale lui A. cu statul de origine sunt apte să sporească în statul membru de executare șansele de reabilitare socială a persoanei condamnate, cu sublinierea că atașamentul și suportul familiei sunt factori esențiali de care depinde în mod covârșitor succesul reinserției sociale a celui vizat.

Referitor la consimțământul persoanei condamnate, s-a arătat că, deși la termenul din 3 februarie 2025, A. și-a exprimat acordul să execute în România pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, ulterior și-a modificat opțiunea și, cu prilejul dezbaterilor din 21 martie 2025 și al memoriilor depuse la dosar, a precizat că dorește să execute pedeapsa în Suedia, unde a plecat între timp logodnica sa. Prima instanță a evidențiat că, din perspectiva condițiilor de recunoaștere și executare în România a hotărârii de condamnare, când cel condamnat locuiește în România, cum este cazul în speță, exprimarea consimțământului acestuia este lipsită de importanță, cât timp A. trăiește în prezent pe teritoriul României, în sensul explicat în punctele 9 și 17 din preambulul Deciziei-cadru 2009/909/JAI și, oricum, față de el instanța suedeză de condamnare a dispus expulzarea de pe teritoriul Suediei, pe timp de cinci ani.

Cât privește incidența motivelor de nerecunoaștere și neexecutare, prin sențința apelată s-a considerat că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 9 alin. (1) din Decizia-cadru 2008/909/JAI). Astfel:

(i) A. nu a fost condamnat definitiv și nici nu este cercetat în România pentru faptele care au motivat condamnarea sa pe teritoriul Suediei, (ii) din datele pe care instanța română le deține nu rezultă că el ar fi fost condamnat definitiv într-un alt stat pentru infracțiunile care formează obiectul certificatului, (iii) A. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală și nu se află în categoria celor care nu răspund penal potrivit legii penale române, (iv) pedeapsa care a fost aplicată de către instanța statului emitent nu constituie o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală, (v) potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, (vi) persoana condamnată a fost prezentă personal la judecata finalizată cu hotărârea nr. B 1110-23 din 22 decembrie 2023 a Tribunalului de Primă Instanță Skelleftea, modificată prin Hotărârea nr. B 199-22 pronunțată în 29 februarie 2024 de către Curtea de Apel For Ovre Norrland, (vii) potrivit legii române, nu au intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptelor sau alte cazuri de stingere a pedepsei prevăzute de lege, (viii) în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 170 din Legea nr. x republicată.

În consecință, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 172 alin. (3) cu referire la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Instanța română de executare a mai constatat că natura pedepsei aplicate în statul membru emitent corespunde sub aspectul denumirii și al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română.

În aceeași ordine de idei, a subliniat că sistemul suedez, de aplicare a pedepsei de un an și 8 luni închisoare într-un singur pas pentru cele cinci fapte componente ale pluralității de infracțiuni sub forma concursului, deși nu este prevăzut de legislația penală română, nu vine totuși în contradicție cu tratamentul sancționator prescris de art. 39 din C. pen. român, cât timp pedeapsa de un an și 8 luni închisoare nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română și nici durata maximă a pedepsei pe care instanța română ar putea să o aplice lui A., dacă acesta ar fi judecat în România pentru infracțiunile de furt calificat care formează obiectul condamnării în Regatul Suediei.

În acest sens, s-a specificat că, luând în considerare maximul special prevăzut de art. 229 alin. (1) C. pen. (5 ani închisoare), precum și dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fără aplicarea sporului facultativ prevăzut de art. 78 alin. (1) C. pen., pedeapsa maximă rezultantă care se poate aplica în România persoanei condamnate este de 11 ani și 8 luni închisoare.

Prin urmare, instanța a precizat că nu a identificat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a proceda la adaptarea pedepsei aplicate de către autoritățile judiciare ale statului emitent.

Totodată, având în vedere cele menționate la rubrica i) punctul 2.2 din certificat, s-a arătat că, din pedeapsa de un an și 8 luni închisoare se va scădea perioada pedepsei privative de libertate deja executate, de 171 zile, începând cu data de 5 septembrie 2023 până la data de 22 februarie 2024 inclusiv.

Cât privește susținerile avocatului ales al persoanei condamnate, exprimate prin notele scrise depuse la dosar în 20 martie 2025, prima instanță, în primul rând, a subliniaat că principiile recunoașteri și încrederii reciproce pe care este clădită Decizia-cadru 2008/909/JAI impun statului de executare regula după care recunoaște hotărârea judecătorească transmisă în conformitate cu articolul 4 și conform procedurii enunțate la articolul 5 și ia toate măsurile necesare pentru executarea pedepsei. Excepțiile de la această regulă sunt de strictă interpretare. În al doilea rând, curtea a notat că principiul specific al cooperării în maniera cea mai amplă posibilă sau al eficacității cooperării judiciare imprimă, între altele, și regula consultărilor, regulă consacrată de art. 9 alin. (3) din Decizia-cadrul 2008/909/JAI, potrivit căreia orice decizie de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii de condamnare pronunțată într-un stat membru trebuie să fie precedată de consultări și este luată cu titlu excepțional doar dacă aceste consultări nu au avut rezultatul scontat.

