ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 122 din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 597 alin. (4) raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 32 C. civ./25.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că, prin Sentința penală nr. 32 C. civ. din data de 25 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 150 alin. (1) și art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut hotărârea definitivă nr. 11 Hv 85/17 din 28 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Wels - Republica Austria, precum și hotărârea definitivă nr. 13 Hv 163/16 din 10 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Wels - Republica Austria, privindu-l pe condamnatul A.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferul persoanei solicitate în vederea executării pedepsei de 3650 zile aplicată de instanța statului emitent conform hotărârii de condamnare nr. 13 Hv 163/16 din 10 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Wels - Republica Austria și a pedepsei de 120 zile de închisoare aplicată prin hotărârea definitivă nr. 11 Hv 85/17 din 28 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Wels - Republica Austria, de către persoana condamnată A. într-un penitenciar din România.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat condamnatului A. pedeapsa cea mai grea de 3650 zile închisoare, la care s-a aplicat un spor de 40 de zile închisoare (1/3 din pedeapsa de 120 de zile), urmând ca acesta să execute o pedeapsă totală de 3690 zile de închisoare, iar în conformitate cu art. 144 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 73 alin. (1) C. pen., s-au dedus din pedeapsa de executat 621 de zile deja executate până la data de 31.01.2018 și de la data de 01.02.2018 la zi.

Împotriva acestei sentințe, condamnatul A. a formulat contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul că în Austria avea stabilită data de 23 iulie 2021 pentru liberare și are dreptul să beneficieze de calculul juridic efectuat de statul de condamnare, întrucât statul român i-a adăugat 32 de luni de închisoare, apreciind, totodată, că există o cauză de micșorare a pedepsei, în sensul că pentru infracțiunea de furt în legislația națională pedeapsa este de la 2 la 7 ani închisoare, iar el execută o condamnare de 10 ani și 4 luni închisoare.

Referitor la contestația la executare formulată, Curtea a reținut că, deși contestatorul a susținut că există nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, precizând ca temei dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., acesta a invocat de fapt mai multe aspecte legate de modul în care s-ar fi desfășurat procesul în fața instanțelor din Austria, apreciind că i s-a aplicat o pedeapsă mult prea mare în România, aspect care nu poate fi însă cenzurat de instanțele române.

Totodată, deși nu au mai fost invocate de condamnat alte cauze de micșorare a pedepsei sau alte motive de contestație, analizând din oficiu și celelalte motive prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a apreciat că, în cauză, nu se regăsește niciunul dintre acestea, respectiv nu s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, executarea nu este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și nici nu a fost invocată amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public și de apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte notează că, așa cum este reglementată de dispozițiile procesual penale, contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor definitive, prin intermediul căreia se pot invoca numai aspecte ce țin de executarea acestora, nu și de legalitatea și temeinicia lor, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură respectivele hotărâri.

Această concluzie reiese din cuprinsul dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează expres cazurile în care se poate face contestație împotriva executării unei hotărâri penale, unul dintre acestea vizând situația în care se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare la executare (lit. c).

Verificând, în raport cu aceste considerații, cererea formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că, în speță, nu există nicio nelămurire cu privire la Sentința penală nr. 32 C. civ. din data de 25 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2018 care să facă necesară o intervenție întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitarea contestatorului de aplicare a calculului juridic al pedepselor efectuat de autoritățile austriece prin reținerea datei de 23.07.2021 ca fiind data liberării condiționate, neputând forma obiectul examinării în această procedură.

În cauză, criticile contestatorului privesc, în realitate, stabilirea pedepsei de 3650 zile aplicată prin hotărârea de condamnare nr. 13 Hv 163/16 din 10 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Wels - Republica Austria și a pedepsei de 120 zile de închisoare aplicată prin hotărârea definitivă nr. 11 Hv 85/17 din 28 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Wels - Republica Austria, recunoscute prin Sentința penală nr. 32 C. civ. din 25 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 327/A din 10 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că verificarea modului în care instanța română a dat o rezolvare cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce privește stabilirea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează în condițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaștere, drept pe care condamnatul A. a înțeles să nu îl exercite în cauză, în condițiile în care, prin Decizia penală nr. 327/A din 10 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 32 C. civ. din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești care a fost desființată, în parte, fiind înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 3650 de zile de închisoare și pedeapsa de 120 de zile închisoare.

În aceste condiții, atât timp cât, așa cum s-a arătat anterior, prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, în această procedură nu poate fi examinată solicitarea condamnatului de recalculare a pedepselor la care a fost condamnat și aplicarea calcului juridic efectuat de către autoritățile austriece.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 122 din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 122 din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2022.

GGC - ED