În prezenta cauză, s-a arătat că deficiențele casetei H, punctele 1 și 3 din Certificat, constând în absența descrierii exprese a stării de fapt și trimiterea formală la hotărârea de condamnare, constatate de instanța română cu prilejul primei runde de deliberări, puteau să fie complinite de către autoritatea emitentă, prin descrierea împrejurărilor în care au fost comise infracțiunile, precum și natura implicării persoanei condamnate. În acest sens și în considerarea principiilor recunoașterii și încrederii reciproce, precum și al eficacității cooperării judiciare, la termenul din 28 februarie 2025, Curtea de Apel Târgu-Mureș a declanșat consultările cu autoritatea emitentă care, în 17 martie 2025, a comunicat completările la caseta H din Certificat. S-a considerat că, prin aceste completări, care sunt conforme cu cele reținute de Tribunalul de Primă Instanță Skelleftea în hotărârea pronunțată în 22 decembrie 2023 în cauza nr. B 1110-23 și care nu vin în contradicție cu celelalte rubrici ale Certificatului sub nicio formă, nu i s-a încălcat persoanei condamnate dreptul la un proces echitabil în fața instanței române de executare. În aceeași ordine de idei, s-a considerat că persoana solicitată A., atât prin concluziile scrise ale avocatului său ales, cât și prin concluziile orale expuse de avocatul desemnat din oficiu și personal prin alegațiile exprimate la termenele de judecată fixate, și-a exercitat în mod plenar drepturile apărării.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 22.04.2025, sub nr. x/2025, fiind fixat aleatoriu termen la data de 30.04.2025, cu citarea apelantului și asigurarea apărării obligatorii a acestuia.

Apelantul persoană condamnată A. a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței apelate motivat, în esență, de faptul că Certificatul transmis nu cuprinde descrierea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, iar precizările ulterioare adaugă la documentul transmis inițial, apreciind că nu se respectă dispozițiile legale. Totodată a susținut că nu dorește să execute pedeapsa pe teritoriul statului român întrucât nu are legături cu acest stat, respectiv un loc de muncă ori viață socială, fiind plecat în urmă cu mult timp din România.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de persoana condamnată A., precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază neîntemeiat apelul persoanei condamnate, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl reprezintă recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la pedeapsa închisorii, pronunțată de autoritățile judiciare din Suedia, stat membru al Uniunii Europene.

În conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoaștarea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent sunt de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată.

Conform art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.

Se mai notează că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Împotriva sentinței pronunțate în baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul de la pronunțare și persoana condamnată de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

În cauză, persoana condamnată A., prin avocat ales, a declarat apel împotriva sentinței penale 11/CC din 15.04.2025 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 15.04.2025, adică în cadrul termenului de 10 zile de la comunicarea minutei, prevăzut de lege .

În acord cu prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare suedeze în partea privind condamnarea cetățenului român A. la pedeapsa închisorii și executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Astfel, în considerarea dispozițiilor legale mai sus evocate, verificând hotărârea nr. B 1110-23 pronunțată la data de 22 decembrie 2023 de Tribunalul de Primă Instanță Skelleftea, modificată prin hotărârea nr. B 199-22, pronunțată la data de 29 februarie 2024 de Curtea de Apel For Ovre Norrland, definitivă la 30.09.2024, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cumulativ, se constată că, prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de furt calificat prevăzute de Capitolul 8, art. 1 și art. 4 din C. pen. suedez (1962:700), care potrivit legislației statului de condamnare se pedepsesc cu închisoarea pe timp de până la 2 ani, respectiv cu închisoare de cel puțin 6 luni și cel mult 6 ani .

În fapt, prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare suedeze, s-a reținut că numitul A., în perioada 03.09.2023 - 05.09.2023, în timpul nopții și prin efracție, împreună cu B., C., D. și E., în mod ilegal și de comun acord, au luat mașini unelte cu accesorii de la șantiere de construcții, cauzând prejudicii de cel puțin 63.000 coroane, 235.000 coroane, 100.000 coroane, 172.000 coroane și, respectiv, de circa 150.000 coroane, în patrimoniul persoanelor vătămate F., G.; H., I., J., K., L.; M.; N., O., P., G., Q., respectiv S. .

În acest moment al analizei, se menționează că instanța de apel consideră neîntemeiat motivul de apel al condamnatului A. prin care a susținut neîndeplinirea condițiilor legale pentru recunoașterea hotărârii de condamnare străine, dat fiind că, în Certificat, la caseta h, punctele 1 și 3, nu apare rezumatul celor 5 fapte (infracțiuni) și împrejurările în care au fost comise, respectiv descrierea pe larg a infracțiunilor, ci doar se face trimitere la hotărârea judecătorească atașată, inclusiv traducerea în limba română.

Înalta Curte constată că prima instanță, în aplicarea principiilor recunoașterii și încrederii reciproce, al eficacității cooperării judiciare și a art. 166 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a solicitat autorităților judiciare suedeze să completeze Certficatul la caseta h, punctele 1 și 3, cu mențiunile corespunzătoare, iar acestea au răspuns afirmativ solicitării instanței române, efectuând completările necesare, cu referire la indicativul casetei h, pct. 1, respectiv pct. 3 .

Certificatul a fost însoțit de hotărârea Curții de Apel din Upper Norrland și hotărârea Tribunalului de Primă Instanță Skelleftea, de referință pentru cauză, în care este redată situația de fapt, condiții în care prima instanță, în mod just a apreciat că nu a fost afectat dreptul la un proces echitabil al apelantului condamnat A..

Raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare suedeze și în Certificat, astfel cum a fost completat, se constată satisfăcută cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, dat fiind că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. au corespondent în legislația română, așa cum a constatat și prima instanță, întrunind elementele constitutive a cinci infracțiuni de furt calificat, fiecare prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. iar autorul ar fi fost sancționabil de legea penală română.

Pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, iar natura și cuantumul acestei pedepse corespund cu cele prevăzute de legislația română, având în vedere că nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română și nici durata maximă a pedepsei pe care instanța română i-ar fi putut-o aplica lui A., instanța de apel achiesând la argumentele primei instanțe.

Înalta Curte constată, deopotrivă, îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, deoarece persoana condamnată A..

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, apelantul nu și-a dat acordul să execute în România, pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare suedeze, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în comuna Daneș, sat Seleuș, nr. 297D, județul Mureș (fișă Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date - fila x d. parchet).

Mai mult, cu privire la persoana condamnată A., autoritățile din Suedia au dispus expulzarea prin hotărârea judecătorească de condamnare. În cuprinsul hotărârii nr. B 199-22, pronunțate la data de 29 februarie 2024 de Curtea de Apel For Ovre Norrland, s-a arătat se împărtășește pe deplin aprecierea pe care a făcut-o Tribunalul de Primă Instanță sub aspectul expulzării și interdicției de revenire în Suedia, nefiind motive de modificare .

Or, potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II a din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine, consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

În acest context legal și factual, apare neîntemeiat motivul de apel al condamnatului A. prin care a solicitat respingerea cererii de recunoaștere a hotărârii de condamnare pronunțată de instanța din Suedia, cu argumentul că nu dorește să execute pedeapsa pe teritoriul statului român întrucât nu are legături cu acest stat, respectiv un loc de muncă ori viață socială, fiind plecat în urmă cu mult timp din România.

Prima instanță a apreciat corect datele care rezultă din actele dosarului, în sensul că legăturile familiale ale lui A. cu statul de origine există și sunt apte să sporească în statul membru de executare șansele de reabilitare socială a persoanei condamnate.

Astfel, din actele dosarului rezultă că după eliberarea din arest în Suedia, A. a fost la muncă în Italia, apoi, din vara anului 2024 până în decembrie 2024 a lucrat în România, în construcții și, ulterior, împreună cu soția a plecat în cursul lunii ianuarie 2025, la muncă, în Germania, nu are copii minori și ține legătura cu părinții săi care locuiesc în România (procese-verbale din 16.01.2025, 28.01.2025 - file x d. parchet).

Conform încheierilor de ședință din 03.02.2025 și 14.03.2025 ale Curții de Apel Târgu Mureș, persoana condamnată A. s-a înfățișat în instanță, fiind prezenți în sala de judecată și părinții acestuia, iar la termenul din 21.03.2025 s-a prezentat persoana condamnată, în sală fiind, de asemenea, tatăl lui.

Similar primei instanțe, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Cât privește deducerea perioadei executate din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, instanța de apel constată că aceasta a fost realizată corect de prima instanță, în conformitate cu datele dosarului, și anume 171 de zile, începând cu data de 05.09.2023 până la data de 22.02.2024, inclusiv .

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 166 alin. (11) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de către persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 11/CC din data de 15 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 11/CC din data de 15 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2025.